# Escrocherie de 2,4 milioane de dolari cu ultima navă a Petromin

_Published: 2011-11-27_

**După ce a asistat impasibilă la falimentarea ultimei companii

 maritime de stat Petromin, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului închide ochii la noi ilegalităţi comise sub mandatul

administrării speciale. Ultimul vrachier al companiei, „Ileana”, vândut

prin licitaţie în urmă cu trei luni unei companii private, a fost blocat

 în Portul Constanţa Sud- Agigea de către foştii proprietari**

Ultima companie de navigaţie maritimă de stat, CNM Petromin, mai are

puţin şi îşi dă duhul. Plină de datorii, cu o navă arestată la turci şi

alta care rugineşte de ani buni în portul Constanţa, compania aflată în

insolvenţă părea că îşi va da obştescul sfârşit în linişte. Nu a fost să

 fie aşa. Chiar şi în moarte clinică, Petromin a ajuns din nou în

atenţia opiniei publice, de această dană nu pentru delapidările pe care

le-au făcut directorii, ci pentru că acţionarul majoritar, AVAS, se află

 la un pas să tragă o „ţeapă” de proporţii unui investitor privat care a

 cumpărat prin licitaţie publică vrachierul „Ileana”.

 **AVAS, groparul shippingului de stat**

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a mişcat un

deget pentru salvarea companiei Petromin. Din contră, a băgat beţe în

roate ultimei conduceri a societăţii, făcând în aşa fel ca planul de

relansare a activităţii de navigaţie să fie sortit eşecului.

De altfel, directorul Florentin Chiforeanu, precum şi alţi doi

responsabili ai companiei, în prezent cercetaţi penal la solicitarea

administratorului special, au susţinut în repetate rânduri că nu au fost

 în nici un fel sprijiniţi de către AVAS în demersurile lor de a salva

Petromin. După scandalul din primăvară dintre directorii companiei şi

AVAS, Petromin este implicată acum într-un nou conflict, de această dată

 cu o societate privată, Tomini Trading.

[https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/BAhbBlsHOgZmSSIrMjAxMi8wOS8zMC8xOV8yOF80OF82NjJfcGV0cm9taW5fMy5qcGcGOgZFVA/petromin_3.jpg](https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/BAhbBlsHOgZmSSIrMjAxMi8wOS8zMC8xOV8yOF80OF82NjJfcGV0cm9taW5fMy5qcGcGOgZFVA/petromin_3.jpg)

Totul

 a început pe 15 iunie 2001, dată la care un judecător delegat al

Tribunalului Constanţa a validat licitaţia organizată pentru vânzarea

prin licitaţie a navei „Ileana”, aparţinând Voineasa Shipping Limited,

companie de unică navă subsidiară a Petromin. Licitarea vasului a fost

cerută de către creditoarea Migador Prest SRL, care avea de recuperat

bani în contul unor lucrări de reparaţii efectuate la navă.

Tomini Trading a fost desemnată câştigătoarea licitaţiei pentru

vrachier, pentru un preţ de 2,4 milioane de dolari. Pe 22 iunie,

compania virează toţi banii şi este declarată proprietara navei. Până

aici, nimic deosebit. Două zile mai târziu, Tomini Trading primeşte două

 adrese, una din partea administratorului special al Petromin, Irina

Grigorescu, şi celalată de la administratorul judiciar, societatea

Dăscălescu & CO, prin care este înştiinţată referitor la o ordonanţă

 emisă de 16 iunie de către procurorul Teodor Niţă de la Parchetul de pe

 lângă Tribunalul Constanţa. Ordonanţa cu pricina dispunea restituirea

navei către Petromin, iar armatorul era înştiinţat că, în aceste

condiţii, „nu putem da curs solicitării dumneavoastră privind

predarea-primirea navei Ileana”.

Mai mult, administratorul Irina Grigorescu avertizează Tomini Trading

 că „orice acţiune a dumneavoastră care nu respectă acte oficiale ale

justuiţiei române reprezintă fie complicitatea, fie favorizarea

infractorului”. În fapt, directorii Petromin sunt acuzaţi de

administratorul special că au trecut nava Ileana din proprietatea

Petromin către subsidiara Voineasa Shipping Limited şi astfel a fost

posibilă vânzarea ei.

A

 urmat un interminabil schimb de hârtii între compania privată şi restul

 părţilor implicate, înclusiv AVAS, până pe 7 septembrie, atunci când

procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanţa, Marian Alexandru, emite o nouă ordonanţă prin care se

clarifică situaţia . Astfel se ridică sechestrul impus ca urmare a

deciziei procurorului Niţă şi se restituie nava „Ileana” către Tomini

Trading. Totul părea a fi lămurit, însă nu a fost aşa.

 **Alba-neagra cu vrachierul**

Pe 8 septembrie Petromin solicită o amânare de o zi a formalităţilor de predare- primire a navei. Tomini Trading acceptă.

În ziua convenită, părţile se întâlnesc la navă, însă reprezentanţii

Petromin refuză să predea pe proces verbal bărcile de salvare ale

vasului, capacele magaziilor de marfă şi motoarele generatoare de curent

 (echipamente fără de care, potrivit convenţiilor internaţionale privind

 siguranţa navigaţiei, o navă nu poate părăsi portul), pe motiv că

acestea nu ar fi menţionate în publicaţia de vânzare întocmită de

executorul judecătoresc pentru licitaţie. Totodată, Petromin a refuzat

identificarea bunurilor aflate la bordul navei (noul proprietar susţine

că, pe perioada sechestrului au fost înstrăinare bunuri de la bord,

printre care şi instalaţia radar).

