„Profesorii-escroci” de la Agronomie, uneltele jafului din Băneasa

Autor

-

25 septembrie 2009

Deşi catalogată drept cel mai mare „business” imobiliar, chiar o revoluţie în domeniu, „Afacerea Băneasa” este cel mai mare tun dat vreodată în acest domeniu în România. Un „tun” în care un rol extrem de important l-au avut, culmea, un grup de profesori ai Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV), care au ales să-şi rişte cariera academică, devenind autorii unor delapidări fără precedent în istoria învăţământului românesc. Cu toate că erau doar salariaţi ai Universităţii de stat, profesorii de la Agronomie s-au comportat premeditat ca proprietari ai acesteia, devenind principali autori ai jefuirii patrimoniului USAMV! Timp de mai bine de trei ani, ei au votat alături de studenţii membri ai Senatului Universităţii, dezmembrarea, lotizarea şi înstrăinarea pe nimic a sute de hectare de teren, prea valoroase în ochii rechinilor imobiliari, pentru a mai fi folosite în procesul de învăţământ. Vom desluşi, în continuare, un episod relevant din filmul operaţiunii, aşa cum a avut loc de fapt, numai pe baza documentelor certificate. Documente care, ele însele, demonstrează nelegalităţi trecute cu vederea, până acum de organele de anchetă. Dat fiind că s-au scris multe până acum pe marginea acestui subiect, majoritatea articolelor fiind bazate pe informaţii sau doar comunicate parţiale, vom proba fiecare afirmaţie relevanta cu documente doveditoare, prezentate în premieră. Astfel vom reuşi, speram, să facem lumină asupra a ceea ce s-ar putea dovedi că fiind grave acte de abuz şi corupţie, comise premeditat de membri de vază ai comunităţii academice. Acte care au contribuit în mod ilegal, veţi constata, la realizarea celui mai mare proiect imobiliar din România!

Rectorul Alecu a promis terenul de când era în domeniul public

După cum se ştie, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti (USAMV) a intrat în posesia celor 230 de hectare de teren care fac obiectul afacerii, în urma unui decret regal dat în 1929, de Regele Mihai I, odată cu promulgarea Legii de înfiinţare a Academiilor de Înalte Studii Agronomice. Atunci „Scoala Superioară de Agricultură dela Herăstrău“, actuala Universitate de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară a fost înzestrată, printre altele, cu Ferma Experimentală Băneasa, pe care urma să o utilizeze şi administreze exclusiv în scop didactic.
”Urmaşa” acesteia, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară a demarat procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra celor 230 hectare ale Fermei Experimentale Băneasa. Demersurile pentru redobândirea dreptului de proprietate au fost încheiate la mijlocul anului 2001, când universitatea a primit titlul de proprietate asupra celor 230 de hectare. La acea oră însă, conducerea universităţii antamase deja terenul în favoarea rechinilor imobiliari! Cu un an înainte de a primi titlul de proprietate, conducerea universităţii, în frunte cu Ioan Niculae Alecu, rectorul universităţii, acceptase asocierea cu două companii (International Business and Trading Corporation şi General Logistics Corporation) aflate sub controlul indirect a unor importanţi investitori în domeniul imobiliar. Mai mult, Universitatea intrase deja în structura acţionariatului companiei Băneasa Investments, aducând ca aport dreptul de folosinţă al terenului fermei Băneasa şi cel de proprietate al clădirilor de pe acesta. Ea a primit, la data de 28 iunie 2000, în schimbul concesionarii terenului, pe 49 de ani, 49,88% din acţiunile Băneasa Investment.

La acea dată, terenul era în proprietate publică şi nu putea fi adus ca aport în natură. O dată cu semnarea asocierii şi concesiunii, conducerea universităţii a comis şi primele încălcări ale legii: concesionarea nu se făcuse în urma unei licitaţii iar asocierea nu avea drept scop „desfăşurarea de activităţi de producţie, industrializare, comercializare, prestaţii de servicii şi consultanta în domeniul (n.n. agricol)” cum prevedea, imperativ, legislaţia în vigoare la acea dată (articolul 12 din Legea privind proprietatea publică 213/1998 şi articolul 4 din HG 47/1999). Foarte important însă, rectorul de atunci, Nicolae Alecu, a comis şi primul mare abuz: a semnat că se obliga să aducă terenul ca aport la capitalul social imediat ce Universitatea urma să intre în posesia acestuia!

Abuz – Înstrăinarea terenurilor, hotărâtă de studenţi şi profesori

Deşi grave, flagrante chiar, încălcările legii au fost mizilicuri pe lângă ceea ce a urmat, după ce USAMV a primit titlul de proprietate, în iunie 2001!
În urmă cu mai bine de şapte ani, un grup de oameni care se pretind respectabili, profesori universitari, academicieni, conferenţiari, lectori, (îşi mai zic şi oameni de ştiinţă), au pus mâna de la mâna şi au început să voteze o serie de acte halucinante.
Abia de trecuse jumătate de an de când primiseră titlul de proprietate, ca profesorii Universităţii au şi hotărât înstrăinarea pământului, aşa cum promisese rectorul Alecu. Ei au adoptat, în lunile februarie şi decembrie 2002, doua hotărâri prin care au adus aproape 110 hectare aport la capitalul social al Băneasa Investments. Atunci s-au produs, practic primele mari infracţiuni, să nu ne temem de cuvinte! Odată cu primirea titlului de proprietate de către universitatea de stat, terenul trecuse din proprietatea publică în cea privată a statului. Înstrăinarea oricărui teren sau alt bun imobil nu putea fi făcută, legal, fără aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, iar despre această aprobare nu avem cunoştinţă să fi existat vreodată (a fost menţionată o singură dată, apoi … tăcere).

În lipsa avizului legal al Ministerului Educaţiei, înstrăinarea terenului s-a făcut prin votul şi aprobarea Senatului Universităţii. Pentru cei care nu au cunoştinţă, rolul Senatului unei instituţii de învăţământ superior este unul pur academic, de îndrumare a procesului de învăţământ şi a celui de cercetare. Senatul nu este o adunare a acţionarilor sau a reprezentanţilor proprietarilor ci doar un grup de profesori, oameni de ştiinţă (şi câţiva dintre liderii studenţilor), care se presupune că au maximă competenţă în a lua acele decizii care să contribuie la un proces educaţional performant. Acest organism nu are niciun drept să ia decizii, de capul lui, cu privire la patrimoniul Universităţii!!! Membrii Senatului sunt salariaţi sau elevi ai Universităţii, nu au dreptul să se manifeste ca proprietari. Altfel ar avea dreptul, nu-i aşa, să vândă clădirile, laboratoarele…? Absurditatea este evidentă! La fel este şi caracterul infracţional, deoarece toate hotărârile de acest tip au fost adoptate în unanimitate iar „METODĂ” s-a dovedit o practică, nu o întâmplare sau un simplu accident.
Revenind la anul 2002, să remarcăm faptul că primele încercări de a înstrăina terenul au fost un eşec major. Terenul nu putea fi folosit în scop imobiliar (anii au dovedit că acesta era obiectivul) şi trebuia scos din circuitul agricol. Mai mult, o mică parte a acestuia (puţin mai mult de un hectar) era revendicat legal de foşti proprietari, iar faptul că la Registrul Comerţului era deja înscrisă majorarea capitalului social cu terenul aportat de Băneasa era o mare problemă. Astfel că s-a pus la cale o nouă şedinţa a Senatului Universităţii unde studentă la „Agricultura” Eugenia – Otilia David, şi studenţii Cornel Teodorescu şi Costel Pohrib (astăzi om de afaceri) au votat, alături de profesorii lor şi de actualul rector Stefan Diaconescu, să scoată 100 de hectare din circuitul agricol şi să lotizeze terenul de 167,4 hectare, pe care urma să-l aducă aport la capitalul social al Băneasa Investments. După ce bineînţeles, rectorul Niculae Alecu a fost mandatat de studenţii săi să voteze anularea hotărârii AGA din 2002 a Băneasa Investments (în care se hotărâse majorarea capitalului social) şi totodată radierea menţiunii la Registrul Comerţului. Se întâmplă la data de 19 februarie 2003.

