Inundarea Galaţiului şi Brăilei mizată la “ruleta rusească” a intereselor clientelei politice

Teroarea inundaţiilor catastrofale pe care o trăiesc la fiecare viitură de pe Dunăre locuitorii din Galaţi şi Brăila, adică un total de 527.000 de locuitori are un preţ: protejarea afacerilor clientelei politice. Soluţiile hotărâte de specialişti, de eliminare a viiturilor prin reabilitarea ecosistemelor din zona IC Brătianu – Isaccea şi cea a Lacului Brateş, sunt înlocuite cu soluţiile „gândite” de politicienii în foame de imagine , pentru care ţelul suprem este să dea declaraţii în direct la TV printre jandarmii şi pompierii care fac diguri din saci de rafie umpluţi cu nisip.

“Plagiat” la CNSU

O lovitură mediatică a acestei crize a inundaţiilor a fost organizarea la Galaţi, a şedinţei extraordinare a Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă (CNSU), întrunit pentru a lua o decizie care să salveze Galaţiul din calea celor trei viituri devastatoare, de pe Dunăre, Siret şi Prut. S-a discutat despre practicarea unor breşe controlate, dar nu s-a luat nici o decizie. În schimb, a fost plagiată una, la botul calului. Ministrul Vasile Blaga a anunţat că CNSU a hotărât construirea unui dig de 4,5 km pe străzile din Cartierul Portului. De fapt, salariaţii regiilor Primăriei Galaţi lucrau de 10 zile la acest dig. Mai întâi a fost de de 2,5 km, apoi de 4,5. La ora 12.52, cu 4 ore înainte ca CNSU să se întrunească la Galaţi pentru a găsi “soluţia salvatoare”, viceprimarul Nicuşor Ciumacenco a transmis un comunicat de presă în care era vorba exact de digul de 4,5: “Peste 350 de persoane, angajate în societăţi din subordinea Consiliului Local Galaţi, au lucrat la sfârşitul acestei săptămâni la ridicarea unui dig lung de 4,5 km, care să apere Valea Oraşului de apele Dunării”, se spunea în comunicat (vezi facsimil). De fapt, rolul CNSU a fost de a pune în scenă o operetă stahanovistă, cu 1.400 de salariaţi ISU şi jandarmi aduşi la Galaţi din toate colţuri ţării ca să încarce sacii cu nisip, sub conducerea unui “comandament” format din secretarul de stat MAI Mihai Capră, generalul maior Liviu Viorel Nemeş, prim-adjunct la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi colonelul Nicolae Ciucă, comandantul Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată.

Specialişti supuşi deciziei politice

Tehnocraţii din CNSU au votat pentru decizia politicienilor ce conduc “Comitetul”, construirea digului. În locul unei soluţii care să ducă la scăderea debitelor şi presiunii apelor asupra digurilor printr-o deversare controlată, au acceptat varianta politicienilor, de a mai construi un “zid de nisip” în calea viiturii. La CNSU s-a discutat despre 3 breşe controlate. Prima ar fi spargerea digului la Călăraşi – Râul, dar asta nu rezolvă nimic în zona Galaţi-Brăila. A 2-a variantă este o breşă în zona Borcea, dar nu se va face pentru că în acest caz nivelul apelor Dunării va fi de 15 cm atât pe Autostrada A2, cât şi pe calea ferată Bucureşti-Constanţa şi astfel s-ar înjumătăţi numărul autostrăzilor din România şi nu s-ar mai putea ajunge pe Litoral nici cu trenul, în plină guvernare a Elenei Udrea la Turism. A 3-a variantă, care ar elimina riscul revărsării Dunării la Galaţi şi Brăila, este executarea unei breşe în digul de pe malul tulcean, vizavi de Galaţi, între localităţile tulcene IC Brătianu şi Garvăn. E soluţia optimă, pentru că s-ar inunda incinte cu terenuri agricole, unele cultivate, altele nu. Ministrul Blaga a promis că va fi făcută această breşă atunci când Dunărea va ajunge la 690 cm la Galaţi. Dar cine garantează că nu se va produce dezastrul când Dunărea va ajunge la 688 sau 689 cm?

Nu se dau breşe clientelei UNPR

A 4-a variantă, inundarea Insulei Mari a Brăilei (IMB) a fost eliminată înainte de şedinţa CNSU din 4 iulie. Pe 3 iulie, autorităţile din Brăila anunţau că se reactualizează planurile inundării IMB. Asta presupune evacuarea a 3.486 de locuitori din Măraşu şi 1.650 din Frecăţei, dar această deversare ar prelua 2 miliarde mc de apă. Foarte mulţi brăileni sunt de acord cu inundarea permanentă a Insulei Mari, pentru că prin revenirea zonei la ce a fost odată, o deltă de 70.000 ha, ar creşte potenţialul turistic al oraşului şi l-ar relansa economic din sărăcia cronică în care se zbate. În urmă cu 11 ani, au fost transmise la guvern astfel de planuri, dar şi atunci au contat şi contează şi acum afacerile pe cele 69.015 ha ale arendaşilor politici, pe atunci Reen-ul lui Fernando Enciu – client CDR, acum TCE 3 Brazi, firma lui Culiţă Tărâţă, deputatul UNPR. Susţinător al guvernului Boc. Anul trecut, IMB-ul a fost vizitat de preşedintele Traian Băsescu, care a avut numai cuvinte de laudă pentru arendaşul Culiţă Tărâţă. Aşa că după ce Tărâţă a înroşit telefoanele protectorilor politici, varianta breşei la IMB, despre care sâmbătă discutau ISU şi Prefectura Brăila, duminică a fost eliminată din posibilele soluţii discutate de CNSU. Pentru a-şi marca victoria, Culiţă Tărâţă a ieşit cu două ştiri de presă. În prima dădea lecţii de hidrologie, iar în a 2-a recunoştea că afacerea sa clientelară este o investiţie de 4 miliarde de euro! A statului român, desigur, dar pe care el o “mulge”, fără ca Brăila să se aleagă cu mare lucru din asta.

