NAVROM Constanța, radiografia unei incredibile disparitii


Unul dintre cele mai vechi branduri de ţară, Navrom Constanța, s-a volatilizat printr-un proces ce poate pune în umbra celebrul experiment Philadelphia… dacă în cazul Philadelphia este vorba despre dispariţia unui vas, în cazul nostru a dispărut… o flotă întreagă!

 Înființată prin decret regal în 1905 – Navrom Constața – companie ce avea să devină una dintre cele mai mari din lume(!) – locul 18 la mijlocul anilor ‘80 – a dispărut fără ca măcar ultimul oftat al răposatului să mai fie auzit de cineva…  Navigatorii – O breaslă întreagă a dispărut, iar tăcerea aşternută a dat naştere la speculaţii… Speculaţii născute şi din faptul că singurele zgomote ce au marcat naufragiul Navrom au fost acoperite de voci de politicieni. Cifrele dau la iveală lucruri mai sadice: Cu 360 de vase maritime înregistrate în anii ‘80, România avea una dintre cele mai mari flote comerciale. Ceea ce denumesc astăzi specialiştii „mare marketing”, se îndeplinea atunci, poate fără mari cunoştinţe în domeniu, prin faptul că tricolorul era văzut de la Londra, Hamburg sau New York şi până la Beirut sau Havana. La mijlocul anilor ‘60, România începea un vast program naval, care avea să facă din compania Navrom – Constanța una dintre cele mai mari din lume.

Liniştea de după furtună…

 Astăzi, din toate acestea, nu a mai rămas mare lucru. O zi de lucru în portul Constanța, al optulea din lume. Totul este încremenit. Mai nimic nu aminteşte de ceea ce a fost până nu demult tumultosul port. Spre bucuria turiştilor, pe faleză, cineva le poate face caricaturi. Este unul dintre cei ce au trăit legaţi de mare. Marea şi activitatea portului i-au rămas amintiri…
 „Era activitate. Toţi trăiau, şi nu rău. Acum, flota s-a dus şi am ajuns să trăim din te miri ce. Nimeni nu ne mai angajează… nu mai suntem tineri”… Nu-ţi vine să crezi că face caricaturi la cât de pesimist este. Îl cheamă Florin Hristu şi acum trăieşte din caricatură. Nu bine, dar măcar cu talent. Portul Constanța a traversat şi el ciudată tranziţie românească. Adiministratiile, în loc să unifice zonele unuia dintre cele mai mari porturi din lume, au concesionat danele, iar acum portul Constanța este un labirint de porţi, lacăte şi bodyguarzi. Asta, fără a mai pune la socoteală taxele de dană care descurajează orice oprire… Docherii aproape că au dispărut şi ei că breaslă. Cei tineri s-au reprofilat şi pun tavane false ori termopane. Ofiţerii care au reuşit să se angajeze la companii străine, îşi vor aduce aminte despre aceste vremuri la bătrâneţe când nu vor primi pensie.

“În fiecare lună ieşea câte o navă…”

 Nu a rămas decât marotă intitulată generic „Afacerea Flota”, pe care numai politicienii o agita atunci când au chef. Acum, la atâţia ani după, exact ca în neverosimilele povesti marinăreşti, vom vedea că pe fir apar nume uimitoare ce transforma totul, dintr-un eşec într-o mare excrocherie naţională… După ce a început cu achiziţionarea unor nave din străinătate (Yugoslavia, Japonia sau URSS), s-a demarat construcţia de vase maritime în şantierele romaneşti. După 1970, Flota Navrom se mărea văzând cu ochii, iar Navrom anunţa că va deveni o mare companie navală.
  „În fiecare lună ieşea câte o navă… ba de la Galaţi, ba de la Brăila. Oricum, simţeam efectiv că dăm de lucru la mii de oameni. Chiar dacă sunt unii care vor râde, chestia asta te încarcă cu o responsabilitate imensă”, Vlad Cristache, şef de echipaj rămas fără echipaj care a rămas fără vapor… Flota se mărea cu multe vapoare, de care nu ne mai aduc astăzi aminte decât unele fotografii… Cele mai multe fotografii ne-au rămas de la o catastrofă. Un incident cumplit ce avea să anunţe lumii că România construia vapoare mari…

