Conacul Academiei Române a ajuns salon de nunţi şi bairamuri

Indiferenţa conducerii Academiei Române a transformat Palatul „Conachi”, de 50 milioane euro, în salon pentru nunţi

Palatul de la Ţigăneşti al poetului Costache Conachi, un monument istoric situat la câţiva km de Tecuci, a ajuns motel 2 stele şi „salon de nunţi” după ce a devenit „no man’s land” – proprietatea nimănui. Deşi „Conacul” şi parcul din jurul său valorează peste 50 milioane euro, proprietarul de drept, Academia Română, refuză, în mod straniu, să îl revendice, iar fostul proprietar cu acte, Dunasi SA Galaţi, societatea hotelieră a combinatului Sidex Galaţi, a intrat în lichidare judiciară. Pentru moment, administratorul este firma lichidatoare, Insolvexpert SPRL Galaţi.

Monumentul istoric

Conacul de la Ţigăneşti, situat în comuna gălăţeană Munteni, este de fapt un palat în stil neoclasic, o clădire impozantă, cu trei nivele, înconjurată de un parc generos, ce avea 70 ha. I se spune „conac”, pentru că asta era denumirea tradiţională în Moldova pentru casele boiereşti de la ţară, unde locuia familia ce stăpânea moşia. E înscris în Lista monumentelor istorice sub codul GL-IV-m-B-03148. Poarta triumfală de la intrarea în curtea conacului, construită în stil neogotic, e compusă din trei corpuri, corpul central având intrarea monumentală în forma de arc ogival, iar deasupra o terasă străjuită de creneluri. Acest “arc de triumf” e înscris în lista monumentelor istorice sub codul GL-II-m-B-03123.

Parfumul unor vremi de mult apuse

Dincolo de paragina care macină o clădire neîngrijită de câteva decenii, palatul e o valoare a Patrimoniului Cultural Naţional, aici fiind scrise pagini importante din istoria şi cultura naţională. La Conacul de la Tigăneşti s-a născut pe 14 octombrie 1777 şi şi-a trăit aproape întreaga viaţă Costache Conachi, ispravnic, logofăt, dar, mai presus de aceste titluri nobiliare, cel care e considerat precursorul poeziei moderne româneşti. În „Istoria Literaturii Române”, George Călinescu rezervă 7 pagini operei sale. La Conac, poetul şi-a transpus în versuri dragostea pentru Zulnia, Smaranda Negri şi tot aici a avut loc şi căsătoria lor. După moartea tatălui său, Costache Conachi a vândut casele din Iaşi şi a cumpărat mai multe moşii din preajma Tecuciului, ajungând proprietarul unui domeniu de 21.000 de fălci de pământ (30.000 ha), ce se întindea în trei judeţe, Tecuci, Covurlui şi Putna. Conachi era unionist, fiul Smarandei dintr-o căsătorie anterioară, Costache Negri, la fel, aşa că cele două domenii, Conacul de la Tigăneşti şi Conacul de la Mânjina al lui Costache Negri au găzduit întâlnirile de taină ale unioniştilor, conduşi de Cuza, Kogălniceanu şi Alecsandri. Pe 17 august 1828, la Conacul de la Tigăneşti s-a născut Cocuţa, fiica lui Costache Conachi şi Smarandei Negri, care în 1846 s-a căsătorit cu Nicolae Vogoride, caimacam al Moldovei. Cocuţa a amenajat parcul din jurul Conacului, ce se întindea pe 70 ha. Căsătoria Cocuţei cu antiunionistul Vogoride nu avea cum să dureze prea mult, pentru că “turcescul ginere” şi-a cam dat arama pe faţă. El visa să ajungă domnitor al Moldovei şi chiar şi-a amenajat la Conac o Sală a Tronului, dar Cocuţa nu putea împărtăşi iniţiativele antiunioniste ale soţului şi după câţiva ani a rupt căsătoria cu Vogoride, iertându-l pentru că i-a risipt o mare parte din avere, dar nu şi pentru trădarea idealului Unirii Principatelor: “Ai venit în ţară sărac lipit pământului, n-ai decât zestrea ce ţi-am adus-o eu, fata lui Conachi. Îţi iert risipirea, dar nu îţi iert trădarea faţă de neamul, faţă de ţara care ar fi trebuit să fie şi a dumitale”. Cocuţa s-a recăsătorit în Italia, cu principele Emanoil Rupsoli, devenind principesă de Rupsoli. Dar şi-a găsit odihna veşnică sub lespedea Bisericii de la Tigăneşti.

O avere donată Academiei Române

După moartea Cocuţei, domeniul de la Ţigăneşti a fost moştenit de unul din fii din prima căsătorie, Emanoil Vogoride, care în 1888 a vândut Conacul şi moşia de la Tigăneşti lui Tache Athanasiu, mare proprietar de terenuri şi prefect PNL al judeţului Tecuci între anii 1878-1898. Prin testamentul din 27 decembrie 1897, Athanasiu a lăsat Academiei Române “Conacul” cu cele 70 ha de parc şi moşiile de la Tigăneşti şi Călmăţui, 800 ha de pădure şi 350 ha de arabil. După moartea sa, moştenitorii au atacat testamentul în justiţie, dar fără succes şi de la 1900 Academia Română a devenit proprietara Conacului şi a celor două moşii. Conform dorinţei testamentare a lui Tache Athanasiu, Academia a înfiinţat la Conacul de la Ţigăneşti “Şcoala de Agricultură a Academiei”. În 1912, Academia a investit, construind cele două aripi laterale ale palatului şi modificând faţada în stil neoclasic. Clădirea a fost afectată de cutremurul din 1940, dar a fost reparată de Academie în 1942.

“Bun al întregului popor”

După venirea comuniştilor la putere, soarta Conacului nu putea rămâne în afara penibilei “istorii”. Terenurile i-au fost confiscate Academiei Române în baza Deciziei nr 1486/02.11.1948 a Consiliului de Miniştri a RPR, ce avea la bază Decretul 198/13.08.1948, prin care au fost naţionalizate şi trecute în folosinţa unor ministere şi instituţii publice imobilele şi terenurile care au aparţinut Academiei Române, Academiei de Ştiinţe şi Academiei de Medicină. La anexa II, “Bunuri rurale, agricole şi silvice”, la pct 7 este trecută proprietatea de la Ţigăneşti, formată din 351 ha de suprafaţe agricole şi 799 ha de pădure. În 1952, “Şcoala de Agricultură a Academiei” a fost trecută la Ministerul Agriculturii, iar din 1967 devine “Centrul Şcolar Agricol”, transformat mai târziu în “Liceul Agricol Tecuci”. Liceul a primit un nou sediu în Tecuci, iar Conacul de la Tigăneşti a devenit, pentru câţiva ani, sediu al IAS Tecuci.

Cuibuşor de nebunii” al activiştilor PCR

În 1974, Constantin Dăscălescu, pe atunci primsecretar PCR de Galaţi a pus ochii pe palat, care era locul ideal nu pentru un sediu IAS, ci pentru de “sindrofii tovărăşeşti”, ba chiar şi “cuibuşor de nebunii” erotice. Judeţeana PCR nu îl putea lua la Gospodăria de Partid, pentru că bătea la ochi, aşa că palatul de la Tigăneşti e trecut în proprietatea Combinatului Siderurgic Galaţi. Hârtiile s-au făcut mai târziu. Prin ordinul 75/AS/21.041981, combinatul a preluat palatul la valoarea de inventar de 2.171.220 lei, cu o suprafaţă construită de 12.900 mp, 25.000 mp de parc şi 8.600 mp de terenuri sportive. Restul parcului, până la 70 ha, a devenit proprietatea IAS Tecuci. Sub camuflajul de “Casă de odihnă pentru siderurgişti”. Ţigăneştiul a devenit marea atracţie a şefilor comunişti. În curtea palatului au construit o piscină şi terenuri de tenis. De 2-3 ori pe an, erau aduşi siderurgişti, costumaţi “sportiv”, cu treninguri şi tenişi, ca să fie filmaţi pentru “Telejurnal”, la casa de odihnă. În rest, Conacul era locul în care activiştii obişnuiau să tragă câte o băută tovărăşească sau să comită vreo escapadă amoroasă cu vreo “tovarăşă” din “rezerva de cadre” a partidului.

Salonul de nunţi”, ascuns în ceaţă

Timp de 3 decenii, Conacul de la Tigăneşti a fost unul dintre activele Sidexului. Mârlăniile esteticii proletcultiste se mai văd şi astăzi. La peronul intrării în palat a fost construită o şarpantă din profile grele de inox, iar pe balustradele terasei de la et 1 au fost sudate “blazoanele” Sidex, cu furnale stilizate. În 1999, la pregătirea privatizării Sidex, a avut loc desprinderea de fluxul tehnologic principal a unor activităţi auxiliare. Atunci, Conacul a fost trecut în proprietatea nou înfiinţatei societăţi hoteliere SC Dunasi SA Galaţi, în al cărui patrimoniu au mai fost incluse Hotelul “Traian” ce funcţionează într-un bloc din Galaţi şi Vila Sidex din Pădurea Gârboavele. Acţionarul unic era FPS, succedat de AVAS. După eşuarea mai multor tentative de privatizare, Dunasi SA a intrat în lichidare judiciară. Sunt pe rol vreo 2-3 procese. Potrivit datelor Direcţiei de Cultură Galaţi, administratorul judiciar este Insolvexpert SPRL Galaţi. La sediul firmei, de pe str Universităţii nr 7, am găsit poarta legată cu lacăte. Pe numărul de telefon al firmei, răspunde invariabil faxul. Aşa că nu am reuşit să aflăm opinia administratorului judiciar despre ce se mai întâmplă cu Conacul şi viitorul care i se prevede. E ceaţă mare în jurul acestui “activ”! În perioada în care a fost activ al Dunasi SA, Conacul a devenit Motelul “Casa Albă” din comuna Munteni, cu un comfort de 2 stele. Aşa e consemnat şi pe site-urile ce promovează reţele hoteliere. Dar Conacul lui Costache Conache mai are şi alt punct de atracţie: fiind la 4-5 km de Tecuci, pe E581, a devenit şi destinaţia ideală pentru “nunţi, botezuri, cumetrii”!

