Două milioane de euro, topiţi la Cernavodă

Şantierul reactoarelor nucleare de la Cernavodă a devenit raiul firmelor-căpuşă, iar statul pierde zeci de milioane de lei în afaceri controlate de oamenii politici. Contractele de lucrări sunt direcţionate către afaceriştii care au cotizat în campaniile elctorale, în vreme ce fostele întreprinderi de stat care au participat la construcţia reactoarelor au ajuns în pragul falimentului. Scandalul internaţional pe tema amortizoarelor de şoc seismic izbucnit în prima parte a acestui an la centrala nucleară de la Cernavodă readuce în atenţia opiniei publice delapidările de ordinul milioanelor de euro pe care „băieţii deştepţi” din energia nucleară le-au comis în ultimii 20 de ani. În prezent, din mastodontul industrial cu mii de angajaţi ridicat la Cernavodă de regimul comunist pentru construcţia celor cinci reactoare nucleare nu a mai rămas mare lucru. Firme pline de datorii, cu bunurile sechestrate de fisc, dar cu administratori şi patroni miliardari.

Sechestru pe aspiratoarele CNE Edilitare

Construcţii Nuclearo Elecrice Edilitare SA poate fi considerată un copil născut mort pe platforma nucleară Cernavodă.

Înfiinţată la începutul lui 2007 prin desprinderea de compania- mamă Construcţii Nuclearo Elecrice SA (fostă IACN, antrepriza care a participat la ridicarea reactorului 2), societatea a reuşit “performanţa” ca în numai câteva luni de zile să fie complet sechestrată de Fisc pentru neplata datoriilor la bugetul de stat. Pe lângă imobile, maşini, utilaje, Administraţia Finanţelor Publice Cernavodă a pus sechestru pe mobilier de birou, copiatoare, calculatoare, telefoane de serviciu, parcări şi… aspiratoare de birou.

Lista sechestrului cuprinde aproape 200 de bunuri, toate preluate de Fisc în octombrie 2007. Şi asta nu e tot. Compania, înfiinţată pe 20 martie 2007, avea la acea dată un capital social de peste 234.000 de lei, o cifră de afaceri de 26.873 de lei, cheltuieli totale de 1,6 milioane de lei, pierdere netă de 1,1 milioane de lei şi, ce este cel mai interesant, o datorie totală de peste 7, 2 milioane de lei.

Cum ar fi putut să reziste pe piaţă o societate cu datorii de 140 de ori mai mari decât cifra de afaceri nimeni nu poate spune. Cert este că CNE Edilitare a fost, încă din momentul înfiinţării, o „gaură neagră” de două milioane de euro.

Divizarea, sau cum să-ţi pui datoriile în cârca statului

Pe 10 octombrie 2006, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor a SC CNE a aprobat de principiu şi în unanimitate divizarea companiei. Astfel, câteva luni mai târziu au apărut proiectul de divizare în Monitorul Oficial.

Potrivit acestuia, divizarea societăţii-mamă se realizează prin desprinderea unor active şi pasive şi înfiinţarea unei noi societăţi, Construcţii Nucleare Edilitare SA. Astfel, CNE a păstrat în activul său doar elementele indispensabile desfăşurării activităţii, iar celelalte active au fost transferate către CNE Edilitare.

Odată cu elementele de activ, a fost transferată şi partea proporţională de pasive. Societatea Construcţii Nuclearo Electrice a rămas cu un capital social de 351.397 de lei, iar obiectul principal de activitate este construcţia de clădiri şi lucrări de geniu civil. Societăţii Construcţii Nucleare Edilitare i-a revenit un capital social de 234.265 de lei şi ca obiect de activitate i s-au fixat activităţile imobiliare.

Structura acţionariatului este fi identică cu aceea a companiei din care s-a desprins, respectiv Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu 0,116% din acţiuni, Asociaţia Salariaţilor, cu 80,9%, restul de 18,9% fiind deţinut de persoane fizice. Ambele societăţi urmau să fie public deţinute şi listate la categoria de bază a Bursei de Valori Bucureşti, piaţa Rasdaq.

La acea dată, Consiliul de Administraţie a motivat necesitatea divizării prin faptul că CNE va participa la proiectul de relansare a lucrărilor la reactoarele 3 şi 4, şi astfel era indispensabilă „eliberarea de datorii, conform negocierilor cu oficialii Centralei Nucleare Cernavodă”. Nu numai că acest din urmă proiect nu s- a materializat, însă statului, în speţă Fiscului, i- au fost „pasate” toate datoriile pe care compania-mamă CNE le avea de plătit la buget.

Practic, în urma divizării, societăţii CNE Edilitare i-au revenit 96,71% din activele îngropate în datorii ale companiei-mamă. Aşa cum am menţionat mai sus, CNE Edilitare nu a funcţionat niciodată pe piaţa imobiliară şi, la opt luni de la înfiinţare, a fost complet pusă sub sechestru.

„Băiatul deştept” de la atomo-electrică

Fiecare domeniu al energiei îşi are propriii „băieţi deştepţi”. În cazul platformei nucleare de la Cernavodă, cel mai deştept băiat a fost şi este Nicolae Buriac, om de afaceri şi politician constănţean, care de-a lungul timpului a făcut naveta de la PD-L la PUR şi PSD. El a deţinut funcţii de conducere şi execuţie concomitent în cele două firme, CNE şi CNE Edilitare, şi a fost implicat în mai multe dosare instrumentate de parchet.

Înainte de divizarea CNE, Buriac a fost acuzat că a achiziţionat ilegal acţiuni de la salariaţi, a vândut la fier vechi utilaje şi a construit pe banii firmei vile de lux pentru conducerea poliţiei locale în schimbul rezolvării favorabile a unor plângeri depuse la organele de poliţie pe numele său.

Dosarul, cunoscut sub denumirea „vilele cu epoleţi” a fost instrumentat în 2006 de DNA. În fine, aşa cum se întâmplă cu „băieţii deştepţi”, policianul-afacerist a scăpat basma curată şi momentul divizării îl prinde pe Nicolae Buriac în funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al CNE. La sfârşitului lui 2006, atunci când s-a pus pe tapet problema divizării, CNE avea datorii de 70 miliarde de lei vechi (şapte milioane RON), din care 14 miliarde de lei către Electrica, 16 miliarde, datorii la bugetul de stat, alte şapte miliarde restanţe la bănci.

Societatea se judecă în instanţă cu compania Electrica, care întenţiona să solicite declanşarea falimentului CNE. În aceste condiţii, a fost prezentată acţionarilor „soluţia salvatoare” sau mai degrabă „soluţia finală”, pentru că majoritatea salariaţilor habar nu aveau că, prin divizare, vor deveni acţionari la o „gaură neagră”. Dar cea mai mare ţeapă a luat-o, după cum am menţionat mai sus, statul român care, deşi deţinea, prin AVAS, un procent mic de acţiuni la CNE, ar fi putut măcar să vadă despre ce este vorba.

În momentul divizării CNE, AVAS era condus de Teodor Atanasiu, care făcea o cură de sănătate ca preşedinte al acestei instituţii, după ce îşi dăduse demisia din funcţia de ministru al Apărării, în urma scandalului dintre partenerii coaliţiei de guvernare PNL şi PD-L pe tema retragerii trupelor româneşti din Irak şi Afganistran. În prezent Nicolae Buriac nu mai deţine nici o funcţie în cadrul CNE, însă acest lucru nu l-a împiedicat să obţină, în februarie 2010, un mandat în Consiliul Judeţean Constanţa din partea PSD.

Firme-căpuşă la reactoare

Centrala nucleară a fost, începând din 1990, vacă de muls pentru toate partidele care s-au succedat la putere. Licitaţiile pentru lucrări pe platforma nucleară s-au făcut numai cu „dedicaţie” şi, cel puţin până la apariţia consorţiului internaţional privind construcţia reactoarelor 3 şi 4, doar firmele de „casă” aveau acces la miliardele de lei investite de stat la Cernavodă.

De fapt, de-a lungul timpului au fost mai mulţi patroni care au recunoscut că au cotizat din greu la partide pentru a putea primi lucrări la reactoarele nucleare. De altfel, chiar în 2007, anul în care falimentara CNE a scăpat de datorii, Cernavodă a fost scena unor „lupte grele” pentru supremaţie pe şantierul nuclear. CNE avea la acel moment ca subcontractor o firmă locală, „General Concrete”, care pe lângă faptul că nu era autorizată de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţii Nucleare (aviz fără de care nu se pot executa lucrări pe platforma nucleară), avea acelaşi obiect de activitate ca şi CNE.

În acest mod au fost „căpuşate” majoritatea firmelor cu tradiţie şi care au participat efectiv la construcţia reactoarelor înainte şi după momentul 1989. Practic, la fiecare schimbare de guvernare, partidul la putere, fie că a fost vorba de PSD, PNL sau PD, şi-a impus propriii cotizanţi la Cernavodă.

Se caută investitori

Apele s-au liniştit la Cernavodă  în urmă cu trei ani, odată cu înfiinţarea companiei multinaţionale EnergoNuclear.

Societatea EnergoNuclear SA a fost înfiinţată în anul 2009, prin promovarea unei structuri de acţionariat în care Nuclearelectrica deţinea o cotă de participare de 51% din capitalul social, iar restul revenea companiilor străine: RWE, GDF Suez, ENEL şi CEZ câte 9,15%, iar ArcelorMittal şi Iberdrola, câte 6,2%. Anul trecut, patru din cei şase investitori străini s-au retras din compania mixtă, astfel că acţiunile deţinute de aceştia au revenit la stat.

Nuclearelectrica deţine acum 85% din EnergoNuclear. În prezent Ministerul Economiei încearcă să găsescă alţi investitori de renume dispuşi să finanţeze construcţia celor două reactoare, însă până la această oră nu s-a concretizat nimic. Dacă multinaţionala EnergoNuclear SA ar fi rămas în viaţă şi ar fi fost reluate efectiv lucrările la cele două reactoare, era foarte puţin probabil ca firmele de casă ale partidelor să căpuşeze centrala, dat fiind faptul că cinci dintre partenerii străini activează pe piaţa mondială a energiei şi probabil că şi-a fi impus propriii subcontractori.

Un tort de patru miliarde de euro

Construcţia reactoarelor nucleare 3 şi 4 va costa statul român şi eventualii investotori străini  patru miliarde de euro, o bună parte din acestă sumă urmând să revină constructorilor. Dacă ministerul de resort nu va reuşi să atragă companiile multinaţionale iar lucrările vor fi demarate pe cheltuiala statului român, platforma nucleară se va transforma din nou în „poligon de trageri”, unde firmele cotizante la partid îşi vor disputa din supremaţia. Cele două reactoare urmează să fie terminate în 2017.

Share: