Jurământ de împăcare

Robert Cazanciuc este noul ministru al Justiţiei. Nu face parte din niciun partid şi „directiva” pe care a primit-o la Palatul Cotroceni, cu ocazia depunerii jurământului, este să obţină un raport favorabil pe MCV, ceea ce, zice-se, ar permite României intrarea în spaţiul Schengen. Independentul Robert Cazanciuc are o misiune dificilă. Nu pentru că n-ar beneficia de sprijinul imensei majoritaţi parlamentare. Niciun politician, nici măcar din astenica Opoziţie, nu şi-ar permite să pericliteze drumul ţării către acel wonder land lipsit de frontiere. Fanteziile românilor pe această temă sunt cam ridicole şi dorinţa puţin cam impulsivă şi cam instinctivă, dar, mă rog, asta e!
Revenind, aşadar independentul Robert Cazanciuc va beneficia de sprijinul întregii clase politice pentru a atinge „ţintele” trasate de Mecanismul de Cooperare şi Verificare. De data asta problema românilor nu vor mai fi senatorii şi deputaţii de pe malurile Dâmboviţei ci opinia publică din Olanda, Germania, şi din alte ţări asemenea acestora. Pentru că demnitarii care strâmbă din nas la auzul numelui ţării noastre nu fac altceva decât să exprime o stare de spirit a cetăţenilor care-i votează. În consecinţă, pe cât de uşoară va fi misiunea lui Robert Cazanciuc pe plan intern – considerând că beneficiază de o expertiză cât se poate de competentă – pe atât de dificilă va fi aceasta în privinţa influenţării unui verdict care s-ar putea să fie, deja, antepronunţat. Conform unei cutume locale noului ministru i se va cere „o reformă în justiţie”. Aş putea pune pariu că un sondaj de opinie asta ar releva ca imperativ al cetăţenilor români cu drept de vot la adresa lui Robert Cazanciuc. Cu toate că imensa majoritate a locuitorilor ţării ăsteia habar n-au ce va să zică aia „reformă în justiţie”. Da’ cu siguranţă trebuie să fie ceva de bine. Am făcut aceste precizări pentru a afirma că persoana lui Robert Cazanciuc nu poate influenţa într-un mod determinant sau măcar semnificativ existenţa noastră ca cetăţeni ai României. Şi totuşi, începând de ieri, prezenţa sa, cu toate că nu face parte din niciun partid, a devenit marcantă, a devenit un semnal pentru întreg eşicherul politic.
Semnalul arată schimbarea de atitudine a preşedintelui Traian Băsescu şi marchează falimentul PDL şi deci al Opoziţiei. Luni seara, pe data de 15.04.2013, Traian Băsescu a lăudat guvernul instalat după alegerile din decembrie anul trecut şi s-a întreţinut cordial cu Victor Ponta şi Crin Antonescu. A glumit şi a râs destins cu reprezentanţii actualei Puteri, de faţă fiind şi preşedintele Camerei Deputaţilor, pesedistul Valeriu Zgonea, precum şi mai mulţi miniştri. Aşadar se poate spune că Traian Băsescu a renunţat să mai fie vârful de lance al Opoziţiei şi că, pe cale de consecinţă, nu mai reprezintă PDL-ul în lupta cu USL. Ceea ce pentru democrat-liberali va deveni, în destul de scurt timp, catastrofal. În absenţa panoului de comandă de la Cotroceni, care furniza inclusiv informaţii vitale, pedeliştii vor deveni, în curând, dezorientaţi. Deja mulţi dintre ei se agaţă de noii pantaloni ai lui Traian Băsescu, marca Mişcarea Populară. Departe de mine gândul că actualul preşedinte al României se va cuibări în braţele vânjoase ale USL. Nu. Pur şi simplu el vrea să-i facă să sufere pe liderii PDL, Traian Băsescu loveşte cu toată puterea în tabăra Vasile Blaga. Faptul că asta reprezintă conducerea principalului partid de Opoziţie este pentru Traian Băsescu o coincidenţă nefericită. Atât de tare l-a înfuriat felul în care pedeliştii s-au debarasat de el încât acum este în stare să calce peste cadavre doar pentru a-l umili şi distruge pe cel cu care a stat umăr la umăr atâta amar de vreme. Într-un editorial de acum mulţi ani, pe vremea când Sorin Frunzăverde era ministrul MApN şi Blaga al Internelor, spuneam că glonţul fatal la ruleta rusească pe care o joacă Traian Băsescu ar putea fi ori al Armatei ori al Poliţiei. Acum preşedintele României are o nouă pasiune politică: Mişcarea Populară. Asupra căreia îşi concentrează întreaga atenţie, după ce a dezmoştenit PDL-ul. Pentru ca aceasta să se poată dezvolta în linişte, armonios, Traian Băsescu vrea să închidă definitiv gura pedeliştilor. Pentru asta flirtează cu Puterea. Se dă bine cu USL. Numai că distrugând PDL nu va primi ceva consistent în schimb. Nici din partea coaliţiei ultra-majoritare, nici din partea nou-născutei Mişcari. Preşedintele României este la ora actuală, nu ca-n gară, ca-n aeroport, în acel tărâm al nimănui. Pentru că împăcarea de la jurământ nu este un jurământ de împăcare.

Share:

Author: Dragos Moldovan