O indiferenţă de 50 milioane euro

Surprinzător, Academia Română nu e interesată de revendicarea Conacului de la Ţigăneşti, deşi după experţi ai pieţei imobiliare valorează peste 50 de milioane euro. Totuşi, Academia Română nu i-a dat atenţie şi a revendicat doar o parte din terenurile fostelor moşii, Ţigăneşti şi Cârlomăneşti. Prin titlul de proprietate nr 0539-38/07.03.2002 a obţinut 226 ha la Tecuci iar prin titlul 0539-37, alte 50 ha în comuna Matca. Prin Hotărârea nr 1/08.02.2006  a Comisiei de Fond Funciar din Prefectura Galaţi, a fost validat şi dreptul de proprietate asupra celor 799 ha de pădure, care fac obiectul retrocedării comasate, pe raza Ocolul Silvic Retezat.

Bâlbâieli în Aula Academiei Române

Valoarea de monument istoric a Conacului lui Costache Conachi, ce face parte din Patrimoniul Cultural Naţional este mai importantă pentru patrimoniul Academiei, decât tarlalele agricole din nu ştiu ce cătun. Acest conac trebuie redat circuitului cultural şi ştiinţific. Opinia publică din Tecuci şi Galaţi îşi doreşte ca palatul să devină altceva, memorial al Unirii Principatelor, casa de creaţie a scriitorilor, sediul unui institut de cercetare al Academiei, dar nu cârciumă. În 2001, avocatul Mihai Căcescu din Tecuci şi-a oferit serviciile pentru ca Academia să obţină retrocedarea în natură a Conacului. “Nu puteam să acceptăm oferta avocaţilor din Tecuci N-o să lăsăm pe altcineva să facă ordine în ograda noastră”, explica Nicola Tibacu, de la Oficiul Juridic al Academiei. Dar juriştii Academiei nici nu au făcut nimic pentru revendicare şi aceeaşi Nicola Tabacu explica de ce:Sunt multe dosare şi ne-a trebuit ceva timp să tatonăm terenul. Oficiul Juridic al Academiei are puţini angajaţi şi nu a putut să se ocupe de această problemă până acum”. După câţiva ani, pe 06.03.2005, preşedintele de atunci al Academiei, Eugen Simion, dădea asigurări că va fi revendicat conacul: “Procesul de recuperare a patrimoniului a fost profund afectat în lipsa unor acte normative care să confere Academiei Române drepturi reale de recuperare a imobilelor de care a fost abuziv deposedată. Recent, prin apariţia unei legi speciale, respectiv a Legii 564/09.12.2004, s-au conferit Academiei Romane drepturi reale de retrocedare. Ca urmare, instituţia noastră va întreprinde demersuri, inclusiv pentru a i se retroceda Conacul Conachi din comuna Munteni, judeţul Galaţi, fostă Ţigăneşti, judeţul Tecuci”, spunea preşedintele Academiei Române. Evident, nu s-a întâmplat nimic. Am încercat să aflăm detalii chiar de la Academie. De la Biroul de Presă, Elena Soluncă Moise ne-a spus că se ocupă mai mult cu probleme ştiinţifice şi ne-a pasat Oficiul Juridic. De la Oficiul Juridic, răspunsul e următorul: „Potrivit Regulamentului Academiei, funcţionarii nu au voie să dea declaraţii în presă. Faceţi o hârtie şi o să vi se răspundă”.

Drept pentru care „Jurnalul de Investigaţii” solicită şi pe această cale, conducerii Academiei Române, să ofere, nu numai revistei noastre, ci întregii opinii publice, detalii despre  stadiul acestei revendicări  dacă a fost făcută. Dacă nu au fost făcute demersurile vrem să se ştie care este cauza acestui non-combat. Dar solicităm, în primul rând, opinia conducerii Academiei Române despre faptul că, din cauza acestei indiferenţe, un monument istoric ce face din Patrimoniul Cultural Naţional a fost coborât la derizoriul statut de cârciumă şi salon pentru nunţi.

Share:

Author: Tudor Balanescu