Delta de la marginea Galaţiului

Singura soluţie viabilă pentru eliminarea inundaţiilor în zona Galaţi-Brăila este renaturarea zonei, adică refacerea ecosistemelor. S-a pus această problemă la inundaţiile din 2006, când Galaţiul şi Brăila erau, ca şi acum, ameninţate de Dunăre. Atunci, ministrul Mediului Sulfina Barbu şi ministrul Administraţiei, acelaşi Vasile Blaga, declarau la Galaţi că peste Dunăre va fi înfiinţat un polder, care să preia viiturile de pe Dunăre. Tot atunci au promis renaturarea Luncii Dunării şi a zonei Lacului Brateş, ceea ce ar însemna refacerea ecosistemului din anii 40. În 1932, Lacul Brateş, situat la marginea Galaţiului, avea 7.428 ha, dar împreună cu Lacul Covurlui, Lacul  Crapina, bălţile şi grindurile din zona de vărsare a Prutului în Dunăre, forma, la marginea Galaţiului, o deltă de 18.000 ha. În 1948, a fost înfiinţat Santierul “Ana Pauker”, al cărui scop era desecarea zonei, pentru ca zeci de mii de hectare să fie transformate în teren arabil. Suprafaţa Lacului Brateş a fost redusă la vreo 2.000 ha.

Strategii de sertar

Un comitet interministerial a stabilit planurile şi etapele pentru renaturarea întregii lunci a Dunării. După ce în 2006-2007 au fost etapele de studii, în perioada 2008-2012 trebuia realizată renaturarea Luncii Dunării. Proiectul renaturării zonei IC Brătianu-Isaccea, face parte din Programul „Redimensionarea ecologică şi economică a incintelor amendajate din Lunca şi Delta Dunării”, elaborat de Institutul Naţional de Cercetări Delta Dunării (INCDD) Tulcea şi la care au colaborat 5 institute de cercetări. Programul viza reabilitarea ecosistemelor de-a lungul a 2.840 km de Dunăre, de la Porţile de Fier la Isaccea şi viza renaturarea prin înfiinţarea de zone umede a 530.000 ha de terenuri din Lunca Inferioară a Dunării, despărţite acum de apele fluviului de peste 1.200 km de diguri. Suprafaţa e echivalentă cu cea a Deltei Dunării sau cu cea a Complexului Razelm-Sinoe.

„Clientelismul” a învins la dezbaterea publică?

Ar fi trebuit ca acum să existe deja polderul de la IC Brătianu. Locuitorii satelor de pe malurile Lacului Crapina, Luncaviţa, IC Brătianu, Grindu şi Văcăreni, doresc reînfiinţarea lacului, pentru că s-au săturat de agricultura de subzistenţă. Din pensiuni şi pescuit ar câştiga mai mult. Primarul din Luncaviţa, Ilie Stefan, a înfiinţat în 2006 Aociaţia „Natura Zâmbeşte”, ce are ca obiectiv reînvierea Lacului Crapina. În 2007 şi în 2008, în bugetul CL Luncaviţa au fost alocate fonduri pentru studiul de fezabilitate. În aprilie 2008, a avut loc dezbaterea publică pentru aprobarea proiectului. ONG-urile de mediu, specialiştii, localnicii şi primarii localităţilor din zonă au fost de acord cu reînfiinţarea polderului şi Lacului Crapina. S-a opus Gheorghe Tornea, primarul altei comune tulcene, Turcoaia, de la 30 km distanţă. “Omul era vehement împotrivă, pe urmă am aflat că are vreo 800 ha luate în concesiune de la ADS, în zona respectivă. Sigur, sunt alte interese”, declara prefectul de atunci al Galaţiului, Mihai Capră. Am mers pe fir şi am aflat detalii. Prin anul 2000, primarul Gh Tornea (PSD) a preluat cu vreo 2,5 miliarde de lei SC Piscicola Măcin, care avea o baltă de 700 ha la Jijila, o alta mai mică la Turcoaia şi vreo 750 ha de teren pe malul dobrogean al Dunării, vizavi de Brăila. Acolo face agricutură şi l-ar cam deranja un polder. Acum, Tornea nu mai e primar ci consilier PSD şi i-a pasat afacerile fiului său. Tornea Tiberiu Alexandru este acţionarul şi administratorul SC Piscicola Măcin şi administratorul AMP Tornea Brăila Filiala Turcoaia SRL, care are sediul la Măcin, pe str Grivitei nr 5, adică la sediul Piscicolei Măcin. Practic, întregul proiect a “picat” la dezbaterea publică din cauză că “n-a vrut Tornea” şi asta nu-i decât o nouă poveste românească despre inconsecvenţa conducătorilor şi clientelism. Apar interese mai importante decât cele ale locuitorilor din Galaţi şi Brăila, care sunt iarăşi terorizaţi de ameninţarea viiturilor devastatoare de pe Dunăre, dar mai importante şi decât cele ale Uniunii Europene, care a declarat zona Arie de Protecţie Specială Acvafaunistică şi Sit de Importanţă Comunitară.

Share: