De peste cinci ani, şefii care s-au perindat la conducerea Ministerului Mediului şi ai Apelor Romane nu au fost în stare să pună la punct un proiect strategic pentru preîntampinarea, limitarea sau chiar stoparea unor fenomene extrem de grave care au afectat Romania în ultimul “cincinal”, cum sunt inundaţiile şi poluările accidentale. Si au risipit, în această perioadă, 46 de milioane de dolari. Este vorba de realizarea unui sistem informaţional hidrologic integrat, de detecţie şi monitorizare la nivelul întregii ţări, pentru prevenirea şI reducerea efectelor dezastrelor naturale în domeniul apelor. Acest sistem este considerat o investiţie strategică, de siguranţă naţională, determinată, pe de o parte, de poziţia geografică a ţării noastre, care este traversată de cursuri de apă cu traseu transfrontalier şi, pe de altă parte, de angajamentele internaţionale asumate de Romania.
Programul se numeşte DESWAT (ape distructive), a fost achiziţionat de la concernul strategic american Lockheed Martin şi de el s-a ales praful. Cu menţiunea că nu din vina americanilor ci exclusiv a miniştrilor Mediului din 2005 încoace – Sulfina Barbu şi Attila Korodi (guvernul Tăriceanu), Nicolae Nemirschi şi Laszlo Borbely (guvernele Boc). Toţi aceştia ar trebui traşi la răspundere nu numai pentru risipirea banului public, ci şi pentru, mai ales, sabotarea intereselor României.
Tehnologie americană pentru apărarea românilor
Implementarea sistemului de detecţie şi monitorizare DEStructive WATer (DESWAT) pe tot teritoriul Romaniei a fost încredinţat în 2005, de către Ministerul Mediului şI Dezvoltării Durabile, firmei Lockheed Martin. DESWAT urma să asigure creşterea timpului de intervenţie pentru entităţile cu responsabilităţi în intervenţia urgentă din comunităţile locale, astfel încat acestea din urmă să se poată apăra eficient împotriva inundaţiilor şi deversărilor accidentale, prin implementarea unor tehnologii extrem de sofisticate şi la fel de eficiente. Pentru contractarea şi achiziţionarea proiectului DESWAT a fost emisă HG 12/2003 pentru garantarea de către Ministerul Finanţelor Publice a unui credit extern de 46 milionae dolari pentru Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului. Contractul pentru achiziţionarea şi implementarea proiectului a fost semnat pe 6 noiembrie 2003. Demararea efectivă a contractului a avut loc pe 15 ianuarie 2005, etapă care a constat în asigurarea finanţării şi programarea privind începerea şi demararea graficului de livrare a aparaturii şi echipamentelor specifice programului. Potrivit componentei de bază a contractului, urmau să fie achiziţionate următoarele echipamente de înaltă tehnologie: 625 staţii hidrologice automate (AHSS), pentru efectuarea măsurătorilor de niveluri, temperatură a apei/aerului; 67 staţii automate pentru determinarea calităţii apei; 250 de staţii automate pluviometrice (APSS) pentru măsurarea cantităţii de pricipitaţii, introduse ulterior în contract la solicitarea părţii romane; 80 de senzori de viteză pentru determinarea debitelor, şi aceştia achiziţionaţi tot la solicitarea românilor. Ei bine, de toate aceste adevărate bijuterii tehnologice şi-au bătut joc toţi cei implicaţi, de la conducerile Ministerului Mediului la cele ale Apelor Române şi direcţiilor zonale de ape.
Apasco la caşcaval
Autorităţile române au invitat la un asemenea caşcaval, în calitate de subcontractor, o firmă cunoscută ca un cal breaz pentru abonamentele la banii Mediului şi lucrările dubioase efectuate– Apasco SA din Măneciu, Prahova, controlată de controversatul afacerist Marian Sterian. Un control al Curţii de Conturi a României începe să facă lumină în această afacere de-a dreptul penală. Iata ce au constatat, într-o fază preliminară a controlului ce se desfăşoară în continuare: “Incepând cu anul 2006 pană la sfarşitul anului 2008, au fost efectuate operaţiuni de recepţionare parţială a echipamentelor livrate în cadrul programului DESWAT. In toate situaţiile, materialele care au făcut obiectul procesului de predare-primire şi a recepţiei parţiale nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a Ministerului Mediului şI Dezvoltării Durabile, a Administraţiei Naţionale “Apele Române” şi nici a direcţiilor de ape zonale, neîncheindu-se procese verbale de predare-primire cu stabilirea strictă a destinaţiei bunurilor materiale achiziţionate. De fiecare dată, staţiile şi echipamentele livrate de furnizor au fost preluate din vamă la termen sau cu întarziere, dar au fost puse la dispoziţia subcontractorilor Lockheed Martin fără documente justificative, în vederea montării acestora pe locurile de utilizare stabilite de comun acord cu Apele Romane. In alte situaţii, preluarea staţiilor şI a echipamentelor specifice din vamă nu s-a efectuat de către reprezentanţii beneficiarului, ridicarea şi transportul acestora direct în depozitul firmei Apasco din localitatea Măneciu, efectuându-se de către reprezentanţii firmei respective, costurile aferente activităţilor respective fiind suportate de către beneficiar – Administraţia Naţională “Apele Române” pe baza facturilor fiscale. Au existat situaţii în care unele transporturi de staţii, calculatoare şi echipamente de comunicaţii nu au fost ridicate din vamă de către beneficiar la termenele stabilite, provocand întarzieri cu impact grav asupra graficului de execuţie precum şi achitarea unor taxe şi penalităţi suplimentare.”
Staţii hidrologice defectate, aruncate de-a valma sau vandalizate
O analiză, numai asupra situaţiei staţiilor hidrologice automate cu senzori (AHSS) arată dezastrul penal de care se fac vinovaţi cei implicaţi. Iată ce scriu controlorii Curţii: “Din cantitatea totală de 633 de bucăţi prevăzută în contract (prin acte adiţionale) pana la data întocmirii situaţiei – aprilie 2010, au fost livrate către furnizor 580 de staţii. Din acestea au fost instalate efectiv 312 de staţii, din care 170 sunt funcţionale, 61 prezintă probleme în exploatare, 46 nu au racordul electric realizat, 14 sunt vandalizate iar 21 sunt fără soluţii de realizare a comunicaţiilor. Am constatat, de asemenea, că 289 de astfel de staţii se află în prezent în custodie într-un depozit al firmei Apasco SA din localitatea Maneciu-Ungureni, judeţul Prahova, firmă subcontractantă a Lockheed Martin, acestea urmand a fi redistribuite pentru a fi instalate în bazinele zonale.”
