Fregatele britanice, sac fără fund

Una dintre cele mai păguboase afaceri internaţionale ale României revine în prim plan. După ce a plătit 150 milioane de euro pentru două hârburi plutitoare, marina militară „torpilează” bugetul de stat cu sume considerabile. Operaţiunile NATO la care participă fregatele „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” costă statul român milioane de euro în fiecare an.

În curând se împlinesc zece ani de la intrarea în serviciu a primei fregate de tip 22, „Regele Ferdinand”. Achiziţionate cu 180 milioane de dolari (150 milioane de euro) prin filiera BAE Systems, cele două nave-soră mai au puţin şi îşi dublează preţul. Misiunile fregatelor în cadrul NATO costă o groază de bani, fără să mai punem la socoteală cheltuielile cu reparaţiile instalaţiilor învechite .
Înainte de subiectul propriu- zis, trebuie să facem un scurt istoric al acestei clase de nave. Cunoscute în limbaj de specialitate drept fregatele de tip 22, „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” au făcut parte dintr-o flotă specială de 14 nave pe care Marea Britanie a construit-o pentru a se proteja de submarinele fostei URSS. Extrem de rapide şi foarte rezistente, fregatele de tipul 22 pot desfăşura misiuni pe orice fel de mare. Performanţele extraodinare au însă un preţ pe măsură: cele patru turbine care echipează fiecare fregată consumă foarte mult carburant, respectiv 30 de tone pe oră, de opt ori mai mult comparativ cu cea mai mare navă militară construită în România, freagata „Mărăşeşti”, ale cărei patru motoare clasice „papă” doar patru tone pe oră. Poate şi din această cauză britanicii nu mai le exploatează de mult.
În vara lui 2000, în Marea Britanie a apărut o adevărată controversă referitoare la aceste nave. Apogeul a fost atins în 2007, atunci când politicienii englezi au decis că ultimele două fregate de acest tip care mai erau în serviciul Royal Navy şi care aveau au costuri anuale de exploatare de 120 milioane euro lire sterline, să fie trase pe dreapta. În prezent, din cele 14 nave doar cinci mai activează: două în Forţele Navale Române (ex. London şi Coventry), trei în marina braziliană (ex. Broadsword, Battleaxe, Brazen – a patra fregată achizionată de brazilieni, ex. Brillian, a fost tăiată anul trecut la fie vechi) şi una în Chile (ex. Sheffield)

Sperietoare de piraţi

Revenind la fregatele noastre, la momentul achiziţiei, în toamna lui 2003, pe lângă scandalul presupusei şpăgi de şase milioane de dolari dată oficialilor români pentru a semna contractul, criticii au remarcat preţul extrem de mare comparativ cu dotările sărăcăcioase puse la dispoziţie de englezi.
Cele două fregate, scoase de la fier vechi şi revopsite, au fost cumpărate cu nu mai puţin de 180 milioane de dolari (116 milioane de lire sterline), bani suficienţi la acea dată pentru cumpărarea a cel puţin patru fregate dintr-o clasă similară ca performanţe, respectiv „Oliver Hazard Perry”. Mai mult, la acest preţ partea română a primit două „plute” inofensive, pentru că cele două sisteme de apărare antiaeriană Sea Wolf, care împreună dispun de o rezervă de 72 de rachete, precum şi cele două lansatoare Harpoon, fiecare cu câte patru rachete, au fost demontate de la bordul navelor, urmând ca acestea să facă subiectul celei de-a doua etape de modernizare, care ar fi trebuit să coste încă 420 milioane de dolari. Navele ar fi totalizat astfel costuri de 300 milioane de dolari fiecare, în condiţiile în care Royal Navy a plătit, de-a lungul timpului, între 68 şi 175 milioane de lire sterline pentru fiecare navă nouă scoasă din şantier.
În concluzie, fără rachete, fregatele româneşti primesc cele mai „dificile” misiuni în cadrul NATO: să sperie piraţii din zonele cu risc. Fregata are ca armă principală, dacă putem spune aşa, un singur tun de 76 mm, plus câteva mitraliere de infanterie. Piraţii somalezi sunt mai bine înarmaţi decât fregatele româneşti.

