Divizarea companiei Electrica Serv a reuşit să debuteze cu o ilegalitate. După ce, potrivit unei Hotărâri de Guvern, compania s-a spart, începând cu luna ianuarie, în opt entităţi, semnarea protocoalelor de divizare a fost întârziată excesiv din diverse motive. Între timp, directorii din cadrul Electrica Serv, dar şi cei din societatea-mamă Electrica îşi văd de afacerile personale, derulate pe spatele companiilor.
În urma procesului de divizare a companiei Electrica Serv, au apărut cinci societăţi comerciale de servicii energetice, de sine stătătoare, înregistrate la Registrul Comerţului. Alte trei sucursale au rămas în cadrul Electrica Serv.
Potrivit Hotărârii de Guvern privind divizarea, pentru cele cinci societăţi ar trebui stabilit consultantul până în la 31 martie 2012, iar până în luna iunie să fie privatizate. Totul a fost stabilit în conformitate cu memorandumul tehnic de înţelegere aferent celei de-a doua evaluări a Aranjamentului Stand-By de tip preventiv dintre România şi Fondul Monetar Internaţional. În cazul în care nu se vor găsi cumpărători, societăţiile vor fi lichidate.
De fapt, aceasta este şi marea miză a privatizării: societăţiile să fie cumpărate pe bani cât mai puţini, odată ajunse în faliment. Prin nesemnarea în timp util a protocoalelor de divizare, cele cinci noi societăţi de servicii energetice (SISE Banat, SISE Oltenia, SISE Moldova, SISE Muntenisa Sud şi SISE Dobrogea) au continuat să lucreze pe conturile bancare de la Electrica Serv, din structura societăţii Electrica, deşi ele figurează ca societăţi comerciale de sine stătătoare.
În plus, s-a urmărit ca toate datoriile fostei Electrica Serv să rămână în seama celor trei filiale care mai compun această companie. Surse din cadrul companiei Electrica susţin că, în acest mod, se vrea pasarea datoriilor, pentru ca ele să nu atârne ca un balastru la privatizare. Cele cinci SISE angajează cheltuieli, dar facturile vin la plată la Electrica Serv. Aşa se face că au început să apară facturi pe care unii directori de la Electrica Serv refuză să le mai semneze, pentru că nu mai există cadru legal.
Cu conturile blocate
O atitudine care a scăpat din planul celor care se află în spatele acestei privatizări. Oricum, filialele rămase în cadrul Electrica Serv (Transilvania Sud, Transilvania Nord si Muntenia Sud) sunt împinse rapid spre faliment. La începutul lunii februarie, ANAF a decis să blocheze conturile Electrica Serv.
Înglodată în datorii şi, mai nou, cu conturile blocate, Electrica Serv pare condamnată la faliment. Da, dar un faliment controlat, pentru că nimeni nu va dori să cumpere o astfel de societate în momentul când şi aceasta va fi scoasă la privatizare. Şi unde ar putea fi plasate, în final, aceste datorii decât în seama statului. „Băieţii deştepţi” care se prefigurează ştiu că Uniunea Europeană acceptă ştergerea datoriilor pentru o societate de stat doar dacă aceasta este scoasă la privatizare. Adică gaura neagră va fi plasată statului, iar cine trebuie va cumpăra o societate curată.
Dar de unde însă atâta interes pentru nişte societăţi de servicii energetice? De fapt nu este nici un interes pentru aşa ceva. Vizat este patrimoniul. La nivelul fiecăreia din cele opt unităţi există clădiri şi terenuri aflate în zona zero a oraşelor unde acestea îşi au sediul, la care se mai adaugă alte 300 de puncte de lucru la nivelul întregii ţări. Există apartamente de serviciu, case de vacanţă şi chiar un complex hotelier în zona Bacaăului, aflat, ce-i drept, în paragină. Căutând mai bine, am putea descoperi chiar şi câteva microhidrocentrale care, cu investiţii minime, le-ar putea aduce câştiguri foarte mari celor care le vor prelua.
Cumpărături pe ultima sută de metri
În mod normal, aflată în plin proces de divizare, Electrica Serv ar fi trebui să oprească unele achiziţii. Totuşi, la sfârştul anului trecut s-a făcut rapid o licitaţie pentru achiziţionarea unor programe de soft, de licenţe noi, de module SAP (Sistemul Aplicaţiilor şi Produselor – furnizarea de soluţii informatice pentru afaceri sub forma de module de lucru)în valoare de aproximativ trei milioane de euro.
