Rechinii de autostradă, încă un tun între Arad şi Timişoara

În timp ce guvernanţii se plâng că bugetul e mai sărac ca niciodată şi trebuie tăiat tot ce se poate tăia (lefuri, pensii etc) există zone unde se face o adevărată risipă de bani publici. Un exemplu foarte bun în acest sens este Autostrada  Arad – Timişoara, ale cărei lucrări au demarat în luna august 2009. Din start, această autostradă a fost privită ca o pradă extrem de suculentă de mai mulţi afacerişti din vestul ţării, bine legaţi la conductele cu bani publici. Iar când este vorba de sute de milioane de euro, miza este într-adevăr foarte mare. Rezultatul: costuri mai mari şi întârzieri în execuţie.

La începutul lunii iulie, scăpând de o remaniere care i se fluturase în faţă, ministrul Transporturilor Radu Berceanu a descins într-o nouă vizită la şantierul autostrăzii Arad – Timişoara. În stilul deja caracteristic a lansat câteva ameninţări în stânga şi în dreapta – atent ca acestea să fie prinse de camerele de luat vederi –  întorcându-se la Bucureşti cu sentimentul datoriei împlinite. Nu înainte de-a ameninţa cu rezilierea contractului cu constructorii autostrăzii. Este vorba de o asociere dintre firmele Astaldi (Italia) şi FCC Construccion (Spania) care au câştigat licitaţia pentru execuţia respectivului tronson, în contul sumei de 135 milioane de euro. Ce a uitat ministrul să spună este faptul că aceşti constructori au fost de multe ori în imposibilitatea de a-şi face treaba din cauza unor dispute pe marginea degrevării de sarcini a terenului pe unde urmează să treacă autostrada. De menţionat că lucrările au demarat în luna august 2009, aproape simultan cu cele de pe Autostrada Szeged – Mako (la 8 km de graniţa cu România) din Ungaria, dându-se astfel startul la o adevărată competiţie. Nu mai trebuie probabil spus în ce stadiu avansat sunt ungurii în acest moment.

Un pont pentru Indiana Jones

La început, în mai puţin de o lună, aproape întreaga lungime a viitoarei autostrăzi (32 de km) a fost decopertată într-un adevărat tur de forţă al celor două firme. Dar lucrările au intrat în impas din cauza certificatului de descărcare arheologică. Certificat care a ajuns miza unor dispute dintre unele firme de măsurători cadastrale care şi-au descoperit subit mari aptitudini pentru arheologie. De menţionat că lucrările de descărcare arheologică sunt atributul exclusiv al arheologilor, iar nu al unor firme cu spate politic. Şi nu este puţin să te trezeşti pe cap cu o pleaşcă de cîteva milioane de euro, doar pentru că te pui să cauţi nişte cioburi, pe care, dacă le găseşti, trebuie să le muţi câţiva metri.

Astfel în septembrie 2009, la o întâlnire pe tema descărcării arheologice, între reprezentanţi ai constructorilor, beneficiarilor şi finanţatorilor lucrării, a participat şi Florin Draşovan, arheolog în cadrul Muzeului Banatului, membru al Comisiei Naţionale de Arheologie, adică exact forul care dă „verde” pentru descărcările arheologice. Draşovan a venit însoţi de Mircea Stoian, director şi co-acţionar al firmei Gauss din Timişoara. De remarcat că al doilea acţionar al acestei firme cu topografie şi cadastru este deputatul liberal de Timiş, Claudiu Ţaga. Draşovan a prezentat firma în cauză drept singura în măsură să execute lucrările de descărcare arheologică. Întrebat care este preţul, Stoian a spus sec: 2,8 milioane de euro. Chestionat în cît timp ar putea finaliza lucrarea, el a avansat termenul de un an. Ori termenul de execuţie al întregii lucrări este de doi ani. Întrebat dacă nu poate executa lucrarea mai rapid, Stoian a înmărmurit asistenţa: „Da, se poate dar cu 10 milioane de euro”. Constructorii italieni şi spanioli erau în pragul de-a face atac de panică la auzul acestei sume care sfida bunul simţ. Era exact preţul a doi km de autostradă. Ulterior acestei discuţii au apărut în presă declaraţiile virulente ale ministrului Radu Berceanu, ulterior ale preşedintelui Traian Băsescu împotriva arheologilor. Numai că, între timp, pe fir intrase firma de esenţă PD-L, Geolink, care a avansat preţul de şapte milioane de euro pentru aceeaşi lucrare. Acţionar neoficial al acestei firme este, spun surse neoficiale, Horaţiu Moldovan, membru PD-L şi şef al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Timiş. Fiindcă nu avea arheolog angajat, Geolink a pierdut lucrarea, pe fir revenind Gauss. Care şi-a depus o ultimă ofertă: 1,5 milioane de euro. O „mică” diferenţă faţă de zece milioane! De menţionat că toate aceste aranajamente au avut loc la Bucureşti prin cabinetele şi holurile din Ministerul Transporturilor, respectiv Ministerul Culturii.