Infracţiunile capătă forme agravante

La data de 30 iunie 2003, aceiaşi studenţi au semnat tabelul care atestă că au votat, împreună cu Ioan Niculae Alecu, Stefan Diaconescu, profesorul Namolosanu dar şi alături de Oana Ţurţoi şi Marius Brezeanu, studenţi, la rândul lor, lotizarea a încă 50 de hectare de teren din Băneasa, care se mai aflau, încă, în proprietatea USAMV.
Ce rol putea avea dezmembrarea decât o mai bună organizare a terenului, pe culturi agricole, utile în cadrul activităţii de practică pentru studenţi.Împărţirea terenului agricol, a fost făcută însă într-o asemenea manieră, încât ar părea lipsită de logică, dacă excludem premeditarea, a ceea ce s-a întâmplat ulterior – scoaterea terenului de către USAMV (veţi vedea, tot ilegală) din circuitul agricol, dezmembrarea în continuare pe loturi mai mici, înstrăinarea acestuia către firmă imobiliară Băneasa Investments şi construirea apoi de vile, blocuri, clădiri de birouri şi centre comerciale!
Trei luni mai târziu, la data de 7 octombrie 2003, AGA extraordinară a SC Băneasa Investments a aprobat, de principiu, majorarea capitalului social, majorare la care Universitatea trebuia să participe cu restul de 53 de hectare de teren din fosta ferma Băneasa. În aceeaşi şedinţa s-a stabilit ca o parte dintre terenurile aduse în societate să fie donate către Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru că acesta să se ocupe, pe bani publici, de executarea de drumuri şi utilităţi (canalizare menajeră şi pluviala, alimentare cu energie electrică, reţea de distribuţie şi instalaţii gaz metan, etc). Această operaţiune, pe care o vom dezvălui ulterior, are aparenţa de legalitate, dar pojghiţa este atât de subţire încât o dată străpunsă … .

Noiembrie, ultimul bal

Sfârşitul toamnei anului 2004 este o perioadă – cheie a afacerii, în care totul se precipită, cel mai probabil pentru a se profita şi de alegerile generale care aveau loc chiar atunci. La data de 9 noiembrie 2004, profesorii-salariati şi studenţii facultăţii s-au jucat din nou de-a proprietarii şi au aprobat înstrăinarea şi a restului de 53 de hectare, teren pentru care aprobaseră deja, la data de 15 octombrie 2004, dezmembrarea în zeci de parcelute, cu evidente intenţii imobilare. Evidente deoarece, potrivit schiţelor de la Cartea Funciară, multe dintre formele noilor loturi reprezintă mai degrabă, străzi, clădiri şi intersecţii, iar din câte cunoaştem, în programa USAMV nu a fost inclusă şi disciplina „construcţie de drumuri publice”.
A doua zi, 10 noiembrie 2004, AGA Băneasa Investments a aprobat majorarea de capital, cu condiţia că Universitatea să scoată din circuitul agricol, în cel mult trei ani, 32,47 hectare din totalul de 53, pe care nu se puteau construi, altfel, imobilele de astăzi. „Lucrarea” era însă aproape finalizată, certificatul de urbanism „ieşind” în aceeaşi zi cu hotărârea AGA a Băneasa Invest, 10 noiembrie 2004. O lună mai târziu, Florin Ciobanu, directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi-a dat acordul pentru scoaterea celor 32,47 hectare din circuitul agricol. Ultimul care şi-a pus semnătură pe avizul de scoatere definitivă a terenului din circuitul agricol a fost Petre Daea, ministrul agriculturii. A făcut-o cu două zile înainte de Crăciun!

Cine a mituit autorităţile?

Aici trebuie menţionat că Alecu Ioan Niculae, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, a obţinut avizul prin fals şi uz de fals. Potrivit documentelor oficiale, el a cerut aprobarea scoaterii terenului din circuitul agricol „în scopul realizării obiectivului de investiţii «Ansamblu de construcţii cu funcţiune mixtă», beneficiar Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară”. Acelaşi document menţionează că avizul nu este valabil decât dacă investiţia se realizează pe amplasamentul şi cu soluţiile constructive menţionate în documentaţie. „În caz contrar se va solicita un nou aviz în baza documentaţiei refăcute”, se menţionează în document. Dar ce proiect de investiţii şi ce documentaţie a prezentat USAMV? Din câte cunoaştem, niciunul, în afară de cel întocmit, pentru acelaşi teren, de Băneasa Investment, sub forma unui raport de evaluare aprobat de … Senatul Universităţii la data de 9 noiembrie! Actualul rector al USAMV a refuzat, la rândul lui, să ne răspundă la această întrebare, sub motivaţia penibilă că se afla sub ancheta. Chiar aşa, oare ce putea să ne spună Diaconescu, doar a semnat şi el hotărârea Senatului din 9 noiembrie! Apare însă un alt mare semn de întrebare. Cum de nu a văzut NIMENI ca proiectul are un alt beneficiar? Nici funcţionarii de la Primărie, nici cei de la Cadastru, nici cei din Ministerul Agriculturii? Cum sunteţi de acord cu noi, suntem siguri, că este practic exclusă ipoteza unei ”neglijente colective” şi deasemenea că, deşi posibil, este puţin probabil că Alecu sau altcineva să fi plastografiat mai multe copii ale proiectului făcut pentru Băneasa, ar mai rămâne doar ipoteza darii de mită. Numai cu buzunarele pline sau la ordinul şefului cu buzunarele pline ar fi putut un funcţionar să închidă ochii şi să se facă astfel complice la infracţiunea comisă de reprezentantul USAMV! Cine a dat mită, cât de „grasă” a fost, după caz, şi mai ales ai cui erau banii daţi mită, nu mai este treaba noastră să aflăm.

Bijuteriile coroanei, cedate la preţ de tinichele

Revenind la scoaterea terenului din circuitul agricol, să precizăm ca USAMV a primit în schimb, pentru cele 53 de hectare, acţiuni în valoare de 122,1 miliarde de lei vechi. Aceasta însemna, la cursul valabil în noiembrie 2004, mai puţin de 11 USD/m.p. Dacă terenul ar fi fost evaluat ca intravilan, valoarea ar fi fost de zeci de ori mai mare. Foarte interesant! De fapt, USAMV nu a adus, practic, în Băneasa Investment nici măcar un metru pătrat de teren agricol. Aceasta deoarece 32, 47 hectare de teren au fost scoase de UASMV, pe propria-i cheltuiala şi păcăleală, iar restul a fost aportat ca teren agricol, dar „funcţionează” ca teren construibil, pe o altă mare păcăleală, trasă de această dată contribuabililor bucureşteni, cu sprijinul Consiliului General al Municipiului Bucureşti (şi aceasta este o poveste la fel de interesantă!).
Să recapitulăm! Universitatea lui „conu’ Alecu” a adus în „Băneasa Investments” 32,47 hectare de teren construibil, care valora peste 100 de milioane de euro, pentru care a primit acţiuni de numai 3,5 milioane de dolari. Cum se putea evita această situaţie? Simplu ca bună ziua! Se făcea evaluarea terenului după ce era scos din circuitul agricol, dar înainte, bineînţeles, de a fi aportat la capitalul social al Băneasa Investments. Ne este greu să credem că nişte minţi „luminate” (fără nici cea mai mică umbră de ironie) precum cele ale profesorilor doctori şi academicienilor din Senatul USAMV nu au sesizat hoţia! Probabil că unii dintre ei, nu ştim câţi, au fost stimulaţi, poate doar academic, să voteze „pentru” şi asiguraţi, totodată, că vor primi o catedră în Universitate, în loc de o celulă la Puşcărie. Celula la care, altfel, şi-au câştigat dreptul din momentul în care au început să se comporte ca proprietari ai bunurilor unei universităţi de stat!
Să punem şi bomboană pe coliva! Dacă tot au înstrăinat un teren a cărui valoare depăşea sută de milioane de euro, după scoaterea din circuitul agricol, dar la preţul de dinainte de a-l scoate, de zeci de ori mai mic, de ce nu ar mai şi fi plătit pentru asta? Doar nu-i costa nimic, nu-i aşa, nu erau proprietari sau acţionari, cum se „vopseau” la şedinţele Senatului USAMV! Astfel ca nimeni n-a crâcnit, nici până în ziua de azi, ca USAMV a plătit taxe la stat, pentru scoaterea terenului din circuitul agricol, 5,5 miliarde de lei vechi (200.000 USD)!!! Nici măcar Curtea de Conturi!

