PAID intră oficial sub tutela familiei Adamescu

Pe la începutul acestui an, Constantin Toma, patronul societăţii de asigurări Platinum Asigurări Reasigurări, era în cărţi pentru şefia Consiliului de Administraţie al Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale – PAID. Dar la sfârşitul lunii aprilie, surpriză! Alexander Adamescu, în vârstă de 34 ani, fiul magnatului Dan Grigore Adamescu, a fost ales preşedintele Consiliului de Administraţie al PAID . De felul în care se fac în România asigurările obligatorii de locuinţă sunt nemulţumiţi oficialii Băncii Mondiale, care au finanţat proiectul cu două milioane de dolari.

Prin accederea fiului Alexander la şefia PAID, Dan Grigore Adamescu va avea mână liberă pentru a schimba tot ceea ce se va putea, astfel încât să-şi protejeze interesele în zona de asigurări facultative pe care le vinde compania sa de asigurări, Astra.

Dar iată ce jonglerie a făcut Adamescu în 2011 (aşa cum a dezvăluit în urmă cu două luni Jurnal de Investigaţii): compania sa, Astra, a subscris poliţe facultative pentru locuinţe la acelaşi preţ şi aproape cu aceeaşi denumire ca poliţa obligatorie. Aceasta din urmă se numeşte PAD, iar poliţele emise de Astra au primit numele de PAD Bonus, PAD Plus sau PAD Mărţişor. O mică şmecherie făcută pentru a-i induce în eroare pe cei neştiutori, care credeau astfel că şi-au cumpărat o poliţă obligatorie de asigurare a locuinţei.

Jupânii pieţei

Astra avea în portofoliu, la sfârşitul anului trecut, aproximativ două milioane de poliţe facultative pentru locuinţe, adică mai bine de jumătate din totalul contractelor aflate în vigoare la 31 decembrie 2011, care totalizau peste patru milioane de poliţe.

Valoarea primelor subscrise de Astra pe clasa de asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, clasă care include şi asigurările pentru locuinţe, a totalizat peste 304 milioane de lei, iar primele cedate în reasigurare s-au situat la 17,86 milioane de lei. Spre comparaţie, Allianz-Ţiriac a subscris, pe aceeaşi clasă de asigurări, 162 milioane de lei pentru 329.562 de contracte încheiate, pentru care a cedat în reasigurare 129,8 milioane de lei. Astra a subscris dublu, dar contractele sunt de şase-şapte ori mai multe. Iar la cedare în reasigurare, diferenţa este semnificativă.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) intenţionează să introducă cerinţe mult mai drastice pentru cedarea în reasigurare a riscurilor de dezastre naturale, pentru companiile care încheie poliţe facultative. Pentru a se pune la adăpost de viitoarele reglementări, Astra a conceput o „strategie de relansare a PAID”. Ce vrea de fapt Adamescu? Să transforme o lege socială într-o lege care să-i aducă lui bani în cont. Cum? Simplu – prin transformarea PAID în reasigurător (ceea ce contravine actualelor prevederi ale Legii 260/2008) şi prin introducerea specificaţiei că asigurarea de prim risc poate fi încheiată doar de acţionarii PAID.

Pentru că aceşti acţionari au subscris până acum o mulţime de poliţe facultative de tip proporţional. Adică au vândut cu 20 de euro, la fel ca PAID, au mai pus nişte riscuri în plus, dar au uitat să spună că, în caz de daună, vor plăti doar o parte, respectiv proporţia dintre suma asigurată (20.000 de euro) şi valoarea locuinţei. Să luăm un caz concret: ai o casă care valorează 60.000 de euro. Ai asigurat-o facultativ, la Astra, şi plăteşti 20 de euro, dar în acest caz suma pentru care ţi-ai asigurat locuinţa este de 20.000 de euro, nu 60.000, cât este valoarea reală a casei. Deci ţi-ai asigurat-o pentru o sumă reprezentând doar o treime din valoare. Să presupunem că a venit o belea şi ai o daună de 9.000 de euro. Zici că e bine, Astra îţi va da banii şi ai scăpat de griji. Pardon, îţi va spune însă tânărul Adamescu, matale primeşti doar 3.000 de euro, adică o treime din valoarea daunei. Astfel acţionează poliţele facultative de tip proporţional. Dacă însă ai asigurare la PAID, primeşti toţi cei 9.000 de euro. Asta înseamnă asigurare de tip prim risc.

Şmecheria cu transformarea PAID în societate de reasigurare i-ar asigura domnului Adamescu confortul de a subscrie oricât, fără a mai fi nevoit să vândă riscurile pe care şi le asumă pe piaţa internaţională de reasigurări, fiindcă acest lucru ar urma să îl facă PAID. Dar pentru asta, PAID ar trebui să aibă şi o capitalizare corespunzătoare. Dar mai are azi cineva bani de băgat în capitalizarea PAID? Foarte greu de crezut.

În plus, aşa cum stă scris în planul companiei Astra privind „Liniile directoare ale strategiei de dezvoltare a activităţii PAID”, Adamescu îşi doreşte ca nivelul primei de asigurare să fie crescut de la 20 de euro la ….cât de mult s-o putea, şi să fie introdusă o franşiză, care ar însemna ca o parte din daună să fie suportat de asigurat.

