Industria vasluiană, decapitată de judecătorul sindic Ioan Bocan

Nu putea să tuşească industria românească, fără ca industria vasluiană nu să strănute. După 1989, aceasta a fost „pusă pe chituci” uşor-uşor, prin privatizări odioase şi inginerii financiare ciudate. Aşa s-a reuşit „performanţa” ca întreprinderi de prestigiu, care asigurau mii de locuri de muncă, să ajungă în insolvenţă. Dar şi mai grav este că, în loc să se permită o infuzie de capital care le-ar fi putut pune pe picioare, s-a preferat vânzarea lor către firme de aiurea, care nu urmăreau primordial decât eliminarea concurenţei. Iar aici a pus umărul judecătorul sindic Ioan Bocan, care, după ce a decapitat câteva întreprinderi vasluiene, obosit de atâta efort, s-a cerut la pensie. Şi, pentru ca să nu-şi piardă dexteritatea, s-a apucat de vânătoare

SC Movas SA Vaslui, fabrica de mobilă din Vaslui, parcă ar fi purtat o anatemă groaznică. Întreprinderea, care în anii 1990 asigura pâinea a peste o mie cinci sute de angajaţi, avea să încapă pe mâinile a tot felul de aventurieri economici, ultimul dintre aceştia fiind cehul Frantisek Priplata, vestit mai ales pentru comandarea asasinării lui Virgil Săhleanu, liderul de sindicat de la Tepro Iaşi.
După ce Movas a intrat în insolvenţă, la cumpărarea activelor s-au înscris, în prima fază, firmele a doi oameni puternici financiar, care ar fi putut reporni producţia: Viorel Cataramă, patronul Elvila, şi omul de afaceri Adrian Porumboiu, preşedintele grupului de firme Racova Grup Vaslui. Totuşi, din cauza condiţiilor aberante impuse de judecătorul sindic Ioan Bocan, aceştia doi aveau să se retragă din cursă.
Reprezentantul firmei Elva Cont SRL Piatra Neamt, lichidatorul judiciar al producătorului de mobilă Movas SA Vaslui, a solicitat la acea vreme judecătorului sindic vânzarea directă a societăţii către Adige SRL Secuieni, judeţul Neamţ. Oferta finală a firmei nemţene a fost de aproape 37 miliarde de lei vechi. Culmea e că judecătorul sindic a selectat firma nemţeană după negocieri la care au mai participat societăţile comerciale Afro Internaţional SRL din Târgu Ocna şi Cita Group din Olanda, neţinând cont de cîţiva factori esenţiali. Şi anume că Adige mai deţinea o fabrică de mobilă, mai mică decât Movas, în oraşul Hârlău, din judeţul Iaşi, iar la sfârşitul anului 2002, firma, înfiinţată în martie 2001, avea o cifră de afaceri de doar 13,7 milioane de lei vechi, pierderi de 33,4 milioane şi o datorie totală de 3,3 miliarde de lei vechi, după cum reieşea din datele oficiale înscrise pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice.
Toate speranţele foştilor salariati ai Movas că vor fi reangajaţi iar producţia de mobilă va continua la Vaslui s-au năruit: utilajele mai importante au fost mutate în alte spaţii de producţie ale firmei nemţene, iar fosta fabrică de mobilă vasluiană a rămas în paragină. Culmea, între timp Primăria Vaslui a amenajat, în apropierea fostei fabrici de mobilă, un parc de agrement.
„Dacă am fi cumpărat fabrica de mobilă, am fi repornit activitatea şi, în timp, am fi mărit capacitatea de producţie, asigurând şi alte locuri de muncă. Am văzut însă că ni se puneau beţe-n roate şi că erau alte interese, aşa că ne-am retras”, a precizat Adrian Porumboiu, preşedintele Racova Grup Vaslui, grup care cuprinde nouă societăţi implicate în agricultură, industrie alimentară şi servicii, ce totalizează o cifră de afaceri de peste 140 milioane de euro, având nu mai puţin de 2.100 de angajaţi..