Despre Popoviciu şi partenerii săi

Nu am pronunţat în cuprinsul acestui material, numele unor persoane deja arhicunoscute, pentru că altfel nu am mai fi reuşit să „creionăm” fidel rolul în care au fost distribuiţi profesorii în Marele Jaf! Cei al căror nume nu a fost rostit îşi au „locul de onoare”, alături de nume sonore ale vieţii publice. Le vom spune şi pe acestea şi le vom însoţi cu documente care să vină în sprijinul organelor de anchetă, pentru că acestea să poată întregi tabloul „Afacerii Băneasa”. Câteva repere: cum de a „tăcut” Ministerul Educaţiei, cum s-a constituit patrimoniul Băneasa Investments şi cine a tras clopotele la Primăria Capitalei. Toate pigmentate de încălcări flagrante, multe penale, ale legilor României!

Deputatul Boldea neagă acuzele de spiritism penal

Autor

Dănilă Chirovici

-

27 aprilie 2009

În urma articolului „Deputatul Mihail Boldea, cercetat pentru spiritism penal”, publicat de ziarul nostru în data de 10.03.2009, deputatul Mihail Boldea, viceliderul grupului PD-L la Camera Deputaţilor ne-a transmis următorul drept la replica pe care îl publicam integral, alături de comentariile autorului dat fiind faptul că multe din obiecţiile ridicate de deputatul Boldea „deraiază” de la conţinutul articolului Urmare articolului publicat în „Ziarul de Investigaţii„ şi reluat apoi în nr.1 in Jurnal de Investigaţii, sub titlul „Deputatul Mihail Boldea cercetat pentru spiritism penal„ material apărut sub semnătura domnului Tudor Bălănescu, vă solicit publicarea următorului DREPT LA REPLICĂ : – în procesul la care faceţi referire, l-am reprezentat pe domnul Postelnicu Tudorache şi nu pe defuncta Letiţia Bârlădeanu. Nu intră în atribuţiile şi nici în obligaţiile mele de avocat angajat să obţin informaţii personale despre partea adversă. De altfel, în acest proces, numită Letiţia Bârlădeanu a fost reprezentată de domnul avocat Chiper Laurenţiu, realitate ignorată intenţionat de semnatarul articolului.

– dat fiind cele de mai sus nu înţeleg de ce se face o legătură între numele meu şi decedata Letiţia Bârlădeanu, sau între mine şi adresa unde aceasta a fost citată în proces.

– şi în cazul martorului Marian Andres, autorul articolului lansează o informaţie falsă : este adevărat că această persoană este, în prezent decedată, dar în momentul procesului trăia şi a depus mărturie personal în faţa instanţei.

– referitor la autenticitatea documentelor prezentate pe perioada procesului : acestea au fost puse la dispoziţia instanţei de către clientul meu, domnul Postelnicu Tudorache, prin intermediul meu în calitate de avocat angajat. Insinuarea Dvs. precum că aş fi autorul unor adrese oficiale emise de Primărie sau de Consiliul Judeţean este falsă; în cazul oricăror dubii asupra autenticităţii lor instanţa având posibilitatea să solicite o expertiză sau alte probe.

– tot legat de acest subiect semnatarul articolului face o altă afirmaţie falsă : aceea că, la cererea Primăriei, Serviciul Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Galaţi, mi-a deschis dosarul de anchetă nr. 5408/2009. Vă remit alăturat adresa nr. 908.538/23.03.2009 prin care Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi confirmă că nu există nici un fel de dosar sau plângere pe numele subsemnatului.

– şi ca să nu mai existe dubii legate de presupusele mele dosare sau plângeri vă remit alăturat adresa nr. 4024/24.03.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi precum şi adresa nr. 746/11.06.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi prin care se confirmă faptul că la nici una dintre aceste instituţii nu există plângeri sau dosare deschise pe numele meu.

– referitor la „Afacerea AVIASAN„ din nou reporterul Dvs. omite să meargă cu adevărul până la capăt : dosarul este vechi şi a fost închis acum 2 ani cu rezoluţia NUP.

– referitor la „Cazul Str. Domnească 24„ : procesul este pe rol şi normal ar trebui să lăsăm întâi justiţia să decidă.

Având în vedere dreptul cititorilor la o informare corectă, şi în ideea respectării onoarei şi demnităţii mele precum şi pentru respectarea adevărului, vă solicit public acest drept la replică.

Cu stimă

Avocat Boldea Mihail

Deputat în Parlamentul României

Precizările Ziarului De Investigaţii

1. În articol nu se spune că avocatul Mihai Boldea ar fi autorul documentelor falsificate ci doar ca aceste probe au fost administrate instanţei de avocatul Mihai Boldea:

“Mai multe din probele administrate instanţei de Mihail Boldea sunt cercetate pentru a se stabili dacă nu cumva sunt false. Cele mai flagrante par a fi două adrese eliberate de Primărie şi de Consiliul Judeţului (CJ) Galaţi, în care se spunea că imobilul din Cuza Voda 43 nu ar fi nici în proprietatea municipalităţii, nici în aceea a CJ Galaţi. Este straniu că tocmai Primăria Galaţi să îşi nege dreptul de proprietate asupra unui teren din centrul oraşului, pe care îl avea în gestiune”

2. În articol nu se face nici o afirmaţie cu privire la faptul că avocatul Mihai Boldea ar fi reprezentat-o în instanţă pe defuncta Letiţia Barladeanu şi nici afirmaţia că avocatul Mihai Boldea ar fi avut obligaţia să verifice date personale ale Letitiei Barladeanu.
În articol se face precizarea ca “pe data de 18 mai 2007, acesta a încheiat la cabinetul notarial al deputatului PC Bogdan Ciuca o procura prin care l-a împuternicit pe avocatul Mihail Boldea, deputat PD-L în colegiul 9 Galaţi, să îl reprezinte în toate demersurile de revendicare a imobilului”.

În articol se face precizarea: “Acţiunea a fost deschisă în numele reclamantului Postelnicu în contradictoriu cu parata Letiţia Barladeanu, decedata însă, de 7 ani (certificatul de deces nr 60, din 8 ianuarie 2000)”.

3. În articol nu se face afirmaţia că la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi sau Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi ar fi fost depusă vreo plângere împotriva sau pe numele avocatului Mihai Boldea. În articol se spune doar ca deputatul Mihai Boldea este implicat, în calitatea sa de avocat, într-un caz în care Poliţia Galaţi efectuează cercetări penale.