Comoara piraţilor

În timpul acestor discuţii, evident că lucrările au fost lăsate baltă. Pentru a termina aceste dispute s-a luat decizia ca această lucrare să fie executată, în urma unei licitaţii, de o instituţie agreată de Ministerul Culturii. În fine, lucrarea a fost obţinută de Muzeul Callatis din Mangalia, pentru 900.000 de euro. Lucrurile nu s-au oprit aici, firma Gauss făcând în continuare presiuni. Asta şi fiindcă lucrarea câştigată de muzeul din Mangalia purta denumirea de „cercetări arheologice preventive”, nefiind vorba de „descărcare arheologică”. În luna aprilie a acestui an, Gauss a obţinut din nou o blocare a lucrărilor pentru două săptămâni. Mai multe surse afirmă că acest lucru s-a întâmplat în urma unei întâlnirei cu preşedintele CJ Timiş, Constantin Ostaficiuc, totodată preşedinte al PD-L Timiş. Chiar şi în acest moment, lucrurile sunt în coadă de peşte, iar pe traseul viitoarei autostrăzi au început să-şi facă apariţia tot felul de arheologi şi căutători de oale vechi, în speranaţa că lucrările se vor amâna din nou. Evident, în contul unor bani. „Da, avem probleme cu aceste descărcări care pot bloca lucrările la autostradă. Sumele care se vehiculează sunt aberante”, ne-a declarat un şef din cadrul Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara.

Regele exproprierilor

Disputele din jurul descărcării arheologice au intervenit la puţin timp după finalizarea problemei exproprierilor de pe viitoarea autostradă. Marele câştigător în acest sens este omul de afaceri timişorean Adrian Luca, cunoscut samsar de terenuri. Pe data de 3 iulie, statul i-a virat în contul deschis la CEC nu mai puţin de 9 milioane de euro, contravaloarea unui teren pe care va trece centura de ocolire a Aradului, care va avea şi rol de autostradă. Terenul lui a fost evaluat, în mod suspect la 134 euro/mp, în timp ce taote celelalte parcele, învecinate cu ale Luca, au fost evaluate la doar 17 euro/mp. Chiar şi terenul secretarului de stat din Ministerul Transporturilor, Eusebiu Pistru, soţul viceprimarului Aradului, Gianina Pistru, a fost evaluat la preţul mic. Diferenţa cea mare ar putea fi căutată în prietenia pe care Luca o are cu Gheorghe Seculici, preşedintele PD-L Arad, rudă prin alianţă cu preşedintele Traian Băsescu. Ca să nu mai spunem că Luca se laudă peste cu tot cu prietenia pe care ar avea-o cu familia Cocoş-Udrea. La o săptămână după ce i-au intrat banii în cont, Luca s-a căsătorit la Monte Carlo, naş fiindu-i senatorul PD-L Gheorghe David, totodată secretar al Senatului. Luca mai este în proces cu CNADR pentru un alt teren peste care va trece autostrada, teren pentru care a solicitat 15 milioane de euro. Un alt beneficiar este Marţian Doroş, şef al Direcţiei de Prestări Servicii din Cadrul CJ Timiş, cumnat cu Mircea Purceld, şef de departament din cadrul DRDP Timişoiara. El a ridicat deja 455 de mii de lei (peste 100 de mii de euro). Pentru o altă parcelă evaluată la 233 de mii de lei n-a acceptat preţul şi se judecă cu statul

Share:

Author: Flavius Bud