Joaca de-a războiul

Potrivit uzanţelor internaţionale, fiecare stat care participă la misiuni NATO îşi plăteşte singur toate cheltuielile cu tehnica militară.
Nici până în ziua de azi nu am fi aflat cât suportă românul din propriul buzunar toată această joacă de-a războiul a fregatelor dacă ex ministrul Apărării Gabriel Oprea nu scotea porumbelul pe gură în 2011, înainte de plecarea „Regelui Ferdinand” la misiunea din Libia. Oprea a anunţat că statul român a pus la dispoziţia marinei militare un buget suplimentar de 4,5 milioane de euro pentru finanţarea acestei misiuni. Dacă facem un simplu calcul bazat pe informaţiile oficiale ale statului Major al Forţelor Navale, „Regele Ferdinand” are la activ 11 misiuni internaţionale iar „Regina Maria”, alte şase. Raportat la un cost mediu de patru milioane de euro per misiune, misiunile fregatelor totalizează costuri de 68 milioane de euro. Asta fără să mai punem la socoteală cheltuielile suplimentare, respectiv pregătirea militarilor, reparaţiile navelor şi altele.
Ca de altfel toţi predecesorii săi, Mircea Duşa le-a promis marea cu sarea marinarilor români. Prezent la festivitatea prilejuită de întoarcerea fregatei „Regina Maria” din misiunea Active Endeavour 2013, şeful Armatei a declarat că marina militară va beneficia de programe de modernizare a navelor. „Sunt mai multe programe de modernizare a bazei Armatei, fie că e vorba despre forţele terestre, fie că e vorba de cele aeriene sau navale. În Consiliul Suprem de Apărare a Ţării am adoptat două programe, unul pe termen mediu, respectiv până în 2016, altul pe termen lung, până în 2022, privind înzestrarea Armatei şi aducerea tehnicii din dotare la nivelor standardelor NATO. Am prevăzut în aceste documente o alocare de 0,3% din PIB anual, astfel încât în 2016 să ajungem la 2%”, a spus Duşa. Rămâne de văzut câte se vor materializa din promisiunile ministrului, mai ales că marina română se chinuieşte de 18 ani să repună în exploatare unicul submarin românesc, „Delfinul”, al cărui echipaj aşteaptă, de asemenea, materializarea unor promisiuni făcute la începutul anului tot de Duşa, care a spus că submarinul va deveni o prioritate în perioada următoare. În ceea ce priveşte costurile, un set nou de baterii fără de care „Delfinul” nu se poate scufunda costă aproximativ 20 milioane de euro, iar mult-discutata a doua etapă de modernizare a fregatelor, în varianta cu complexul de rachete la bord, de cincisprezece ori mai mult. Aşa cum am menţionat mai sus, fiecare ministru al apărării din 2000 încoace a promis bani marinei militare, însă în realitate lucrurile au sta exact pe dos. Din lipsa fondurilor, din cele peste 50 de nave de război operaţionale la începutul anilor 90, în prezent au rămas doar vreo 20. De altfel, un document publicat recent de CSAT arată că 60% din Armată este nefuncţională, situaţie care, în actualele condiţii financiare, nu are şanse să fie rezolvată prea curând.

Mai mult în şantier decât pe mare

O altă problemă, muşamalizată de autorităţi, constă în defecţiunile din ce în ce mai dese ale fregatelor.
Aflate la sfârşitul perioadei de exploatare, respectiv peste 25 de ani vechime, uzura echipamentelor îşi spune cuvântul. Numai în 2011, „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” au intrat la reparaţii de cinci ori. Prima navă deţine recordul în materie de reparaţii: după ce a revenit din misiunea din Libia (august 2011), fregata a avut nevoie de lucrări de şantier în valoare de 274.899,97 lei, care au constat în reparaţia ansamblului generator motor din grupul energetic M2, iar spre sfârşitul aceluiaşi an nava a suferit o reparaţie capitală la un motor auxiliar. Asta după ce, în primăvara lui 2011, aceeaşi fregată făcuse obiectul unor lucrări de reparaţii înaintea plecării spre Libia.
În ceea ce priveşte „Regina Maria”, aceasta a făcut obiectul a două lucrări de reparaţii anuale, devizul total fiind de 2.831.296 de lei. Dată fiind vârsta fregatelor, în anii viitori reparaţiile vor fi şi mai dese şi vor costa tot mai mult.
Episodul jenant al achiziţiei celor două nave de la britanici nu se termină aici. Potrivit presei internaţionale, compania britanică ce a revitalizat fregatele le-ar fi cumpărat pe amândouă cu 400.000 de euro (530.000 de dolari) de la depozitul de fier vechi al marinei regale britanice, pentru ca apoi să le vândă României cu o sumă de 360 de ori mai mare. Mai mult, chiar în perioada negocierilor dintre statul român şi BAE Systems, în Marea Britanie s-a petrecut un fapt jenant pentru România. Ei bine, în timp ce românii negociau de zor cu englezii, Ministerul Apărării din Marea Britanie a aprobat un plan de utilizare a fregatelor de tipul 22 drept ţinte navale pentru antrenamentul celorlalte nave militare. Decizia a fost luată în 2002 şi a fost pusă în practică în august 2004, atunci când HMS „Brave” şi HMS „Boxer”, două nave soră cu fregatele noastre, au fost scufundate în oceanul Atlantic, în cadrul exerciţiului naval Hulkex. Comentariile sunt de prisos.