„este printre cei cercetaţi penal de poliţiştii de la Investigaţii Criminale Galaţi într-un dosar halucinant”

4. Într-un pasaj din articol se fac următoarele afirmaţii:

„Viceliderul grupului PD-L de la Camera Deputaţilor, este protagonistul unui scandal la finalul căruia ar putea ajunge în cercetarea procurorilor de la DNA. Motivul, un teren de 640 mp (în valoare de 224.000 RON) din centrul Galaţiului, (strada Cuza Voda nr 43), aflat în proprietatea Municipiului Galaţi până a ajuns în posesia unui personaj (fără rol în piesă) asistat în instanţă de avocatul Boldea”

Aceste afirmaţii sunt justificate prin faptul că dl Mihai Boldea este o persoană publică, un formator de opinie, iar în acest caz este justificată preocuparea mass media fata de implicarea să într-un caz în care este posibil ca la finalul cercetărilor anchetatorii să descopere că au fost lezate interese publice sau încălcări ale legii, sub rezerva precizării, la momentul încheierii cercetărilor, a amănuntelor relevante în legătură cu implicarea sau neimplicarea dlui Mihai Boldea în unele din faptele din acest caz

5. Avocatul Mihai Boldea a refuzat cu ostentaţie să prezinte punctul său de vedere în legătură cu acest caz. El a precizat, în prezenţa unui grup de jurnalişti de la ProTV, “România liberă”, “Viaţa Liberă” Galaţi, “Acţiunea” şi postul local de televiziune RTV, că va face anumite comentarii după ce materialele vor fi date publicităţii. În articol este menţionat refuzul avocatului Mihai Boldea:
„La conferinţele de presă ale PD-L Galaţi, deputatul Mihail Boldea este asaltat de întrebările jurnaliştilor, dar refuza cu ostentaţie să răspundă la ele. Pe 25 februarie, a avut un ton arogant, foarte potrivit unui deputat al majorităţii guvernamentale: “Scrie mai întâi şi o să comentez în funcţie de ce ai scris”.

Oferirea unor date relevante sau a unui punct de vedere în legătură cu un subiect de interes public ce face obiectul unui material jurnalistic este o obligaţie a instituţiilor publice, persoanelor care deţin şi funcţii publice, dar normele deontologice prevăd ca lipsa unor asemenea date şi informaţii nu poate împiedica a fi dat publicităţii un subiect de interes public dacă este menţionat expres refuzul instituţiei sau persoanei de a prezentă datele solicitate.

Obligaţia instituţiilor şi persoanele publice de a furniza informaţii de interes public sunt prevăzute de Legea 544. În baza spiritului acestei legi, care obliga la transparenta atunci când sunt prezentate opiniei publice subiecte de interes public, prin calitatea sa, de persoana cu importante responsabilităţi publice, de formator de opinie, avocatul Mihai Boldea ar fi trebuit să prezinte detaliile solicitate de reprezentanţii instituţiilor din presă locală şi centrala atunci când i-au fost solicitate.

Algocalminul, otravă la liber

Autor

Andrei Sidorov

-

7 aprilie 2009

Algocalminul, otravă la liber - Ziarul de investigaţii — Algocalmin, otrava la liber

Agenţia Naţională a Medicamentului continua să ignore avertismentele făcute de specialiştii europeni şi nu numai în legătură cu riscurile administrării algocalminului. Retrase de pe piaţa de majoritatea ţărilor lumii, medicamentele care folosesc metamizol că substanţa activa continua să se vândă la liber în farmaciile romaneşti. Un posibil răspuns la lipsa de reacţie a Agenţiei Naţionale a Medicamentului ar putea fi imensul interes financiar. Algocalminul aduce anual profituri uriaşe companiilor farmaceutice care îl produc şi îl desfac în Europa doar pe piaţa românească. Specialiştii susţin că şi alte medicamente, la fel de periculoase pentru pacienţii romani, ar trebui interzise la vânzare.

Medicamentul săracului

Piaţa algocalminului din România este estimată la peste 11 milioane de dolari anual. Preţul mic l-a transformat în calmantul nr. 1 pentru romani. Un adevărat medicament al săracului, spun medicii. Licenţa pentru denumirea de „algocalmin” este deţinută de fosta fabrica de medicamente SICOMED. Preluarea acesteia, în 2005, de către cehii de la Zentiva a crescut vânzările companiei ceheşti cu peste 1.000 de procente. În mare parte datorită banalului algocalmin. Potrivit surselor medicale, dintre toate medicamentele fabricate de compania de medicamente Zentiva, calmantul pe bază de metamizol aduce, de departe, cele mai substanţiale profituri.
Din această piaţă, au reuşit să prindă felii importante şi alte companii farmaceutice care produc algocalmin, dar sub o altă denumire. Este vorba de algozone, produs de Ozone România, parte a Grupului Ozone Laboratories, companie care a intrat pe piaţa farmaceutică românească în 2001. Managerii de la Ozone au fost convinşi de „potenţialul” metamizolului, iar unul dintre primele medicamente scoase pe piaţa românească a fost Algozone.

Liber la vânzare

În această situaţie, nu e de mirare că Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) refuza să restricţioneze folosirea algocalminului. Asociaţia Romana pentru Studiul Durerii a solicitat de nenumărate ori autorităţilor să introducă noi reglementări legate de prescrierea şi eliberarea metamizolului. Ultima oară când s-a întrunit Consiliul Ştiinţific al ANM pentru a lua în discuţie problema algocalminului a fost iulie 2007. Membrii săi au dat verdictul: în România nu au fost raportate reacţii adverse la metamizol, prin urmare poate fi folosit. Consiliul ANM a mai argumentat că, deocamdată, Agenţia Europeană de Evaluare a Produselor Medicale, de recomandările căreia suntem obligaţi să ţinem cont, nu a restricţionat folosirea algocalminului. Cu toate acestea, majoritatea ţărilor europene l-a interzis de mai mulţi ani.
Dacă nu a interzis algocalminul, Ministerul Sănătăţii nici măcar nu a iniţiat o campaniei de informare a populaţiei cu privire la riscuri. Asta pentru că lipsa de educaţie medicală şi mai ales ignoranţa pot deveni fatale. În alte state, autorităţile au deschis site-uri pe Internet cu avertizări pentru medicamentele riscante eliberate fără prescripţie medicală. În România, nici vorbă de aşa ceva. În schimb, abundă reclamele publicitare agresive ale companiilor producătoare de calmante cu metamizol.
Singura atenţionare emisă de ANM este legată de folosirea formelor lichide ale metamizolului, considerate şi mai toxice pentru organism decât substanţa solidă. Urmare a acestei avertizări, farmaciilor le-a fost interzis să vândă fiole de algocalmin fără reţetă medicală. Asta doar în teorie, pentru că în practică situaţia este cu totul alta. Din 10 farmacişti aleşi la întâmplare, opt au acceptat să ne vândă medicamentul fără să întrebe de reţeta. Un al nouălea ne-a dat fiole, dar ne-a rugat totuşi să-i aducem prescrierea medicală. Doar unul singur ne-a refuzat cererea, susţinând că legea îi interzice să vândă algocalmin-fiole fără prescrierea medicului.

