Adamescu, mogulul asigurărilor de locuinţe

Lansată cu surle şi trâmbiţe în urmă cu trei ani de zile, asigurarea obligatorie a locuinţelor este pe cale să se transforme într-un mare fiasco. Niciun primar nu a dat amenzi celor care nu au respectat legea, neasigurându-şi casele şi cu atât mai puţin o vor face acum, în an electoral. Dar falimentul acestui sistem nu este provocat atât de autorităţile centrale şi locale, cât de propriii acţionari ai Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale, pe scurt PAID.

Raţiunea pentru care statul s-a implicat în domeniul asigurărilor de locuinţe este extrem de simplă. A făcut-o tocmai pentru ca tot el, statul, să nu mai fie supus la presiuni din partea cetăţenilor ale căror case au fost luate de viituri, distruse de cutremure (Doamne, fereşte!) sau alte calamităţi. Cu alte cuvinte, s-a implicat pentru ca apoi să fie lăsat în pace, iar despăgubirile să fie exclusiv apanajul societăţilor de asigurări.

Foarte corect, în principiu, pentru că nu este normal ca bugetul naţional, la care contribuie toţi cetăţenii ţării, să contribuie de fiecare dată când în comuna X sau Y se întâmplă câte o nenorocire. Pentru asta există societăţi de asigurări.

Toate bune şi frumoase. După ce, în 2008, a apărut legea în Monitorul Oficial, un an mai târziu a fost creat Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale, pe scurt PAID, la care acţionare erau 13 societăţi din domeniu. Practic, din PAID făceau (şi fac în continuare) parte toţi jucătorii importanţi de pe piaţa asigurărilor, cu excepţia Allianz-Ţiriac, BCR Asigurări, Omniasig şi Asirom.

Pe scurt, PAID este obligată să asigure orice locuinţă de pe teritoriul României, în afara celor încadrate în clasa I de risc seismic, adică cu bulină roşie. Pe înţelesul tuturor, încheierea unei poliţe tip PAD (poliţă de asigurare împotriva dezastrelor naturale) nu poate fi refuzată pe motiv că locuinţa se află prea aproape de albia râului sau că este situată într-o zonă cu frecvente alunecări de teren.

Modificare legislativă

Un an de zile lucrurile au fost clare. Apoi, sitemul a început să fie minat tocmai de acţionarii PAID, în frunte cu Astra Asigurări, societate controlată de omul de afaceri Dan Grigore Adamescu. Primul „atentat” la funcţionarea sistemului s-a produs la finele anului 2010, când Parlamentul a adoptat, în urma unui lobby susţinut al companiilor de asigurări, un amendament la legea de funcţionare a PAID.

Şi anume, în textul legii a fost introdus un paragraf care răstoarnă din temelii spiritul actului normativ: „sunt exceptaţi de la prevederile legii cei care au încheiat o poliţă facultativă care acoperă riscul de dezastre naturale (cutremure, inundaţii, alunecări de teren etc.). La prima vedere, majoritatea celor care au aflat despre modificarea legii, printre care, recunosc, şi eu, au zis: „Da, domnule, corect. De ce să mai plătesc eu încă o dată, când eu deja mi-am asigurat casa, pe bani mai mulţi?Şi cu mai multe riscuri incluse”.

Tocmai pe o atare reacţie au mizat şi societăţile de asigurări. Numai că lucrurile stau taman pe dos. De cele mai multe ori, poliţele facultative nu acoperă nici toate tipurile de dezastre şi nici întreaga sumă care ar trebui plătită în caz de calamitate. Dar voi reveni la această problemă mai târziu.

Concurenţă neloială

Odată deschisă calea din punct de vedere legal, companiile de asigurări, altfel acţionare la PAID, au trecut la treabă şi au început să-şi promoveze propriile produse, în defavoarea celor de tip PAD. Cu alte cuvinte, s-au folosit de faptul că sunt membre ale PAID, au beneficiat de publicitatea guvernamentală făcută pe toate canalele media, dar şi-au tras spuza pe turta lor.

Rezultatul? Încasările fiecărei companii în parte au crescut, în vreme ce cele ale PAID au scăzut vertiginos. Dar să lăsăm cifrele să vorbească. Am trimis câte o listă întreagă de întrebări la fiecare dintre marile companii acţionare ale PAID, dar şi la cele care nu fac parte din această structură. Până la închiderea ediţiei, o sigură companie, şi anume Generali, a răspuns solicitării noastre. Răspunsul lor confirmă concluzia la care a ajuns Jurnal de Investigaţii, prezentată în rândurile de mai sus: „În anul 2011, compania Generali România a înregistrat o evoluţie bună pe segmentul asigurărilor facultative de locuinţă, dar şi pe cel al asigurărilor obligatorii. Pe parcursul anului 2011 s-au încheiat aproximativ 300.000 de poliţe de asigurare facultative (în creştere cu peste 100% faţă de 2010) şi 85.187 de poliţe obligatorii”. Adică de 3,5 ori mai multe poliţe facultative decât cele obligatorii. Fără alte comentarii.