În justiţie, ca la Nufărul

În urmă cu câţiva ani, procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie s-au descotorosit, într-o manieră lamentabilă, de un dosar penal, cu prejudiciu de circa 600.000 de lei, în care o serie de active ale fostului Agromec Bârlad fuseseră transferate fraudulos de propriii manageri, prin operaţiuni de tip „suveică”, derulate prin SRL ale aceloraşi manageri.
În cauză, firma „Merit Company” SRL din Bârlad a sesizat Parchetul Naţional Anticorupţie central, cu o plângere împotriva unor persoane, printre care şi judecătorul sindic Ioan Bocan de la Tribunalul Vaslui şi lichidatorul judiciar Cezar Munteanu, desemnat de primul să administreze Agromec Bârlad şi două SRL, aflate de asemenea în lichidare judiciară, aparţinând fostului primar al Bârladului, Ion Dumitru (fost director al Agromec). De la centru, plângerea a fost trimisă la Parchetul Naţional Anticorupţie Iaşi, care – fără să ţină cont că un judecător nu poate fi cercetat decât de parchetul unei curţi de apel – a declinat cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, adicăin fief-ul judecăorului vizat. „Merit Company” a făcut o nouă plângere, tot împotriva aceloraşi acuzaţi. Dar, ca în fimele cu proşti, procedura s-a repetat: din nou PNA central a trimis cauza la PNA Iaşi, care a trimis-o iarăşi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, cu toate că acest parchet nu poate cerceta un magistrat. Un perpetuum mobile de prost gust.
Plângerile erau însă dirijate în mod intenţonat de PNA Iaşi către Vaslui, tocmai pentru ca să nu existe pericolul unei instrumentări a cauzei.

Falimente cu dedicaţie

Falimentarea unor societăţi viabile, dar care refuză colaborarea financiară cu mafiile locale, prin plata taxelor de protecţie, nu ar putea fi posibilă fără implicarea unor reţele formate din judecători sindici şi lichidatori judiciari.
Societăţile bârlădene Donaluci SRL şi Donaluci Company SRL au fost ţepuite cu 1,5 milioane euro, după ce o firmă din sistemul „mafiei grâului” a refuzat să-i mai livreze o mare cantitate de grâu (75.000 tone). În locul cerealelor, societăţile bârlădene au primit şase file cec, ca garanţie a „afacerii” cu grâu. Numai că respectivele cecuri au fost refuzate la plată, fiindcă mafia grâului utilizase în acest circuit comercial documente financiare fără acoperire. Astfel a rezultat o plângere penală pentru înşelăciune, tergiversată în soluţionare.
Firma Donaluci din Bârlad s-a împrumutat la o bancă pentru a achita valoarea grâului pe care nu l-a mai primit. Respectiva societate a ajuns într-o situaţie financiară dificilă, fapt speculat imediat de mafia lichidatorilor judiciari din judeţul Vaslui. Pentru a se redresa financiar, firma ţepuită a fost ajutată de o societate cu forţă financiară, cu care a încheiat contracte pe 10 ani. SC Donaluci, firma ţepuită, mai avea însă de încasat milioane de lei, drept creanţe, de la societăţile care puseseră la cale escrocheria cu file cec fără acoperire.
Deoarece firma jefuită a supravieţuit escrocheriei, „mafia grâului” a intrat iarăşi în acţiune. Împotriva SC Donaluci a fost imediat deschisă, la Tribunalul Vaslui, o abuzivă procedură de faliment, coordonată de lichidatorul Cezar Munteanu şi avizată de judecătorul sindic Ioan Bocan.
Reprezentanţii firmei ţepuite au sesizat CSM asupra abuzurilor comise de judecătorul sindic Ioan Bocan. Aceştia au semnalat că instanţa Tribunalului Vaslui, prezidată de judecătorul Bocan, a acceptat nenumăratele ilegalităţi descoperite în activitatea lichidatorului Cezar Munteanu. SC Donaluci a înaintat o plângere disciplinară la Uniunea Naţională a Lichidatorilor Judiciari, în care sunt denunţate incredibile ilegalităţi.
Ilegalităţi de care magistratul Ioan Bocan avea cunoştinţă, dar s-a făcut că plouă. Comportamenul abuziv al judecătorului Bocan i-a determinat pe administratorii SC Donaluci să ceară, la instanţa supremă (dosar 14383/1/2006), strămutarea acestui proces. În motivarea cererii de strămutare sunt descrise manevrele magistratului: „Am adus la cunoştinţa domnului judecător sindic lipsa de activitate legală şi obligatorie a lichidatorului Munteanu Cezar. Dar judecătorul nu numai că nu l-a sancţionat pe acest lichidator, ci a şi respins cererea de înlocuire a acestuia prin încheierea 169/ 26.09.2005, sentinţă care a fost însă casată de Curtea de Apel Iaşi”.

Ieri lichidator, azi vânător

Între timp, probabil obosit de râvna cu care a îngropat o parte din economia vasluiană – el având un mare „merit” şi în punerea pe butuci a Moldosin SA Vaslui – fostul judecător sindic s-a cerut la pensie. Vânător învederat, de curând el a acţionat în instanţă Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Vaslui, contestând deciziile adunării generale a AJVPS, asta mai mult de ciudă că n-a fost ales în comitetul director.
Am încercat să-l contactăm pe Ioan Bocan, pentru a-l ruga să ne povestească măcar câte ceva despre Movas, Donaluci, Moldosin şi altele. Dar nu l-am găsit. Se spune c-ar fi plecat la vânătoare. Teritoriu pe care nu riscăm să ne aventurăm.

Share:

Author: Daniel Grosu