Combinaţii periculoase

Studiile au demostrat că metamizolul poate provoca o boală fatală, numită agranulocitoza, o boală letală care debutează că o infecţie supraacută. Boala distruge celulele din măduva osoasă, precursoarele celulelor sanguine. Cu alte cuvinte, tratarea durerilor de cap cu algocalmin duce la distrugerea sângelui.
Mai periculoase decât algocalminul, susţin medicii, sunt calmantele de durere care folosesc în componenta, alături de metamizol o a doua substanţă activă. De departe, piafenul (metamizol şi antispastic) este cel mai riscant de administrat. Altul este benalgin, un calmant pe bază de matamizol şi cofeină. Ambele se vând la liber în farmaciile romaneşti, fără niciun fel de restricţii. Ce scuză are ANM pentru această situaţie? aceeaşi ca şi în cazul algocalminului. În România nu au fost semnalate reacţii adverse. Preşedintele Asociaţiei Romane pentru Studiul Durerii, Elena Copaciu susţine însă că reacţiile negative asupra pacienţilor există şi sunt cunoscute de cei mai mulţi dintre medici. „Din anumite considerente, medicii romani au reţineri în a raporta cazurile de alergie la metamizol. Se întâmplă foarte rar acest lucru”, ne-a declarat Elena Copaciu. Nu puţine au fost cazurile când pacienţii trataţi la spital cu algocalmin au decedat din cauza şocului anafilactic. Cei mai norocoşi au suferit doar forme uşoare de alergie – urticarie sau alte erupţii pe piele. Niciunul dintre aceste cazuri nu a ajuns în atenţia ANM. Principalul motiv pentru care medicii nu raportează cazurile de intoxicare cu algocalmin, susţine Elena Copaciu, este acela de a nu fi acuzaţi de malpraxis.
De ce se mai folosesc totuşi masiv în spitale calmantele bazate pe metamizol? Răspunsul ni l-a dat tot medicul Elena Copaciu: foarte simplu, pentru că sunt ieftine. A nu se înţelege de aici ca medicamentele care au în componenţă altă substanţa activa ar fi cu mult mai scumpe. Potrivit estimărilor, peste 95 la sută dintre pacienţi primesc metamizol intravenos împotriva durerilor postoperatorii.

Medicamentul care ucide

Pe lista analgezicelor considerate nocive de occidentali, dar care se folosesc frecvent în România, se mai regăsesc Dipyrone, Novalgin etc., medicamente care au la baza substanţa denumită noramidopirina metansulfonat şi Fenilbutazona, Butazolidine, Rheopirin R, Reumopiryrine etc., care au la baza fenilbutazona. În plus, pe piaţa românească se găsesc şi combinaţii ce conţin Scobutil Compus sau aminofenazona – Aminofenazona L, Lizadon.
Piroxicamul şi aulinul sunt şi ele pe lista neagră a Agenţiei Europene a Medicamentului. Vândut la liber până anul trecut, piroxicamul (indicat în tratarea reumatismului, artrozei, inflamaţiilor şi edemelor posttraumatice) este disponibil acum doar cu reţeta medicală. Restricţionarea sa a venit în urma numeroaselor cazuri de hemoragii digestive fatale, victime căzând mai ales persoanele în vârstă. Ca şi în cazul fiolelor de algocalmin, cei mai mulţi farmacişti nu solicită la vânzare reţeta medicală. Asociaţia Romana pentru Studiul Durerii a criticat publicitatea făcută tratamentului cu piroxicam, în condiţiile în care medicamentul a fost restricţionat. Organizaţia a considerat neetica atitudinea producătorului, care promova mesajul „tehnologie de premiul Nobel în terapia durerii”.

Atac la ficat

Aulin este un alt medicament care poate ucide, vândut la liber în farmaciile romaneşti. Mai grav, Aulin este vândut şi în formele pediatrice, cu toate că riscul pentru copii este şi mai mare. El este interzis în ţări precum Spania, Marea Britanie, Finlanda, Turcia, SUA, Australia sau Japonia, deoarece poate provoca insuficienţă hepatică letală. Produs de societatea Helsinn Birex Pharmaceuticals Ltd. din Irlanda şi comercializat în România de CSC Pharmaceuticals Handels Gmbh din Austria , Aulin este recomandat pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei asociate osteoartritelor, entorselor şi luxaţiilor, durerilor menstruale. Aulin se număra printre cele mai căutate şi utilizate medicamente în România, datorită efectelor sale calmante imediate. Puţini însă ştiu că substanţa activa conţinuta de Aulin, denumită „nimesulid”, poate fi mortală. Mai ales atunci când se abuzează de acest calmant.
Agenţia Europeană de Evaluare a Produselor Medicale a interzis administrarea medicamentului copiilor sub 12 ani. De asemenea, Comisia Europeană a Medicamentului a reluat, spre analiză, nimesulidul, în vederea retragerii sale de pe teritoriul întregii Uniuni Europene. Aulinul a fost restricţionat chiar şi în ţara producătoare, Irlanda. Consiliul Irlandez pentru Siguranţa Medicamentelor a atras atenţia asupra pericolului pe care îl prezintă nimesulidele.

Algocalminul în ilegalitate

Occidentalii vorbesc la timpul trecut despre derivatele pirazolonice, din care face parte şi metamizolul. Primii care au interzis metamizolul, indiferent de numele său comercial, au fost americanii, încă din 1977. Din aceeaşi perioadă datează şi decizia statului sudez de interzicere a calmantului. În urma unei contraofensive a producătorilor de medicamente care au prezentat unele rapoarte favorabile, Danemarca a cedat şi a reintrodus produsul pe piaţa în 1995. Patru ani mai târziu însă a fost interzis din nou, de data aceasta definitiv. Belgia a reglementat, din 1987, folosirea metamizolului numai cu
prescripţie medicală şi a impus păstrarea sa la secţiunea otrăvuri. Germania, prin hotărâri emise în 1987, a restricţionat utilizarea preparatelor conţinând metamizol, retrăgând de pe piaţa combinaţiile ce conţineau această substanţă. Spania a retras, de asemenea, combinaţiile de metamizol, cu excepţia celor spasmolitice, în 1989. În 1990, Olandaa luat hotărârea de a retrage de pe piaţa produsul, în diverse combinaţii. Au mai procedat la fel Grecia, Irlanda, Israel, Pakistan, Ghana, Arabia Saudită, Kuweit etc

Cătălin Predoiu, „ministrul abuz”

Autor

Catalin Antohe

-

1 decembrie 2008

Numele lui Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei, este folosit, ilegal, ca factor de presiune în dosarele grele ale justiţiei, potrivit unei plângeri la Parchetul General. Una dintre marile societăţi de avocatură din România este acuzată că foloseşte numele ministrului justiţiei pentru a-i intimida pe judecători. Predoiu are cunoştinţă de cele de mai sus, dar nu s-a agitat să-i determine pe avocaţii firmei de unde a plecat în funcţia de ministru să renunţe la a-şi mai crea, astfel, avantaje în instanţă.Presiuni în instante

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înştiinţat, încă din luna august, că o celebra casa de avocatură foloseşte ilegal numele ministrului justiţiei în procese cu greutate, cu scopul, potrivit reclamanţilor, de a-i intimida pe judecători. Casa de avocatură reclamată este tocmai ultima societate în care a lucrat actualul ministru al justiţiei – Zamfirescu, Racoti, Predoiu. Deşi ministrul a plecat, cel puţin oficial, cu arme şi bagaje, din societatea de avocatură respectivă, aceasta nu a operat schimbări, nici în antetul, nici în stampila aplicată pe documentele oficiale înaintate instanţelor în dosare „cu greutate”.

Numele ministrului, folosit pentru a intimida judecătorii

Potrivit declaraţiei de interese a ministrului Cătălin Marian Predoiu, acesta a cesionat părţile sociale pe care le deţinea la „SCA Zamfirescu-Racoti-Predoiu”. De cealaltă parte, dacă luăm în considerare aparenţele create de documentele depuse în instanţă, el pare a fi în continuare avocat asociat al casei de avocatură menţionată mai sus. „SCA Zamfirescu – Racoti – Predoiu prezintă cu un tupeu rar întâlnit, în orice litigiu în care sunt angajaţi avocaţi ai acestei societăţi, ca titlu de marcă şi numele Predoiu, inclusiv prin aplicarea stampilei, pentru a face cunoscut instanţelor şi părţilor în litigiu că în calitate de apărător este angajată o personalitate importantă de înalt rang guvernamental, nimeni altul decât ministrul justiţiei (…) Reprezentanţii societăţii folosesc ostentativ, pe tonuri sentenţioase, numele proprietarilor societăţii, accentuând numele domnului C.M. Predoiu, cu scopul vădit de a timora instanţă, respectiv făcând-o să înţeleagă/să ţină seama/să fie atentă împotriva cărei personalităţi urmează să se pronunţe”, se arata într-o plângere înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Între lege şi cumetrie

Rezultă, potrivit celor de mai sus, că ne aflăm într-una din următoarele două situaţii de conflict cu legea romana în vigoare. Fie ministrul Predoiu continua să susţină interesele societăţii de avocatură din care s-a lansat în funcţia de demnitate publică, fie societatea de avocatură foloseşte ilegal numele ministrului. Legea romană (161/2003) interzice „folosirea sau permisiunea de a folosi imaginea publică, numele, vocea sau semnătura persoanei care exercita demnităţi publice şi funcţii publice, pentru orice formă de publicitate privitoare la o activitate care aduce profit, cu excepţia publicităţii pentru scopuri caritabile”. Este de domeniul evidentei că activitatea de avocatură nu este de natură caritabilă, ci una aducătoare de profit, ba chiar de profituri substanţiale. Astfel că Predoiu, ca ministru al justiţiei, este dator să respecte legea şi să îndrăznească să-şi jeneze foştii asociaţi, chiar dacă unul dintre ei, fost decan al baroului (!) îi este şi socru „în funcţiune” (?!).

Unora nu le plac surprizele

Nominalizarea lui Predoiu a venit, în lună martie, după aproape două luni de dispute între premier şi preşedinte pe tema numirii unui ministru la Justiţie. După demisia lui Tudor Chiuariu, anchetat de DNA în dosarul Poştă, Tariceanu a propus-o pe Norica Nicolai, propunere refuzată categoric de preşedinte, care a argumentat cu … mapa profesională a acesteia. După o perioadă în care interimatul a fost asigurat de ministrul Apărării Teodor Melescanu, premierul a încercat o „rotaţie a cadrelor”: l-a propus pe ministrul Apărării, Teodor Melescanu că titular la Justiţie iar la Ministerul Apărării l-a propus pe Radu Stroe. Mutarea de răspuns a preşedintelui a fost să dea de înţeles că nu va accepta schimbarea ministrului Apărării cu doar o lună înaintea summitului NATO de la Bucureşti. Numirea lui Predoiu, acceptată fără rezerve la Cotroceni, a trezit nemulţumiri în toate partidele. Dacă unii membri ai conducerii PNL şi-au acuzat şeful că a luat decizia în consens cu Băsescu, fără acordul Biroului Politic, preşedintele PD-L, Emil Boc, a făcut trimiteri la subţirimea ofertei PNL despre care a sugerat că duce lipsă de candidaţi pentru funcţii de ministru.

NAVROM Constanța, radiografia unei incredibile disparitii

Autor

Catalin Antohe

-

17 noiembrie 2008

Unul dintre cele mai vechi branduri de ţară, Navrom Constanța, s-a volatilizat printr-un proces ce poate pune în umbra celebrul experiment Philadelphia… dacă în cazul Philadelphia este vorba despre dispariţia unui vas, în cazul nostru a dispărut… o flotă întreagă!

Înființată prin decret regal în 1905 – Navrom Constața – companie ce avea să devină una dintre cele mai mari din lume(!) – locul 18 la mijlocul anilor ‘80 – a dispărut fără ca măcar ultimul oftat al răposatului să mai fie auzit de cineva… Navigatorii – O breaslă întreagă a dispărut, iar tăcerea aşternută a dat naştere la speculaţii… Speculaţii născute şi din faptul că singurele zgomote ce au marcat naufragiul Navrom au fost acoperite de voci de politicieni. Cifrele dau la iveală lucruri mai sadice: Cu 360 de vase maritime înregistrate în anii ‘80, România avea una dintre cele mai mari flote comerciale. Ceea ce denumesc astăzi specialiştii „mare marketing”, se îndeplinea atunci, poate fără mari cunoştinţe în domeniu, prin faptul că tricolorul era văzut de la Londra, Hamburg sau New York şi până la Beirut sau Havana. La mijlocul anilor ‘60, România începea un vast program naval, care avea să facă din compania Navrom – Constanța una dintre cele mai mari din lume.

Liniştea de după furtună…

Astăzi, din toate acestea, nu a mai rămas mare lucru. O zi de lucru în portul Constanța, al optulea din lume. Totul este încremenit. Mai nimic nu aminteşte de ceea ce a fost până nu demult tumultosul port. Spre bucuria turiştilor, pe faleză, cineva le poate face caricaturi. Este unul dintre cei ce au trăit legaţi de mare. Marea şi activitatea portului i-au rămas amintiri…
„Era activitate. Toţi trăiau, şi nu rău. Acum, flota s-a dus şi am ajuns să trăim din te miri ce. Nimeni nu ne mai angajează… nu mai suntem tineri”… Nu-ţi vine să crezi că face caricaturi la cât de pesimist este. Îl cheamă Florin Hristu şi acum trăieşte din caricatură. Nu bine, dar măcar cu talent. Portul Constanța a traversat şi el ciudată tranziţie românească. Adiministratiile, în loc să unifice zonele unuia dintre cele mai mari porturi din lume, au concesionat danele, iar acum portul Constanța este un labirint de porţi, lacăte şi bodyguarzi. Asta, fără a mai pune la socoteală taxele de dană care descurajează orice oprire… Docherii aproape că au dispărut şi ei că breaslă. Cei tineri s-au reprofilat şi pun tavane false ori termopane. Ofiţerii care au reuşit să se angajeze la companii străine, îşi vor aduce aminte despre aceste vremuri la bătrâneţe când nu vor primi pensie.

“În fiecare lună ieşea câte o navă…”

Nu a rămas decât marotă intitulată generic „Afacerea Flota”, pe care numai politicienii o agita atunci când au chef. Acum, la atâţia ani după, exact ca în neverosimilele povesti marinăreşti, vom vedea că pe fir apar nume uimitoare ce transforma totul, dintr-un eşec într-o mare excrocherie naţională… După ce a început cu achiziţionarea unor nave din străinătate (Yugoslavia, Japonia sau URSS), s-a demarat construcţia de vase maritime în şantierele romaneşti. După 1970, Flota Navrom se mărea văzând cu ochii, iar Navrom anunţa că va deveni o mare companie navală.
„În fiecare lună ieşea câte o navă… ba de la Galaţi, ba de la Brăila. Oricum, simţeam efectiv că dăm de lucru la mii de oameni. Chiar dacă sunt unii care vor râde, chestia asta te încarcă cu o responsabilitate imensă”, Vlad Cristache, şef de echipaj rămas fără echipaj care a rămas fără vapor… Flota se mărea cu multe vapoare, de care nu ne mai aduc astăzi aminte decât unele fotografii… Cele mai multe fotografii ne-au rămas de la o catastrofă. Un incident cumplit ce avea să anunţe lumii că România construia vapoare mari…