Independenţa

  Ziaristul Constantin Cumpănă a fost impresionat de catastrofa navei Independența în care au murit 42 de marinari romani. Lansat la apă în 1977, vasul amiral al Navrom-ului a explodat în Bosfor, în urma unei coliziuni cu o navă grecească. Tragedia a fost un şoc ce a cutremurat nu numai familiile ori compania. Constantin Cumpănă a scris o carte despre catastrofa Independenţei – „Am găsit un om care, după 20 de ani de la dispariţia fiului său, refuza să-l considere mort. Tragedia a afectat întregul minister şi chiar clasa politică, oricât de cinici ne-ar place să-i credem pe comunişti”. El povesteşte că la inaugurarea navei ceva nu a mers cum trebuia… Sticlă de şampanie nu s-a spart. „Nicolae Ceauşescu ştia despre superstiţia marinărească şi chiar a făcut reproşuri în sensul ăsta, după ce protocolul se încheiase”. Nenorocirea navei amiral a fost un semn funebru a ceea ce avea să urmeze cu întreaga flotă. Atunci, nenorocirea a îndoliat multe familii, neexistând decât trei supravieţuitori. Independenţa a ars 29 de zile în Bosfor iar câteva resturi au fost aduse, la Tuzla, pe câmp, pentru ancheta. Vrem, nu vrem, toate acestea trimit, involuntar la incredibila dispariţie ce avea să urmeze…

Mai multe nume în loc de unul

 Sindicatul navigatorilor este singura structură vie a ceea ce a mai rămas după dispariţia Navrom Constanța. Adrian Mihalcioiu este lider şi spune că…” Navrom Constanța a avut o istorie destul de lungă Azi păcat că s-a întrerupt destul de brusc. Din păcate nici acum lumea nu poate afla adevărul din cauză că unul dintre protagonişti a ajuns preşedinte. Dar el nu a fost singurul. Ce înseamnă „Afacerea Flota?” De ce când se deschide discuţia se face referire doar la contractul Minerva – Petromin ? Acolo nu au fost decât vreo 40 de nave. Nimeni nu se întreabă ce s-a întâmplat cu restul. Şi vorbim despre un rest de trei sute”…
 Între 1994 şi 1996, Traian Băsescu a sprijint inființarea unei companii mixte în Cipru, la care Navrom, neavând bani, urma să participe cu vasele – atâtea câte mai avea – bune. Asta deoarece – nu se ştie de ce – unii politicieni se fac a nu vedea, vânzarea flotei începuse încă din 1990 cu o primă transă de 10 vase bune. Aprobarea vânzării poartă numele unui cetăţean, Văcăroiu pe nume.
 Un alt nume este Mihăilescu. Şerban Mihăilescu. Cu o poreclă mai puternică decât chiar renumele scandalurilor prin care a tot fost menţionat, prezenţa lui Şerban Mihăilescu nu face decât să legitimeze faptul că absolut tot ce se întâmplă se întâmplă cu un rost. Un rost politic. Deoarece aşa cum afirma respectivul, într-unul dintre foarte rarele sale interviuri (iunie 2002 – Adevărul – De unde până unde Michi Şpaga? se întreabă Şerban Mihăilescu) rolurile sale în cariera au fost mai mult politice… Altfel, nimeni nu poate justifica oprirea lui, chiar dacă meteorică în scaunul de inspector la Registrul Naval Roman. Competentele l-au propulsat până în postul de director de Marketing. Şi-a adus aportul chiar implicându-se în cazul Rostok – nava ce a blocat canalul Sulina aproape 10 ani.
 Dacă despre Nicolae Văcăroiu sau Şerban Mihăilescu a auzit toată lumea atât de mult încât te miri să existe un domeniu în care ei să nu fie experţi, despre Aurel Ionescu nu au auzit prea mulţi. Este unul dintre puţinii experţi în litigii maritime pe care îi are ţara. El susţine că politicul dacă îşi bagă coada numai politic, Navrom-ul ar fi putut să reziste.”A lipsit o decizie politică. O decizie care ar fi trebuit să vină în primul an”… Un mic amănunt: Navrom nu mai ţinea (aşa cum a fost intotdeuna) de Ministerul Transporturilor, ci de FPS. Fodul Proprietăţii de Stat a fost instituţia ce a dus flota pe ultimul drum. Iar FPS-ul, în istoria să cât s-a chemat el aşa a fost condus de către un unic partid…