PAID, la un pas de lichidare

Ce s-a întâmplat între timp la PAID? Ei bine, lucrurile stau exact pe dos, adică situaţia e albastră rău. Coeficientul de lichiditate (adică raportul dintre activele lichide şi obligaţiile pe termen scurt) a scăzut continuu în ultima perioadă. Dacă la data de 31 august 2011 respectivul coeficient era de 153,37, la 30 noiembrie el scăzuse la 79,64, pentru a ajunge la 78,63 la finele lunii ianuarie a anului în curs.

Şi continuă să scadă, funcţionarea sistemului fiind pusă sub semnul întrebării. Aşa s-a ajuns la situaţia în care, din cele 4,9 milioane de poliţe de asigurare încheiate până acum, doar 500.000 să fie obligatorii, emise de PAID, iar restul facultative. Dintre acestea, două milioane de poliţe au fost emise de Astra Asigurări, potrivit informaţiilor obţinute din piaţă de Jurnal de Investigaţii.

Dar să vedem care este diferenţa dintre asigurarea obligatorie şi cea facultativă a locuinţei. Cea dintâi funcţionează pe principiul primului risc, adică ai daună de 10.000 de euro, ţi se plătesc 10.000 de euro.

Despăgubiri „facultative”

Lucrurile stau cu totul altfel când vine vorba de asigurările facultative. Mai exact, ai o casă care valorează 80.000 de euro, dar pe care ţi-ai asigurat-o pentru 20.000 de euro. Aici, intervine principiul proporţionalităţii: dacă ai daună de 10.000 de euro, vei primi ca despăgubire doar 2.500 de euro, adică a patra parte din valoarea casei, deoarece tu nu ai asigurat decât o pătrime din valoarea imobilului.

Şi asta nu este tot. În multe contracte de asigurare facultativă a locuinţei, compania de asigurări s-a spălat pe mâini (legal, de altfel, din moment de asiguratul a semnat cu mâna lui, dar imoral, de vreme ce foarte puţini – mai ales cei de la ţară – sunt în stare să parcurgă şi să înţeleagă mai mult de cinci rânduri) de eventuala despăgubire în caz de calamitate.

Redăm o astfel de clauză(facsimil dreapta): „Asigurarea este prestată în baza declaraţiilor explicite ale Contractantului/Asiguratului că: imobilul din care face parte localul asigurat şi/sau care conţine bunurile asigurate nu se află pe listele publicate de autorităţi ca fiind încadrate în clasa 1 sau 2 de risc seismic, în zone predispuse la inundaţii sau alunecări de teren (conform definiţiilor din condiţiile de asigurare). În caz contrar asigurarea este valabilă pentru celelalte riscuri asigurate cu excluderea: Cutremurului, Inundaţiilor şi Alunecărilor de teren”. Şi lista continuă: „Clădirea şi/sau dependinţele înscrise în poliţa de asigurare nu se află la mai puţin de 100 m faţă de cursuri de apă (fluviu, râuri, pârâuri, lacuri) neregularizate corespunzător (potrivit normelor în vigoare) cu diguri şi/sau maluri din piatră sau beton armat în zona de amplasament a clădirii (dependinţelor) asigurate”.

Cu alte cuvinte, noi îţi luăm banii pe asigurare, dar când o fi la o adică nu-ţi plătim nimic. Asta pentru că majoritatea caselor din mediul rural, care chiar au nevoie de asigurare obligatorie, se află într-una dintre situaţiile sus-menţionate.

La AGA a rămas ca-n gară

În urmă cu puţin timp, sesizând riscul ca PAID să se dizolve de drept şi că, în consecinţă, trebuie făcut ceva, a fost convocată o Adunare Generală Extraordinară a Acţionarilor pool-ului. După toate luările de cuvânt ale celor prezenţi, concluzia a fost că a rămas ca-n gară.

Nici mai mult, nici mai puţin, patronul Astra Asigurări, Dan Grigore Adamescu, a propus o modificare din temelii a legislaţiei care stă la baza organizării şi funcţionării PAID. „Poliţele de asigurare a locuinţelor împotriva dezastrelor naturale (poliţele de prim risc) să fie emise în viitor doar de acţionarii PAID (…) Modificarea cadrului legislativ (…) în sensul modificării/schimbării atribuţiilor PAID, acesta urmând să reprezinte în viitor unicul reasigurator al poliţelor de asigurare împotriva dezastrelor naturale emise de membrii PAID”. Aceasta în condiţiile în care PAID nu are în obiectul de activitate reasigurarea, iar o modificare legislativă (s-a dovedit statistic) durează în România mai bine de un an, cu indulgenţă. Până atunci, PAID va fi istorie.

Share: