„Sectorul Chiliman” dă licitaţii cui cere mai mult

Pe 30 iunie 2012, AUIPUSP – Sector 1 a publicat anunţul privind licitația pentru atribuirea contractului de achiziție publică pentru întocmirea cărților tehnice pentru unitățile de învățământ aflate în subordinea sa.
Valoarea estimată a contractului a fost stabilită la 17.560.000 de lei fără TVA, criteriul de atribuire fiind oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, după preţ (pondere 70%) și termen de execuție (pondere 30%).

Oferta mare „merge la sigur”

Urmare a unor contestaţii, deschiderea ofertelor a avut loc în data de 17.09.2012, dar desemnarea câtigătorului a urmat o procedură „selectivă”.
Mai direct, o parte dintre participanţi a acuzat că autoritatea a făcut tot posibilul pentru a-i declara „necorespunzători” din punct de vedere tehnic pe toţi participanţii, mai puţin pe acela care cerea cei mai mulţi bani pentru efectuarea lucrării. Într-adevăr, a câştigat licitaţia cea mai „scumpă ofertă, 17.550.000 de lei fără TVA (cu doar zece mii de lei sub preţul maxim), cea depusă de asocierea SC Modern CM SRL și SC Hachiko Design SRL, toţi ceilalţi patru participanţi fiind respinşi pe criteriul tehnic.
„Trebuie menţionat că oferta tehnică are doar un rol eliminatoriu, ea nu contează la final. În această situaţie, nu cred că ar veni cineva cu preţul maxim decât dacă este convins că va câştiga licitaţia”, ne-au declarat surse din Primăria condusă de Andrei Chiliman.

„Moarte intelectualilor”

Unul dintre ceilalţi patru participanţi, asocierea condusă de „Kappa – Metroul SA”, care cerea pentru lucrare numai 9,9 milioane de lei (jumătate din „oferta câştigătorilor”), dar fusese eliminat la „tehnic”, a cerut Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor să anuleze decizia lui Vlad Roşca, să constate că îndeplineşte condiţiile tehnice şi să dispună reînscrierea sa în licitaţie. Modul în care fusese eliminată a fost, într-adevăr, cel puţin ridicol, după cum veţi constata.
Una dintre cerinţele tehnice obligatorii era ca ofertantul să prezinte contracte (cel mult cinci) de prestare a unor servicii de proiectare în domeniul arhitectură și inginerie, încheiate în cei trei ani precedenţi (2009, 2010, 2011), a căror valoare însumată să depăşească 17 milioane de lei. Metroul SA a trimis 38 de facturi, a căror valoare dovedea îndeplinirea criteriului de 17 milioane de lei. Valoarea totală a contractului în baza căruia „Metroul SA” încasase cele 38 de facturi depăşea 150 milioane de lei. Răspunsul Autorităţii conduse de fostul ministru Roşca a fost precum o lovitură de măciucă. „Contractul nu poate fi reținut ca document valid pentru îndeplinirea cerinței minime de calificare privind capacitatea tehnică, deoarece obiectul contractului descris în fiecare din documentele menționate anterior (facturile transmise) nu face obiectul prezentei proceduri”, a comunicat Autoritatea.
Pentru a putea „traduce” răspunsul AUIPUSP, trebuie spus că „specialiştii” din instituţia subordonată lui Chiliman au găsit o chichiţă penibilă – ei doreau contracte de proiectare numai pentru construcții civile, industriale și agricole, nu şi pentru proiectarea construcţiilor inginereşti de mare anvergură. Altfel spus, proiectanţii de silozuri sau de depozite erau buni proiectarea cărţilor tehnice la şcoli şi grădiniţe, dar aceia care au prestat servicii de proiectare la metrou sau la baraje nu o puteau face, chiar dacă aveau o calificare profesională superioară.

Risipa bugetară, cu orice preţ

Argumentul instituţiei din curtea lui Chiliman, nu era doar penibil, ci şi ilegal, deoarece nicio lege din România nu putea face o astfel de deosebire.
CNSC a admis contestaţia şi a dispus reînscrierea la licitaţie a celor de la Metroul SA. Acum este momentul unui exerciţiu de logică şi să intrăm pentru o clipă în pielea lui Roşca şi a subalternilor săi. Pornim de la ipoteza că o minte „creaţă”, dar de bună credinţă, chiar a crezut că specialiştii marilor proiecte de inginerie, nu-s buni, legal, să întocmească nişte biete cărţi tehnice pentru şcoli şi grădiniţe, iar Vlad Roşca l-a crezut pe cuvânt sau s-a temut să încalce legea. În momentul în care CNSC, un organ oficial al statului, le-a transmis în scris că trebuie să-i primească la licitaţie pe cei de la Kappa-Metroul, funcţionarii instituţiei coordonate de Primăria lui Chiliman trebuia să chiuie de bucurie ca ar putea face o economie de peste opt milioane de lei.
Se pare însă că decizia CNSC i-a picat tare prost lui Roşca sau vreunui şef de-al domniei sale, astfel încât AUIPUSP a atacat decizia CNSC la Curtea de Apel Bucureşti!!! Cum nicio instituţie a statului nu le-ar fi reproşat că au respectat decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, mai rămân două variante pentru oamenii lui Roşca: fie sunt incompetenţi şi trebuie să-şi ceară transferul la „spaţii verzi”, fie au alte interese, caz în care tare bine le-ar mai prinde să dea ochii cu procurorii anticorupţie.

Vlad Roşca se dă după cireş

Curtea de Apel Bucureşti a respins însă acţiunea motivată aberant, cum am arătat mai sus, a AUIPUSP, astfel încât acesteia nu i-a mai rămas, logic, altceva de făcut decât să continue licitaţia cu amândoi ofertanţii şi să declare câştigătoare cea mai bună dintre ofertele de 9,9 milioane şi 17,5 milioane de lei.
Sursele noastre spun însă că este posibil să se încerce anularea întregii proceduri, cel mai probabil din cauza lipsei fondurilor. Cum Vlad Roşca a fugit ca de ciumă de un interviu cu reporterul Jurnalului de Investigaţii, i-am întrebat pe cei de AIIPUSP dacă au cunoştinţă despre o astfel de posibilitate, dar aceştia ne-au întărit suspiciunea, cu un răspuns în doi peri: „AUIPUSP Sector 1 este instituție de interes public în subordinea Consiliului Local al Sectorului 1 și nu are competențe privind debugetarea vreunei oferte”. În acest caz, spun sursele noastre din Primărie, nu se vor putea atrage fonduri europene pentru modernizarea şi amenajarea şcolilor şi grădiniţelor fără cărţi tehnice întocmite.
Când am întrebat despre consecinţele întărzierii licitaţiei pentru cărţile tehnice asupra atragerii de fonduri europene, am primit tot un răspuns nesimţit de la „specialiştii” lui Vlad Roşca: „Orice întârziere a unui proiect poate avea atât consecințe pozitive, cât și consecințe negative”. Ce consecinţe pozitive pot apărea prin pierderea banilor europeni rămâne să descopere procurorii DNA.