Independenţa

Ziaristul Constantin Cumpănă a fost impresionat de catastrofa navei Independența în care au murit 42 de marinari romani. Lansat la apă în 1977, vasul amiral al Navrom-ului a explodat în Bosfor, în urma unei coliziuni cu o navă grecească. Tragedia a fost un şoc ce a cutremurat nu numai familiile ori compania. Constantin Cumpănă a scris o carte despre catastrofa Independenţei – „Am găsit un om care, după 20 de ani de la dispariţia fiului său, refuza să-l considere mort. Tragedia a afectat întregul minister şi chiar clasa politică, oricât de cinici ne-ar place să-i credem pe comunişti”. El povesteşte că la inaugurarea navei ceva nu a mers cum trebuia… Sticlă de şampanie nu s-a spart. „Nicolae Ceauşescu ştia despre superstiţia marinărească şi chiar a făcut reproşuri în sensul ăsta, după ce protocolul se încheiase”. Nenorocirea navei amiral a fost un semn funebru a ceea ce avea să urmeze cu întreaga flotă. Atunci, nenorocirea a îndoliat multe familii, neexistând decât trei supravieţuitori. Independenţa a ars 29 de zile în Bosfor iar câteva resturi au fost aduse, la Tuzla, pe câmp, pentru ancheta. Vrem, nu vrem, toate acestea trimit, involuntar la incredibila dispariţie ce avea să urmeze…

Mai multe nume în loc de unul

Sindicatul navigatorilor este singura structură vie a ceea ce a mai rămas după dispariţia Navrom Constanța. Adrian Mihalcioiu este lider şi spune că…” Navrom Constanța a avut o istorie destul de lungă Azi păcat că s-a întrerupt destul de brusc. Din păcate nici acum lumea nu poate afla adevărul din cauză că unul dintre protagonişti a ajuns preşedinte. Dar el nu a fost singurul. Ce înseamnă „Afacerea Flota?” De ce când se deschide discuţia se face referire doar la contractul Minerva – Petromin ? Acolo nu au fost decât vreo 40 de nave. Nimeni nu se întreabă ce s-a întâmplat cu restul. Şi vorbim despre un rest de trei sute”…
Între 1994 şi 1996, Traian Băsescu a sprijint inființarea unei companii mixte în Cipru, la care Navrom, neavând bani, urma să participe cu vasele – atâtea câte mai avea – bune. Asta deoarece – nu se ştie de ce – unii politicieni se fac a nu vedea, vânzarea flotei începuse încă din 1990 cu o primă transă de 10 vase bune. Aprobarea vânzării poartă numele unui cetăţean, Văcăroiu pe nume.
Un alt nume este Mihăilescu. Şerban Mihăilescu. Cu o poreclă mai puternică decât chiar renumele scandalurilor prin care a tot fost menţionat, prezenţa lui Şerban Mihăilescu nu face decât să legitimeze faptul că absolut tot ce se întâmplă se întâmplă cu un rost. Un rost politic. Deoarece aşa cum afirma respectivul, într-unul dintre foarte rarele sale interviuri (iunie 2002 – Adevărul – De unde până unde Michi Şpaga? se întreabă Şerban Mihăilescu) rolurile sale în cariera au fost mai mult politice… Altfel, nimeni nu poate justifica oprirea lui, chiar dacă meteorică în scaunul de inspector la Registrul Naval Roman. Competentele l-au propulsat până în postul de director de Marketing. Şi-a adus aportul chiar implicându-se în cazul Rostok – nava ce a blocat canalul Sulina aproape 10 ani.
Dacă despre Nicolae Văcăroiu sau Şerban Mihăilescu a auzit toată lumea atât de mult încât te miri să existe un domeniu în care ei să nu fie experţi, despre Aurel Ionescu nu au auzit prea mulţi. Este unul dintre puţinii experţi în litigii maritime pe care îi are ţara. El susţine că politicul dacă îşi bagă coada numai politic, Navrom-ul ar fi putut să reziste.”A lipsit o decizie politică. O decizie care ar fi trebuit să vină în primul an”… Un mic amănunt: Navrom nu mai ţinea (aşa cum a fost intotdeuna) de Ministerul Transporturilor, ci de FPS. Fodul Proprietăţii de Stat a fost instituţia ce a dus flota pe ultimul drum. Iar FPS-ul, în istoria să cât s-a chemat el aşa a fost condus de către un unic partid…

Adevărul despre „specialişti”

Adrian Mihalcioiu: „FPS-ul şi apoi AVAS-ul se pot lăuda la această oră ca fiind singurii responsabili din lume de soarta unei flote care nu au numit în consiliile de administraţie nici măcar un singur specialist”… FPS-ul îşi motiva optică prin faptul că navele flotei erau vechi şi prost construite şi nu mai aveau nici un viitor. „Un morman de fiare vechi”, cum ar spune unii. Curios e faptul că vânzarea mormanului a început cu fierul mai puţin vechi. Iar un lucru elementar a fost omis: aşa cum despre rujuri trebuie să vorbeşti cu o femeie, iar despre băuturi cu un bărbat, despre vapoare trebuia vorbit şi cu un marinar. Iată ce spune el: „Navele erau rudimentare… atâta putea ţară. Dar erau bine întreţinute. Toate navele au fost trecute pe dreapta. Au venit operatori… unii serioşi, alţii neserioşi… s-a abandonat, efectiv, toată flota…Au fost vândute nave pe nimic, ni se spunea că sunt duse la tăiere, iar după o lună ne trezeam cu ea la Constanța, cu numele şi pavilionul schimbate. Vine şi acum…”

Scandalul Petromin

În condiţiile în care flota era prinsă în chingile birocatiei, La Petromin s-a încercat o asociere care avea să genereze scandalul ce a acoperit tot restul dispariţiei flotei. Din tot contractul, după ani de scandal, au rămas doar şapte vapoare.
Adrian Mihalcioiu: ”E vorba despre cele şapte, ultimele din Petromin, pentru care s-au încasat banii, plasate într-un off-shore 100% tot proprietate Petromin. Practic, acest transfer i se reproşează unui om politic care a acceptat că acest transfer să se facă…Dintotdeauna se procedează aşa… Nimeni nu naviga sub pavilioanele ţărilor lor şi nimeni nu-şi ţine 18-20 de vapoare în aceeaşi companie…Fiecare are o singură companie, că datoriile unei nave să nu meargă şi spre celelalte..”. Din toată afacerea, astăzi, nu au rămas decât aceste două vase, înţepenite, şi ele la un cheu părăsit, la Agigea. Navigatorii sunt sceptici la perspectiva repunerii lor în funcţiune. Afacerea a eşuat din cauze multiple, dintre care nu pot fi ignorate lipsa unei legislaţii adecvate dar şi din cauze politice. Justiţia a pus nu un punct, ci două – dând două verdicte contradictorii. Chiar şi în aceste condiţii de ceaţă, afacerea este repusă pe tapet sub numele generic FLOTA, atunci când politicienii doresc…

Sfârşit…
…la care au participat prin contribuţiile lor oameni nepomeniţi de politicieni, tot aşa cum nu se vorbeşte decât despre câteva vase, nu despre toate…

Iată câteva nume:
– Nicolae Văcăroiu, director general în Consiliul de Stat al Planificării
– Şerban Mihăilescu, director Registrul Naval Roman şi Secretar de Stat la Ministerul Transporturilor
– Emil Dima, preşedinte FPS
– Paul Teodoru, ministru al Transporturilor
– Aurel Novac, ministru al Transporturilor
– Radu Sârbu, preşedinte FPS
– Traian Băsescu, ministru al Transporturilor
– Călin Marinescu, director Petromin

O scurtă cercetare politică a listei de mai sus va dezvălui că lista este împărţită suspect aşa cum au dispărut şi navele – majoritatea sunt membrii unui partid care când spune flota se referă la doar o mână de vase, nu la toate.

