Jaf de 260 milioane euro în sistemul de irigaţii din Dobrogea

14.300 kilometri de conducte, 793 de staţii de pompare, 49 de amenjări de irigaţii. Cea mai importantă infrastructură de îmbunătăţiri funciare din România, a cărei valoare de inventar este de ordinul sutelor de milioane de euro, îşi dă în acest an obştescul sfârşit, sub privirile nepăsătoare ale autorităţilor statului. Conductele sunt dezgropate pe kilometri întregi, pompele, smulse cu macaraua, iar apeductele, sfărâmate. Întregul patrimoniu al ANIF Dobrogea a fost vândut la fier vechi.

În timp ce fermierii constănţeni aşteaptă de doi ani semnăturile pentru începerea primului proiect de îmbunătăţiri funciare finanţat din fonduri europene, ultimele componente ale sistemului de irigaţii din Dobrogea sunt devalizate de hoţii de fier vechi.

Anul 2012 a debutat cu o intensificare a fenomenului infracţional în irigaţii. Dacă până acum ţinta atacurilor hoţilor erau exclusiv componentele metalice, în prezent infractorii au pus la punct o nouă metodă de devalizare – jgheaburile din ciment din compunerea apeductelor sunt pur şi simplu sfărâmate cu barosul. Armătura metalică este vândută la centrele de colectare a fierului vechi iar piatra este utilizată ca material de construcţie. Dintr-un jgheab lung de şase metri şi greu de căteva sute de kilograme, hoţii nu se aleg decât cu două-trei kilograme de fier. Valoarea unui element de apeduct este de peste 600 de lei, iar kilogramul de fier vechi este cumpărat la centrele de profil cu un leu.

La furat cu macaraua

Ultima staţie de pompare funcţională din zona Agigea a fost devalizată la sfârşitul anului trecut, chiar de sărbători. „Au venit cu utilaje şi echipamente. Pompele au fost smulse din staţie cu macaraua. Nu a mai rămas nimic”, povesteşte Gheorghe Lămureanu, reprezentantul Asociaţiei Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii Agigea şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli Privaţi de Cereale şi Plante Oleaginoase Constanţa.

Staţia a fost preluată de la Administraţia Naţională de Imbunătăţiri Funciare iar fermierii au cheltuit sume considerabile pentru menţinerea ei în stare de funcţionare. Nu este singurul caz de acest fel. Toate cele trei staţii de pompare utilizate de agricultorii din zonă au fost complet devalizate.

„Începând cu anul 2000, am preluat trei staţii de pompare. După ce am investit în reparaţia lor, pază şi refacerea reţelei de alimentare cu energie electrică, din 2004 nu le-am mai putut utiliza prentru că SNIF (n.r. actuala ANIF) nu le-a mai alimentat cu apă”, a explicat liderul fermierilor. El a adăugat că prejudiciul total produs prin devalizarea celor trei puncte de pompare se ridică la un milion de euro. Adică 330.000 euro pentru fiecare staţie de pompare şi reţelele aferente.

Şi cum pe tot parcursul anului trecut au fost irigate 2.300 de hectare dintr-un total de 450.000, cât este capacitatea teoretică a sistemului de irigaţii din judeţul Constanţa, rezultă că în 2011 ANIF a înregistrat o producţie de sub 0,5 %. Practic, s-a irigat doar în două zone de mici dimensiuni, restul sistemului fiind la discreţia hoţilor.

12.300 km de conducte, la fier vechi

Potrivit ultimului raport dat publicităţii de către ANIF Dobrogea, la nivelul anului 2008, Sucursala Teritorială Dobrogea, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul judeţelor Tulcea şi Constanţa, are în administrare suprafeţe amenajate cu lucrări de îmbunătăţiri funciare ce totalizează peste 770.000 ha.

Ponderea în activitate este deţinută de lucrările de irigaţii (582.589 ha), desecare prin pompare pe alte 52.127 ha, lucrările de combatere a eroziunii solului se întind pe 91.651 ha iar apărarea împotriva inundaţiilor vizează 45.769 ha. Potrivit ANIF, lucrările de irigaţii sunt distribuite în 49 de amenajări de irigaţii care sunt alimentate de 793 staţii de pompare, din care: staţii de pompare de bază – 46, staţii de repompare – 116 şi staţii de punere sub presiune – 631, din care 68 s-au transferat la organizaţiile şi asociaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii.

Apa este preluată de staţiile de pompare de bază şi transportată la punctele de livrare prin canale de aducţiune şi distribuţie cu o lungime totală de 2.000 km (din care a fost transferată la asociaţii o reţea de 33 km). Distribuţia apei către plante se realizează gravitaţional sau prin punere sub presiune prin reţeaua de conducte îngropate cu o lungime totală de 12.300 km (din care 128 km au fost predaţi la asociaţii). Dacă luăm în calcul prejudiciul produs de hoţi în cazul fermierilor de la Agigea şi numărul total al staţiilor de pompare din Dobrogea, rezultă că atacurile hoţilor asupra întregului sistem de irigaţii produc pagube de peste 260 milioane de euro. Asta fără să mai punem la socoteală miile de kilometri de conducte şi apeductele din câmp, care nu sunt păzite de nimeni.