Se stabileşte un nou termen pentru predarea navei, 14 septembrie. De

această dată, reprezentanţii Petromin nu s-au mai prezentat la faţa

locului. Compania maritimă de stat a invocat o neconcordanţă între orele

 stabilite pentru întâlnirea părţilor, a solicitat un nou termen şi a

dat dispoziţie echipajului de la bordul navei să nu permită accesul nici

 unei persoane.

Petromin trimite Căpităniei Portului Constanţa o adresă prin care

motivează prezenţa echipajului la bord prin faptul că acesta trebuie să

asigure integritatea capacelor de magazie, a bărcilor şi motoarelor de

curent, din cauza faptului că acestea sunt proprietatea sa. Cum un

singur capac de magazie cântăreşte zeci de tone, bărcile de salvare nu

pot fi lansate decât de la bord iar generatoarele diesel sunt în fapt

nişte motoare cât un autoturism de teren, este puţin probabil, dacă nu

imposibil, ca cineva să le poată fura.

 **În pragul unui conflict diplomatic**

[https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/BAhbBlsHOgZmSSIrMjAxMi8wOS8zMC8xOV8yOF80OF84ODdfcGV0cm9taW5fMS5qcGcGOgZFVA/petromin_1.jpg](https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/BAhbBlsHOgZmSSIrMjAxMi8wOS8zMC8xOV8yOF80OF84ODdfcGV0cm9taW5fMS5qcGcGOgZFVA/petromin_1.jpg)

În

 ultima comunicare oficială cu AVAS şi Petromin, Tomini Trading

avertizează asupra unui diferend diplomatic ce ar putea izbucni ca

urmare a refuzului statului român de a preda nava.

„Cererile dvs. sunt nereale şi nefondate (…); executorul

judecătoresc a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare care

să stabilească bunurile aflate la bord şi valoarea acestora (…);

bunurile la care faceţi referire (capacele de magazie, bărcile şi

motoarele generatoare – n.red.) sunt identificate şi incluse în bunurile

 menţionate ca fiind la bordul navei, expertul luându-le în considerare

pentru stabilirea preţului navei de 1.762.435 dolari (preţul de pornire a

 licitaţiei – n.red.)”. Potrivit Tomini Trading „noul nume al navei este

 Asirat, nava având pavilion Republica Moldova, echipaj ambarcat, în

timp ce cele două persoane aflate la bordul navei (din partea Petromin –

 n.red.) sunt fără forme legale ambarcate (…); aceste persoane

interferează în activitatea echipajului angajat de către proprietar,

existând riscul procerii unor accidente. În cazul în care nu veţi lua de

 urgenţă măsuri pentru evacuarea persoanelor angajate ale SC CNM

Petromin, vom semnala această poziţie Ambsadei Republicii Moldova,

pentru depunerea unui protest oficial la autorităţile române, şi vom

contacta autorităţile internaţionale de profil, pentru a trata aceste

persoane ca piraţi”.

 **Destinul trist al gemenelor**

„Ileana”

 a navigat în trecut sub numele de „Kavo Maleas” şi „Voineasa”.

Vrachierul au făcut voiaje până în 1999, după care a fost arestat în

Grecia. Începând cu 22 august 2005, mineralierul a fost eliberat şi a

intrat într-o lungă perioadă de aşteptare. „Ileana” are o navă-soră,

„Carmen Silva”. Împreună cu aceasta a constituit ultima comandă de nave

noi lansată de Petromin şantierelor navale din România.

La rândul ei, „Carmen Silva” şi-a schimbat de trei ori numele: „Kavo

Matapas” şi „Feteşti 92”. Cele două bulk-carriere au fost construite în

1992 în paralel la Şantierul Naval „2 Mai” Mangalia şi până în 2005 au

avut acelaşi destin – arestate în Grecia în 1999 şi eliberate în august

2005, după ce compania a plătit 14 milioane de dolari grupului

Gourdomichalis, cel care a intentat acţiunea în instanţă.

În 2008 „Carmen Silva” a a fost modernizată în Şantierul Naval

Constanţa. Finanţarea lucrărilor de reparaţii, cu un deviz de 13

milioane de dolari, a fost asigurată de grupul austriac Voestalpine, iar

 afacerea a avut un deznodământ nefericit pentru români. Grupul austriac

 a cerut încă din decembrie 2009 reţinerea navei pentru recuperarea

datoriei.

Nava a fost reţinută la Istanbul pe 12 ferbuarie 2011, în timp ce

străbătea Bosforul. În momentul în care a fost arestat, mineralierul se

întorcea acasă după o cursă efectuată în contul celor de la Voestalpine,

 conform contractului de împrumut încheiat cu Petromin. Mineralierul

transporta orez din Tailanda către Lagos, apoi urma să revină în Portul

Constanţa. Nava soră „Ileana” era şi ea programată să intre în acelaşi

proces de reparaţii complexe, însă, din cauza faptului că primul vas

epuizase toate resursele financiare ale companiei, Petromin a abandonat

programul, iar vrachierul a fost ancorat în parcul rece.