Gara Regală din Sinaia, la un pas de demolare

Autor

Andrei Sidorov

-

11 noiembrie 2008

În octombrie 2007, o mână de muncitori de la CFR au început să dărâme cu târnăcoapele şi pikamer-ele un corp al gării. Scandalul declanşat atunci a dus la oprirea acestei acţiuni iresponsabile. Regionala Căi Ferate Bucureşti, somata să restaureze monumentul, a promis că în cel mai scurt timp se va conforma. A trecut mai bine de un an de atunci şi CFR nu a pus la loc nici măcar o piatră din zidul distrus. În plus, ploile şi ninsoarea au degradat monumentul şi mai mult.

Legea târnăcopului

Acţiunea de demolare a corpului vestic de clădire a Gării Regale din Sinaia a început la sfârşitul lunii octombrie 2007. O duzină de muncitori, înarmaţi cu târnăcoape, răngi şi pikamer-e s-au apucat de lucru. Au dărâmat mai întâi acoperişul, apoi primele rânduri de pietre. Demolarea nu a trecut neobservată şi scandalul s-a declanşat. Cei mai vehemenţi au fost membrii Ordinului Arhitecţilor din România (OAR). Ei au susţinut că lucrările de demolare nu au avut la baza niciun document legal: certificat de urbanism, autorizaţie de desfiinţare cu avizele aferente etc. Acelaşi lucru l-a constatat, ulterior, şi o comisie formată din reprezentanţi ai Ministerului Culturii şi Cultelor, Inspectoratului Teritorial în Construcţii, poliţiei şi administraţiei locale din Sinaia, care s-a deplasat la faţa locului. Faptul este cu atât mai grav cu cât Direcţia de Patrimoniu din cadrul CFR a avizat operaţiunile de demolare, cu toate că avea cunoştinţă de statutul de monument istoric al clădirii.Pentru a se disculpa, CFR SA a pretins că, de fapt, muncitorii care dădeau de zor la târnăcop, nu dărâmau zidul, ci…îl consolidau. „Din cauza şocurilor şi a vibraţiilor produse de traficul greu care se derulează pe DN 1, câteva cărămizi din zidul de împrejmuire a fostei remize de locomotive şi din acoperişul postului trafo al staţiei CF Sinaia au căzut peste un autotren care se deplasa în direcţia Braşov. Angajaţii CFR au scos din zid şi alte cărămizi care riscau să se prăbuşească (…)”, se arata într-un comunicat de presă al Ministerului Transporturilor.

Câinii latră, caravana…CFR trece

Regionala CF Bucureşti a fost amendată de autorităţi, în decembrie 2007, şi somata că în termen de 30 de zile să restaureze monumentul. La mai bine de un an de la incident, nu s-a făcut nimic, iar clădirea se afla într-o stare avansată de degradare.

Inspectoratul Teritorial în Construcţii (ITC) Sud Muntenia a constatat că CFR nu vrea cu nici un chip să intre în legalitate. Motiv pentru care i-a mai aplicat o contravenţie. „Cu ocazia controlului s-a constatat că CNCF CFR SĂ-Regionala CF Bucureşti nu a finalizat demersurile de intrare în legalitate a obiectivului de construcţii (…), în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991”, se arătă în adresa 3406/25.07.2008. Totodată, ITC Sud Muntenia a dispus expertizarea construcţiei demolate pe jumătate, precum şi punerea în siguranţă a imobilului. Primăria Sinaia este cea care trebuie să suprevegheze dacă CFR respecta sau nu legea. „Primăria o să acţioneze în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru intrarea în legalitate a obiectivului de investiţie”, ne-au declarat surse din cadrul ITC. Deşi CFR a fost somata să repare stricăciunile aduse monumentului istoric în termen de 30 de zile, culmea tupeului, Direcţia de Patrimoniu a CFR SĂ susţine, la un an de la incident, că „vor fi întreprinse măsurile necesare pentru respectarea prevederilor înscrise în procesul verbal de control nr. 2673/31.10.2007”. Cu alte cuvinte, CFR mimează respectarea legii, sperând că…timpul le va rezolva pe toate.

Ministerul Culturii nu înţelege „scandalizarea” arhitecţilor

Instituţia care trebuia să reacţioneze cel mai prompt la ilegalităţile CFR, a avut cea mai bizară atitudine. Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC) nu înţelege „scandalizarea” membrilor Ordinului Arhitecţilor. „Faptul că dumneavoastră v-aţi scandalizat de brutalitatea şi ilegalitatea intervenţiei (…) reprezintă doar evaluări personale”, se arata într-o adresă emisă de Direcţia Generală Patrimoniu Cultural Naţional, din MCC. Reprezentanţii ministerului minimizează incidentul din octombrie 2007 şi susţin, nici mai mult nici mai puţin, că clădirea distrusă nu ar face parte din ansamblul monumentului istoric.

Replica arhitecţilor nu s-a lăsat aşteptată. „Ceea ce s-a demolat nu este doar un transformator sau un perete, aşa cum, în mod uluitor, sugerează Ministerul Culturii şi Cultelor. Este un element arhitectual component al unui ansamblu gândit unitar şi integrat de către arhitect”, ne-au declarat surse din OAR.Mai mult, acelaşi ton indulgent l-au adoptat şi autorităţile locale.“Dărâmarea unei bucăţi din zidul unei anexe a Gării Regale, în care a funcţionat un punct de transformare electrică a degenerat prin declaraţiile OAR în aşa zise abuzuri şi nereguli privind demolarea staţiei CFR Sinaia”, au ţinut să precizeze reprezentanţii primăriei. Edilul Vlad Oprea nu ascunde faptul că ar vrea ca vechiul imobil distrus pe jumătate de târnăcoapele muncitorilor să intre în patrimoniul primăriei, pentru a fi transformat în muzeul oraşului Sinaia. Administraţia locală a făcut deja demersuri în acest sens pe lângă Ministerul Transporturilor, dar deocamdată nu a primit nici un răspuns.

Monument istoric de importanţă naţională şi universală

Sinaia este singurul oraş din România care are atât o gară regală, cât şi una prezidenţială. Ambele clădiri, care sunt grupate în jurul Pieţei Democraţiei, figurează pe lista monumentelor istorice clasate, publicată în Monitorul Oficial. Potrivit legislaţiei, aceste monumente au un regim special şi nu pot fi demolate sau modificate. Mai mult, proprietarii lor sunt obligaţi să le întreţină şi chiar să le restaureze dacă este cazul.

Construită între anii 1930 şi 1939, Gara Prezidenţială este opera celebrului arhitect Duiliu Marcu. Gara era rezervată doar familiei regale şi a oaspeţilor deosebiţi. De numele acestui monument se leagă nenumărate evenimente din istoria României. Pe peronul gării vechi şi-a găsit sfârşitul, în 1933, primul ministru al României de atunci, I. Gh. Ducă. El a fost asasinat de membrii Gărzii de Fier. În 1975, un tren special i-a adus aici pe preşedintele american Gerald Ford şi pe dictatorul Nicolae Ceauşescu. Din 1999, a fost reeditat traseul trenului Orient Express cu oprire în Gara Regală Sinaia.

Ziarul de Investigații

„Profesorii-escroci” de la Agronomie, uneltele jafului din Băneasa

Deputatul Boldea neagă acuzele de spiritism penal

Algocalminul, otravă la liber

Cătălin Predoiu, „ministrul abuz”

NAVROM Constanța, radiografia unei incredibile disparitii

Gara Regală din Sinaia, la un pas de demolare

Legea târnăcopului

Câinii latră, caravana…CFR trece

Ministerul Culturii nu înţelege „scandalizarea” arhitecţilor

Monument istoric de importanţă naţională şi universală

Rămâi conectat

Ultimul articol

Concurs pentru postul de director general la Administrația Națională „Apele Române”

Nicușor Dan merge mâine la Paris, la reuniunea Coaliției de Voință pentru Ucraina

Președintele Venezuelei, arestat după o operațiune militară a SUA, prezentat azi în fața unui...