Modificarea legii din noiembrie 2010, care a permis vânzarea asigurărilor facultative pe post de asigurări obligatorii, a fost realizată după ce s-a făcut lobby puternic în acest sens de către două mari grupuri internaţionale prezente în România (Allianz şi Vienna Insurance Group). Nu este de ignorat faptul că directorul general al Allianz de la acea vreme fusese propus de PDL pentru a prelua şefia CSA. Între timp, însă, postul de preşedinte al CSA i-a fost atribuit lui Constantin Buzoianu, după un imens scandal politic şi mediatic.

Schimbarea, aproape peste noapte, a legii a pus în inferioritate poliţa obligatorie faţă de cea facultativă. Concurenţa neloială pe care acţionarii PAID, şi nu numai, au făcut-o poliţei obligatorii cu ajutorul produselor facultative a avut ca efect scăderea subscrierilor PAID cu aproape 80% în perioada ianuarie-martie 2012, faţă de aceeaşi perioadă din 2011. Practic, după cum arată astăzi situaţia subscrierilor PAID, este posibil ca solvabilitatea acestei societăţi să intre rapid sub limita minimă impusă de legislaţie.

Urecheaţi de Banca Mondială

Programul Român de Asigurare la Catastrofe (PRAC) este una dintre componentele Proiectului de Diminuare a Riscurilor în Cazul Producerii Calamităţilor Naturale şi Pregătirea pentru Situaţii de Urgenţă.

Pentru lansarea PRAC, România a primit finanare de la Banca Mondială în valoare de două milioane de dolari. În această sumă intra i asistenţa acordată CSA în

elaborarea normelor şi reglementărilor rămase a fi emise pentru implementarea Legii asigurării obligatorii a locuinţelor, inclusiv pentru desfăşurarea activităţii PAID. Proiectul de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale se încheie la data de 30 iunie 2012.

Reprezentanţii Băncii Mondiale în România va trebui să facă un raport cu privire la cum au înţeles autorităţile locale să cheltuie aceşti bani, inclusiv pe componenta PRAC. Ei sunt nemultumiţi de cum merg lucrurile în zona asigurărilor obligatorii pentru locuinţe.

Recent, mai axact pe 31 mai 2012, Marius Bulugea şi-a încheiat mandatul de director general al PAID. Demisia prezentată de el are în spate nemulţumiri legate de faptul că demersurile constante pe care le-a făcut pentru schimbarea legii (la Parlament, Guvern, Ministerul Administraiei si Internelor, Preedinie), astfel încât PAID să-şi poată atinge obiectivul iniţial, au rămas fără răspuns.

Acum urmează ca noul Consiliu de Administraţie al PAID, condus de Alexander Adamescu, să numească un nou director general.

Arc peste timp

În anul 2008, a apărut la editura Humanitas o carte care i-a uimit pe mulţi critici literari prin vigoarea cu care era scrisă, dat fiind faptul că autorul, Gheorghe Florescu, era un fost lucrător prin comerţul socialist, fără prea multă carte. „Amintirile unui cafegiu” este o excelentă panoramă a câtorva decenii de comerţ sub regimul comunist, cu toate afacerile ilicite şi mişmaşurile aferente. Încrengătura de interese, relaţii şi subterfugii care erau necesare în acei ani bolnavi pentru obţinerea, spre exemplu, a unei amărâte de pungi de cafea este probabil de neînţeles în zilele de azi.

Dar pe cine găsim noi descris în amintirile cafegiului Florescu, la pagina 114? Ia citiţi aici: “În cadrul biroului Desfacere al Agenţiei de Import se impunea tot mai mult un tânăr economist <dat dracului>: Dan Grigore Adamescu. Se vorbea în agenţie că ar fi nepotul lui Radu Abagiu (ministru adjunct al Comerţului în perioada comunistă). Oricum, avea un spate puternic şi un tupeu pe măsură. De la început a fost considerat de către aproape toată lumea un posibil înlocuitor al şefului biroului”.

În 1971, după ce a absolvit Academia de Studii Economice din Bucureti, Adamescu s-a angajat la I.C.L. „Universal-Consignaţia“, „raiul“ bunurilor de import. În 1978 a fugit în Germania. După 1990, a debutat cu afacerile în România, prin firma sa Mega Vision, reuşind să vândă aici 20.000 televizoare pe care nu le-a putut comercializa în Germania de Est. În 1992 deţinea o parte importantă din cotidianul România Liberă, dar apoi i-a scăzut treptat participarea, pentru ca azi ziarul să se afle din nou în proprietatea sa. Alte afaceri ale lui Adamescu sunt legate de nume precum Baumeister i Mega Construct, în domeniul energetic, respectiv al construcţiilor, Unirea Shopping Center, City Business Center, Modern Business Center – în imobiliare, Astra – în asigurări, Rex Mamaia, InterContinental i Pullman – în sectorul hotelier, i de MegaVision i Flamingo – în retail cu electrocasnice. Averea sa este estimată la circa 800 milioane de euro.