Procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au repurtat o primă victorie în „Dosarul Ursu”, în care se solicită aflarea adevărului în cazul morții disidentului Gheorghe Ursu.
Ieri, Curtea Supremă a a admis apelul formulat de procurori împotriva deciziei penale pronunțată anterior de Curtea de Apel București în acest dosar, cu consecința trimiterii cauzei la această instanță, în vederea rejudecării.
În vară, Înalta Curte de Casație și Justiție îi achita definitiv pe foștii ofițeri de Securitate Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș, încă de la acel moment procurorii ÎCCJ anunțând că iau în calcul inițierea unei căi extraordinare de atac.
Concret, revizuirea hotărârii de achitare a inculpaților trimiși în judecată de PÎCCJ – Secția parchetelor militare, inițiativă despre care procurorii arată că „se bazează pe fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei”.
„În cererea de revizuire din data de 1 noiembrie 2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate și, rejudecând, condamnarea a doi dintre inculpați și încetarea procesului penal față de cel de-al treilea (decedat în timpul judecății) pentru săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase”, detaliază procurorii.
Tratamentele neomenoase fac referire la faptul că inginerul Gheorghe Ursu a fost anchetat de Securitate în 1985 în arestul Miliției Capitalei, după ce a trimis la Radio Europa Liberă o scrisoare în care denunțase decizia lui Nicolae Ceaușescu de a opri consolidările la clădirile afectate de cutremurul din 4 martie 1977. El a fost bătut în celulă de doi deținuți de drept comun și, potrivit martorilor din dosar, inclusiv în timpul interogatoriilor ofițerilor de Securitate Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș.
În august 2016, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus trimiterea în judecată a maior (rez.) Marian Pârvulescu și colonel (rez.) Vasile Hodiș, foști ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, a lui George Homoștean, fost ministru de interne, și a lui Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, pentru complicitate la săvârşirea de infracțiuni contra umanității.
În 2019, cei doi ofițeri de Securitate au fost achitați de Curtea de Apel București, după ce o judecătoare a schimbat încadrarea juridică din crime împotriva umanităţii în tratamente neomenoase. Acum, PÎCCJ subliniază că sunt probe care pot duce cel puțin la reanalizarea sentinței:
„În mod concret, în lunile septembrie și octombrie 2023, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o serie de înscrisuri conținând date și informații, însoțite de detalii tehnice apreciate ca absolut relevante și necesare înțelegerii datelor prezentate, referitoare la fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc represiunea exercitată de Securitate și calitatea de disident a victimei Gheorghe Ursu.
Totodată, în vederea documentării imparțiale și competente a realităților regimului comunist, cu precădere în ceea ce privește funcționarea aparatului de represiune a acestuia, dar și a celorlalte instituții ale regimului, PÎCCJ a primit sprijinul științific al Academiei Române, prin intermediul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, precum și al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în calitatea sa de agenție guvernamentală specializată în investigarea crimelor comunismului. Astfel, în luna octombrie 2023, a fost înaintat Materialul documentar întocmit de IICCMER, în colaborare cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, însoțit de un material sintetic referitor la cazuistica și încălcările drepturilor omului în România în perioada 1980 – 1989.
Așa cum se evidențiază în cererea de revizuire, faptele și împrejurările noi relevate de aceste materiale susțin o cu totul altă situație de fapt decât cea reținută de instanță și se circumscriu adevărului istoric, respectiv că represiunea a fost o trăsătură permanentă a regimului comunist, conflictul dintre societate și regim a reprezentat o constantă, regimul a continuat practicarea politicilor restrictive, interzicând orice manifestare publică pe care o considera drept un pericol la adresa stabilității sale și a disimulat represiunea politică prin folosirea anchetelor penale instrumentate de Miliție, ca paravan al acțiunilor de poliție politică.
În ceea ce priveşte situaţia concretă a victimei Ursu Gheorghe, din noile înscrisuri reies elemente clare şi indubitabile ale faptului că acesta era considerat un opozant politic, iar faptele sale erau considerate ca făcând parte din categoria formelor celor mai grave de manifestare a opoziţiei faţă de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu.
Prin urmare, prin raportare la documentele menționate, procurorii au apreciat că rezultă date și împrejurări noi care nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei și care pot conduce la o soluție diametral opusă celei pronunțate, solicitând (…) condamnarea a doi dintre inculpați și încetarea procesului penal față de cel de-al treilea (decedat în timpul judecății) pentru săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase”.
