Recepţii penale la Primăria lui Onţanu

Dezbaterile legate de nu trebuie să-i ocolească pe reprezentanţii bucureştenilor în administraţia locală. Autorităţile din administraţia publică poartă cea mai mare parte din vina naşterii monstruozităţilor arhitectonice, care distrug Capitala din punct de vedere urbanistic . Edilii sunt cei care emit autorizaţii de construcţie fără respectarea prevederilor legale şi închid ochii atunci când beneficiarii lăbărţează construcţiile mai mult decât prevăd aprobările.

Parchetul a început deja cercetarea penală pentru săvârşirea de infracţiuni de corupţie a funcţionarilor publici într-un astfel de caz, la Primăria sectorului 2, după recepţionarea „penală” a unui bloc construit de fraţii Ghiţă, fiii unui fost portar al Ambasadei României la Paris.

Inspecţii făcute în globul de cristal

La data de 7 iunie 2007, Consiliul Local al Sectorului 2 a aprobat construirea unei clădiri de locuinţe de 7 etaje şi 27 de apartamente pe malul de nord-vest al Lacului Tei, într-un loc în care Planul Urbanistic General al Capitalei şi Planul Urbanistic Zonal al Sectorului 2 (aprobat în 2003) prevedeau că nu se pot construi decât locuinţe individuale şi colective mici, cel mult cu 2 etaje.

Investitori sunt fraţii Ghiţă (Răzvan Valentin şi Bogdan Daniel) fiii lui Ion Ghiţă cunoscut drept consul MAE (Ministerul Afacerilor Externe) de Gigi Becali şi alţi investitori imobiliari, deşi este de notorietate că ar fi fost doar portar al Ambasadei României la Paris şi ulterior doar referent III la Direcţia Consulară.

În timpul derulării procesului în care s-a cerut anularea autorizaţiei de construire a blocului, fraţii Ghiţă au depus la dosarul cauzei un proces verbal de recepţie de terminare a lucrărilor de construcţie, vrând, probabil, să prezinte instanţei „faptul împlinit”,. Procesul verbal de recepţie, încheiat la data de 29 decembrie 2008 de către inspectori ai Primăriei Sectorului 2 a consemnat finalizarea construcţiei de şapte etaje, deşi aceasta abia de avea terminată structura de rezistenţă.

Semnatarele procesului verbal de recepţie sunt subalterne ale primarului Neculai Onţanu, cel care a promovat hotărârile de consiliu local care au permis ridicarea construcţiei ilegale pe malul Lacului Tei. Anca Ailenei, specialist în cadrul biroului „Disciplina în Construcţii” şi Elena Bolboacă (şef serviciu „Impunere Domeniu Public”) au continuat pe linia şefului lor. Ele au semnat recepţia finală a clădirii de 7 etaje şi 27 de apartamente stbilind chiar şi valoarea construcţiei, ca şi cum aceasta ar fi fost „la cheie”. Manevra subalternelor primarului sectorului 2 a permis „investitorilor” să înscrie imobilul în Cartea Funciară şi la organul fiscal şi intabularea dreptului de proprietate asupra clădirii. Cum or fi calculat oare inspectoarele Primăriei valoarea unei investiţii care nici astăzi nu este finalizată este de domeniul globului de cristal sau poate al „valizei lui Becali”, dacă aşa vor stabili procurorii.

Anchetă pentru corupţie la Primăria sectorului 2

Inspectoratul de stat în Construcţii a sesizat nelegalitatea comisă l-a somat pe Onţanu să anuleze procesul verbal de recepţie a lucrărilor. „Recepţionarea construcţiei din strada Intrarea Chefalului nr. 12 H (…) s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale. Datorită faptului că procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 29.12.2008 a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice , veţi dispune măsurile prevăzute de lege în în vederea anulării acestuia”, se arată în adresa Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC) către Primăria sectorului 2. Onţanu a ignorat demersul ISC, ba mai mult a continuat să susţină în instanţă legalitatea construcţiei fraţilor Ghiţă. Procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 au început urmărirea penală împotriva inspectoarelor Ailenei şi Bolboacă pe care le cercetează sub aspectul săvârşirii infracţiunii de corupţie.

Bloc lăbărţat peste normele legale

Vinovăţia celor două subalterne ale lui Onţanu este greu de pus la îndoială. Ridicarea ilegală a clădirii nu este flagrantă numai din acte, ea reiese şi la o simplă vizită în teren. Construcţia „îngrămădeşte”, practic, clădirile vecine şi ocupă o suprafaţă de teren mai mare decât cea legală. Planul Urbanistic General al Capitalei prevede că orice clădire din zonă trebuie să ocupe la sol cel mult 45% din suprafaţa de teren (Procent de Ocupare a Ternului). În 2007 însă, Neculai Onţanu a promovat o hotărâre de consiliu local prin care s-a aprobat, ilegal (cu viza lui Toma Şutru, secretarul Consiliului), majorarea POT la 70%, de care au beneficiat şi fraţii Ghiţă. Aceştia au îngroşat din nou obrazul – potrivit unei expertize tehnice construcţia ocupă la sol 452,81 metri pătraţi din totalul de 560 metri pătraţi, aproape 81%. Or, POT-ul maxim legal în România este de 80% şi este acceptat numai în centrul Bucureştiului sau al marilor oraşe dar, după cum se vede, funcţionarii din administraţia locală pot să închidă ochii chiar şi la mai mult!

Consiliul General, driblat „à la Obor”

Cum de au putut fraţii Ghiţă să „traducă” legislaţia în domeniul urbanismului este o poveste la fel de interesantă, măcar pentru procurori. La data de 7 iunie 2007, când Consiliul Local al Sectorului 2 a aprobat construirea clădirii de locuinţe de 7 etaje şi 27 de apartamente, în Planul Urbanistic General al Capitalei şi Planul Urbanistic Zonal al Sectorului 2 (aprobat în 2003) se prevedea că pe malul de nord-vest al Lacului Tei nu se pot construi decât locuinţe individuale şi colective mici, cel mult cu 2 etaje. Construirea unui bloc care să depăşească aceşti indicatori nu putea fi aprobată decât printr-un Plan Urbanistic Zonal, aprobat de Consiliul General al municipiului Bucureşti (CGMB)! Consilierii locali ai sectorului 2 au fentat CGMB şi au aprobat construcţia votând, la propunerea primarului Neculai Onţanu şi pe baza avizului de urbanism al arhitectului şef, un plan urbanistic de detaliu (PUD), act de rang inferior celui unui plan de urbanism zonal.

Judecătorii, păcăliţi de Onţanu

Fraţii Răzvan şi Bogdan Ghiţă  au fost daţi în judecată de vecinii afectaţi direct şi nemijlocit (lipsa însoririi, accesul stradal, distrugerea împrejmuirii) de construirea ilegală a blocului. Reclamantul SC Ciad SRL a cerut instanţei să anuleze, pe linie, avizul de urbanism, hotărârea de Consiliu local prin care s-a aprobat, pe baza avizului, PUD-ul care permitea construirea blocului şi autorizaţia de construire a blocului pe fraţii Ghiţă. La data de 2 iulie 2009, Tribunalul Bucureşti a repus situaţia pe făgaşul normal anulând avizul de urbanism, hotărârea de aprobare a PUD-ului şi autorizaţia de construcţie a blocului. Nouă luni mai târziu, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti au întors situaţia în favoarea fraţilor Ghiţă, declarând drept legale hotărârea prin care s-a aprobat PUD-ul şi autorizaţia de construcţie, dar menţinând decizia de nelegalitate a avizului de urbanism. Decizia judecătorilor este demnă de Farfuridi al lui Caragiale: „să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic”. Specialiştii în drept consultaţi ne-au spus că dacă avizul de urbanism a fost nelegal, atunci hotărârea Consiliului prin care s-a aprobat PUD este nulă de drept, iar autorizaţia de construire trebuie, de asemenea anulată. „Hotărârea de aprobare a unui PUD nu poate rămâne legală cât timp avizul care a stat la baza ei este nul”, susţin specialiştii. Dar ce i-a determinat pe judecători să comită această gafă (care urmează a fi analizată la judecarea contestaţiei în anulare)? Ei au fost induşi în eroare de o altă hotărâre de consiliu local (13/1007) fabricată în laboratoarele subalternilor lui Onţanu şi a lui Toma Şutru, secretarul Consiliului Local, şi el un „meşter” în domeniu. Hotărâre care ar fi trebuit să mute nasul judecătorilor cu mirosul acid de „făcătură”!

Metoda „Maradona” cu legile României

Nu este prima oară, din păcate, când o autoritate votează sau adoptă pe tăcute o lege mincinoasă, care are drept scop să pună bazele pentru alte şi alte legi abuzive pentru care a creat aparenţa de legalitate. Hotărârea 13/2007 pe care primarul a invocat-o în instanţă este însă mult mai parşivă, falsul fiind evident atât sub aspectul logicii juridice cât şi sub aspect formal, ne-au confirmat specialiştii în drept consultaţi. Iată de ce ce!

Potrivit legiii privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (350/2001) o construcţie nu are voie să depăşească prevederile Planului Urbanistic General în ceea ce priveşte înălţimea maximă, funcţiunea zonei (ex. locuinţe, industrială, comercială) sau coeficientul de utilizare a terenului (CUT). Acestea nu pot fi modificate decât printr-un plan de Urbanism Zonal (PUZ), un proiect deosebit de complex, care include o multitudine de avize şi documentaţii, plus un regulament local de urbanism care stabileşte noile reglementări cu putere de lege (înălţime maximă, CUT etc). Consiliul local al sectorului 2 a aprobat un astfel de PUZ în 2003, regulamentul PUZ-ului fiind clar pentru clădirea fraţilor Ghiţă: înălţime maximă 10 metri, clădiri de cel mult 2 etaje şi CUT max. 1,3. Odată cu creşterea investiţiilor imobiliare în zonă edilii sectorului doi au fost puşi sub o mare presiune (dacă au fost corupţi e treaba procurorilor) să aprobe înălţimi mai mari pentru clădiri (mai multe etaje înseamnă mai mulţi bani!). În 2006 însă, Parlamentul a modificat legea urbanismului şi a luat dreptul sectoarelor de a mai aproba PUZ-uri, singura instituţie abilitată prin lege să aprobe PUZ-uri în Capitală fiind Consiliul General al Municipiului Bucureşti (tocmai din cauza aberaţiilor imobiliare). Cum nu mai putea aproba, în 2007, un PUZ şi fără PUZ nu puteau aproba construcţii mai înalte, subalternii primarului Onţanu au recurs la o şmecherie – au propus Consiliului Local să aprobe modificări la PUZ-ul vechi. „Nu are voie să modifice sau să completeze o lege decât acea autoritate care este abilitată să aprobe legea. Cum un consiliu judeţean, de pildă, nu are voie să modifice, de capul lui, o lege, care se adoptă de Parlament, nici Consiliul local al unui sector nu are voie să modifice prevederi ale Planului urbanistic general, deoarece competenţa este numai a Consiliului General”, ne-au declarat surse din cadrul CGMB.

Au votat hotărâri pe bază de legi nule sau abrogate

Curios este că judecătorii nu au remarcat şi ei acest fapt! Că scopul era acela de a se aproba construirea de clădiri înalte reiese şi din intervenţia unui consilier consemnată ţn procesul verbal al şedinţei din 21 martie 2007: „Aş dori să fac câteva precizări. Se modifică un PUZ, (…) trebuie să actualizăm toate documentaţiile de urbanism, dar trebuie făcut conform procedurilor legale în vigoare. Pentru a face asta trebuie să avem o fundamentare solidă, care în opinia mea nu există. În momentul în care vreau să schimb reglementările anumitor zone, schimb în sensul în care urmăresc să dau liber la construcţii înalte. Când s-a făcut PUZ-ul (în 2003 – n.n.) s-au făcut diferite studii. Acum venim fără aceste studii şi fără o fundamentare (…) Putem ajunge la un blocaj al utilităţilor în câţiva ani”.

Mai grav este (aici graniţa penalului pare a fi periculos de aproape), că hotărârea Consiliului Local al lui Onţanu (facsimil) era lovită de nulitate încă de la adoptare. Potrivit textului acesteia, hotărârea 13/2007, are ca temei de drept o hotărâre a CGMB (242/2001) lovită de nulitate, ni s-a spus la Consiliul General, din 2006, tocmai de legea care nu a mai dat voie sectoarelor să aprobe PUZ-uri. Nici celălat temei menţionat în hotărârea 13, adoptată la 21 martie 2007, nu este legal, deoarece Ordinul MLPAT 1107/2001 fusese abrogat cu trei luni înainte de Ordinul 22/2007. Acesta nu mai slujea însă „intereselor”. Opinia juriştilor este că instanţa trebuie să constate nulitatea hotărârii 13/2007 deoarece are ca temei de drept prevederi legale nule sau abrogate! Pe cale de consecinţă, toate actele sunt lovite de nulitate, inclusiv autorizaţia de construire eliberată „la şmecherie”, fraţilor Ghiţă. Cum de a putut da viza de legalitate secretarul sectorului, Toma Şutru (doctorand în drept!?) trebuie să analizeze Parchetul!

De ce avem nevoie de urbanism

Urbanismul nu este nicidecum un moft al vreunei autorităţi şi nu are drept scop limitarea dezvoltării ori a iniţiativei. Urbanismul reprezintă o sinteză a normelor de bun simţ, dar mai ales a concluziilor care au fost trase timp de secole în planificarea construirii oraşelor. Nu trebuie să ai voie, de pildă, să ridici fabrici poluante sau chiar benzinării între blocuri, dar este recomandat să ai aproape de casă magazine de unde să poţi cumpăra cele necesare cotidian, spaţii verzi, locuri de joacă pentru copii. Grădiniţa şi şcoala trebuie să fie în apropiere tot aşa cum este bine să ai în cartier poştă, filiale bancare, dispensar, farmacii şi instituţii de cultură.

Este normal, chiar dacă nu şi la noi din păcate, să ai casele şi gardurile armonios aliniate, cu străzi accesibile, nicidecum îngrămădiri haotice de construcţii, să păstrezi vechea arhitectură în centrul oraşului şi să nu faci zgârie-nori printre case. Pentru ca toate acestea să fie posibile, guvernanţii stabilesc reguli cuprinse în legi , cum este „Regulamentul general de urbanism” care spun când, unde, cât şi cum poţi construi sau să-i laşi pe alţii să construiască. La rândul lor, autorităţile locale aprobă şi votează planuri locale, care au forţă de lege: Plan Urbanistic General (PUG), Plan Urbanistic Zonal (PUZ), Plan Urbanistic de Detaliu (PUD). Acestea spun ce, cum şi unde se poate construi, ce destinaţie pot avea terenurile şi construcţiile, ce materiale se pot folosi, înălţimi, dotări şi altele asemenea.

Share:

Author: Catalin Antohe