Lupul, paznic la conducte

  Din păcate pentru agricultorii constănţeni, hoţii scapă de fiecare dată basma curată. Liderul fermierilor spune că lucrează în agricultură din 1974 dar nu a văzut o asemenea nepăsare din partea statului.

„Am fost în instanţă. Hoţii nu au fost condamnaţi pentru că noi nu ne putem constitui parte în proces, întrucât nu suntem proprietarii de drept ai staţiilor de pompare, iar ANIF le-a scos deja de pe inventar, pentru că sunt foarte vechi”, îşi varsă oful Gheorghe Lămureanu. „31 de ani au fost pe câmp călare sau cu şareta, nu cu maşina, cum se face acum. Este revoltător. Ei (n.r. guvernanţii) nu vor ca noi să mai producem”.

Mai mult decât atât, în urma cercetării unor cazuri de furturi de conducte în zona Topraisar, poliţiştii au descoperit în acest an o reţea infracţională care cunoştea cu exactitate amplasamentul conductelor ANIF din câmp, ceea ce înseamnă că hoţii merg mână în mână cu unii salariaţi ai administraţiei. „Hoţii au săpat exact deasupra conductelor. Nu aveau cum să cunoscă traseul subteran al ţevilor decât dacă ar fi fost îndrumaţi de către cineva care ştie acest lucru”, au precizat surse din cadrul Poliţiei.

Un caz asemănător cu cele prezentate mai sus a fost descoperit de poliţiştii constănţeni în cursul lunii noiembrie. Hoţii au devalizat un întreg sistem de pompare care se întinde pe kilometri întregi în apropierea Dunării. Infractorii au săpat, cu ajutorul unor utilaje, la doi metri adâncime în pămănt pe distanţe de câteva sute de metri pentru decopertatea unor conducte magistrale cu diamentru de un metru, pe care apoi le-au tăiat şi vândut la fier vechi. Operaţiunea s-a desfăşurat numai noaptea, timp de mai multe săptămâni. Potrivit oamenilor legii, nu trece zi fără să fie semnalate atacuri la reţeaua de irigaţii din Dobrogea.

Apa, la concurenţă cu motorina

În consecinţă, pentru acest an se preconizează un dezastru în irigaţii. „Nici vorbă să fie udate mai mult de 2.000 ha în 2012. Două udări te costă 2.000 de lei pentru fiecare hectar”, a explicat Gheorghe Lămureanu.

Cu această suprafaţă irigată, judeţul Constanţa s-a întors în timp cu 50 de ani, atunci când la Constanţa au fost puse bazele actualului sistem de irigaţii şi când agricultorii udau câmpul cu

sacaua. Potenţiali beneficiari ai celui mai complex sistem de îmbunătăţiri funciare din ţara noastră, agricultorii constănţeni sunt nevoiţi să achite unele dintre cele mai mari tarife la irigaţii. Pentru ca apa să ajungă în toate colţurile judeţului, litoralul dispune de trei trepte de pompare, care transportă apa până la o diferenţă de nivel de 130 de metri.

Tarifele sunt pe măsură. Potrivit centralizatoarelor de tarife ale ANIF, cel mai mare preţ pentru apă îl vor plăti în acest an cultivatorii din zona Galeşu, respectiv 914,47 de lei pentru mia de metri cubi. Anul trecut, recordul în materie de preţ a fost înregistrat în zona localităţilor Nicolae Bălcescu şi Mircea Vodă, alimentate din sistemul Carasu, unde agricultorii au cumpărat apă cu 989,79 lei mia de metri cubi, preţ la punctul de livrare. În 2010 fuseseră înregistrate tarife record, de 3.511,75 lei la pentru mia de metri cubi la punctele de livrare din zona localităţii Lanurile, alimentate din sistemul Carasu Sud. Rezultă un preţ maxim de 3,5 lei pentru fiecare metru pătrat irigat, respectiv jumătate din preţul unui litru de motorină utilizat în agricultură.

Livada din „Afganistan”

Pentru că tot am amintit mai sus de anii 60, atunci când fermierii constănţeni utilizau metode rudimentare, la Agigea, pe malul canalul Dunăre- Marea Neagră, unul din principalii furnizori de apă pentru irigaţii din Dobrogea, pe o suprafaţă de cinci hectare creşte o livadă de pomi fructiferi udată numai cu cisterna.

„Lucrătorii îi spun Afganistan, pentru că aici nu avem nici apă potabilă şi nici apă pentru udat. Aici apa pentru irigaţii ne-ar costa 2.700 lei mia de metri cubi, în condiţiile în care la o sută de metri de livadă este canalul”, a explicat preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli Privaţi de Cereale şi Plante Oleaginoase.