Problema este că această achiziţie ar fi trebuit decisă de fiecare din unităţile desprinse din Electrica Serv, în funcţie de necesităţile fiecăreia. Mai mult, sistemul SAP este pentru toate cele opt filiale, iar odată cu separarea lor devine inoperabil. Licitaţia a intrat deja şi în atenţia organelor de cercetare, care au anumite dubii asupra corectitudinii ei.
Bani pentru cine trebuie
În ultimii ani, Electrica Serv s-a dovedit a fi extrem de profitabilă. Nu pentru stat, ci pentru cei care i-au condus destinele.
Este şi cazul fostului director general Nicolae Şerban. Adus de la Târgu Jiu pe filiala de partid a PDL, el a fost instalat în fruntea acestei companii fără a se fi remarcat prin ceva în activitatea sa anterioară, poate doar prin afacerile sale derulate prin firma Electroutil General Petroşani, care are ca obiect de activitate confecţiile metalice, montajul de instalaţii electrice şi automatizări, producerea de stâlpi pentru reţeaua electrică şi aşa mai departe.
Văzând această paletă de activităţi nu ai cum să nu nu te întrebi dacă la mijloc nu poate fi vorba şi de un anumit conflict de interese. Poate tocmai de accea Nicolae Şerbans-a retras, în martie 2009, din acţionariatul firmei Electroutil, dar a continuat să aibă „colaborări” cu aceasta. A vândut către această firmă două case şi i-a acordat chiar şi un împrumut în nume personal, în valoare de 220.000 de euro. Oricum, soţia sa continuă să fie angajata acestei firme.
Un alt „punct forte” al activităţii sale la această companie a fost şi încheierea a nu mai puţin de 31 de contracte de consultanţă pe diverse teme, pentru care s-au cheltuit câteva milioane de euro. Probabil pentru toate aceste merite manageriale a fost numit acum în funcţia de director general la Termoelectrica.
Folescu, ocupat cu propriile firme
Surprinzătoarea este tăcerea conducerii Electrica faţă de situaţia de la Electrica Serv, deşi este direct afectată. Directorul general Ioan Folescu pare mult prea ocupat cu afacerile personale pentru că, după cum susţin surse din interiorul companiei, acesta trece pe la serviciu doar când are Consiliu de Administraţie.
În rest, îşi vede de afacerile sale de la Târgovişte, afaceri care, în treacăt fie spus, se derulează şi în domeniul serviciilor energetice. Adică un fel de concurenţă la Electrica Serv. Ar trebui amintit că nici Ioan Folescu nu este un oarecare director al unei companii de stat. El este, de ani de zile, şi un prosper om de afaceri din judetul Dâmboviţa. Membru de marcă al PDL Dâmboviţa şi un apropiat al preşedintelui Consiliului Judeţean, Florin Popescu, Folescu a fost în trecut acuzat de afaceri ilegale cu terenurile firmei Compan SA, al cărei şef a fost o perioadă.
De asemenea, el a mai fost şi acţionarul majoritar al firmei de piscicultură Sizo Agrement Carpicus SRL din Valea Voievozilor, dar şi acţionar unic şi administrator unic al firmei de construcţii Potenţial Cons SRL. Tot el este şi acţionar majoritar al firmei DGM Agregate SRL, de extragere a pietrişului şi nisipului. Unul dintre fiii săi, Adrian Folescu, deţine firma de construcţii Elprest SRL din Târgovişte, iar un alt băiat, Lucian Folescu, compania construcţii Tehnoelectric SRL.
Un om extrem de ocupat, după cum se vede. Tocmai de aceea, locul său la Electrica este ţinut de cele mai multe ori, cu delegare, de directorul de dezvoltare al societăţii, Ioan Silivaş. Pentru orice eventualitate, în funcţia de director economic Folescu a numit-o pe Silvia Preda, o apropiată a sa de la Târgovişte. Apropiată poate este prea puţin spus, din moment ce îi este chiar fină. Şi cum la o aşa relaţie trebuia găsit ceva şi pentru soţul doamnei, acesta a fost numit într-o funcţie de director la Electrica Muntenia Nord. Din această calitate, el a primit mandat din partea Consiliului de Administraţie de la Electrica să facă o deplasare în Statele Unite pentru a discuta acolo despre privatizarea Electrica şi Electrica Serv.