Adevărul despre „specialişti”

 Adrian Mihalcioiu: „FPS-ul şi apoi AVAS-ul se pot lăuda la această oră ca fiind singurii responsabili din lume de soarta unei flote care nu au numit în consiliile de administraţie nici măcar un singur specialist”… FPS-ul îşi motiva optică prin faptul că navele flotei erau vechi şi prost construite şi nu mai aveau nici un viitor. „Un morman de fiare vechi”, cum ar spune unii. Curios e faptul că vânzarea mormanului a început cu fierul mai puţin vechi. Iar un lucru elementar a fost omis: aşa cum despre rujuri trebuie să vorbeşti cu o femeie, iar despre băuturi cu un bărbat, despre vapoare trebuia vorbit şi cu un marinar. Iată ce spune el: „Navele erau rudimentare… atâta putea ţară. Dar erau bine întreţinute. Toate navele au fost trecute pe dreapta. Au venit operatori… unii serioşi, alţii neserioşi… s-a abandonat, efectiv, toată flota…Au fost vândute nave pe nimic, ni se spunea că sunt duse la tăiere, iar după o lună ne trezeam cu ea la Constanța, cu numele şi pavilionul schimbate. Vine şi acum…”

Scandalul Petromin

În condiţiile în care flota era prinsă în chingile birocatiei, La Petromin s-a încercat o asociere care avea să genereze scandalul ce a acoperit tot restul dispariţiei flotei. Din tot contractul, după ani de scandal, au rămas doar şapte vapoare.
Adrian Mihalcioiu: ”E vorba despre cele şapte, ultimele din Petromin, pentru care s-au încasat banii, plasate într-un off-shore 100% tot proprietate Petromin. Practic, acest transfer i se reproşează unui om politic care a acceptat că acest transfer să se facă…Dintotdeauna se procedează aşa… Nimeni nu naviga sub pavilioanele ţărilor lor şi nimeni nu-şi ţine 18-20 de vapoare în aceeaşi companie…Fiecare are o singură companie, că datoriile unei nave să nu meargă şi spre celelalte..”. Din toată afacerea, astăzi, nu au rămas decât aceste două vase, înţepenite, şi ele la un cheu părăsit, la Agigea. Navigatorii sunt sceptici la perspectiva repunerii lor în funcţiune. Afacerea a eşuat din cauze multiple, dintre care nu pot fi ignorate lipsa unei legislaţii adecvate dar şi din cauze politice. Justiţia a pus nu un punct, ci două – dând două verdicte contradictorii. Chiar şi în aceste condiţii de ceaţă, afacerea este repusă pe tapet sub numele generic FLOTA, atunci când politicienii doresc…

Sfârşit…
…la care au participat prin contribuţiile lor oameni nepomeniţi de politicieni, tot aşa cum nu se vorbeşte decât despre câteva vase, nu despre toate…


  Iată câteva nume:
Nicolae Văcăroiu, director general în Consiliul de Stat al Planificării
Şerban Mihăilescu, director Registrul Naval Roman şi Secretar de Stat la Ministerul Transporturilor
Emil Dima, preşedinte FPS
Paul Teodoru, ministru al Transporturilor
Aurel Novac, ministru al Transporturilor
Radu Sârbu, preşedinte FPS
Traian Băsescu, ministru al Transporturilor
Călin Marinescu, director Petromin


  O scurtă cercetare politică a listei de mai sus va dezvălui că lista este împărţită suspect aşa cum au dispărut şi navele – majoritatea sunt membrii unui partid care când spune flota se referă la doar o mână de vase, nu la toate.