Suntem în pericol să plătim sute de milioane de euro din cauza corupţiei şi a incompetenţei consilierilor generali ai Capitalei. Mulţi dintre beneficiarii Planurilor de Urbanism Zonal rămase neaprobate după 1 februarie 2012 se pregătesc să ceară în instanţă despăgubiri de milioane de euro pentru fiecare PUZ în parte. Pentru bucureşteni nu mai este nicio speranţă – chiar şi cei cu PUZ–urile „strâmbe” vor putea obţine despăgubirile, pentru că niciunul dintre acestea nu a fost respins legal de Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB). Majoritatea au rămas neaprobate printr-o metodă originală a consilierilor de a sabota toate proiectele pentru care nu s-a plătit, probabil, „taxa de vot”: dispariţia din sala de şedinţă. Metoda, altfel transpartinică, este pe cât de laşă pe atît de inutilă. Rezultatul este acelaşi – daune de sute de euro pe cap de bucureştean.
Oricine cumpără un bun imobil, în România ori în oricare altă ţară în care domneşte legea are dreptul de a-l folosi şi a dispune de el, în limitele stabilite de lege. Dacă bunul cumpărat este un teren intravilan, proprietarul îşi poate construi pe acesta o casă, un garaj, un spital, hotel sau clădire de birouri, orice îi permite legea, potrivit planurilor de dezvoltare ale localităţii. Dacă doreşte să ridice construcţii complexe, care se întind pe o suprafaţă mare, proprietarul terenului trebuie să întocmească un plan de urbanism zonal (PUZ) care trebuie aprobat de consilierii locali, reprezentanţi ai comunităţii. După ce aceştia îl aprobă, PUZ-ul devine lege a oraşului pentru dezvoltarea zonei respective.
Cum se coace un plan de urbanism
Până la a ajunge la votul consilierilor, primul pas este ca arhitectul şef al localităţii să elibereze un aviz de oportunitate prin care să se constate dacă proiectul este necesar comunităţii şi cum trebuie să arate viitoarele construcţii pentru a se încadra în planul de dezvoltare a localităţii. După primirea acestui aviz se întocmeşte proiectul, este verificat de Comisia de urbanism şi amenajarea teritoriului, apoi Direcţia coordonată de arhitectul şef emite avizul de urbanism. După acesta, trebuie obţinute alte avize, tot obligatorii, de la Ministerul Dezvoltării Regionale, de la Mediu, de la Circulaţie sau de la Reţele edilitare (canalizare, comunicaţii, gaze, electricitate etc). Importanţa acestora este lesne de sesizat. După ce sunt obţinute toate acestea, PUZ-ul ajunge la comisiile de urbanism şi la cea juridică din Consiliul local (Parlamentul localităţii). Acestea întocmesc raport, la care se adaugă raportul de specialitate al arhitectului şef, iar primarul semnează expunerea de motive pentru aprobarea PUZ. Nu înainte de a se face şi o dezbatere publică, în care cetăţenii să îşi poată spune punctul de vedere sau să se manifeste, eventual, împotriva proiectului.
Consilieri mafioţi
Consiliile locale sunt Parlamente ale fiecărei localităţi şi au ca principală atribuţie votarea legilor acesteia. Legea permite oricărui locuitor să devină consilier local şi nu prevede nici ca acesta să aibă o anumită pregătire minimă, teoretică sau profesională. Datoria fiecărui consilier în parte este să apere interesele comunităţii care l-a ales în funcţie. În capitala României, lucrurile stau taman pe dos. Consilierii generali ai Municipiului Bucureşti nu mai reprezintă comunitatea, ei au ajuns duşmanii acesteia şi ai fiecărui bucureştean în parte.
Consilierii generali sunt organizaţi în prezent mai mult ca un sindicat de tip mafiot. La fel ca în filmele cu gangsterii anilor 30, unde niciun proprietar nu-şi putea încărca vaporul decât cu angajaţii sindicatului, nici în Bucureştiul zilelor noastre nu mai trece niciun PUZ sau altfel de plan dacă unul sau altul dintre „consiliegri” nu dă semnalul votului în timp ce-şi zornăie arginţii din buzunare.
Metoda „Fuga de la vot”
Voi descrie, în continuare, mecanismul infernal şi infracţional prin care consilierii generali, fără excepţie, încalcă legile ţării, modul în care o fac şi cât de mult le pasă că bucureştenii vor suporta cu toţii rezultatul activităţii lor de infracţionalitate organizată.
Pentru ca un PUZ să treacă de votul consilierilor generali, trebuie să primească cel puţin 28 de voturi favorabile. Evident, în acest context, că în sală trebuie să se afle măcar 28 de consilieri din totalul de 55 votaţi de bucureşteni. Treaba lor este să verifice dacă toată documentaţia este completă, să semnaleze celorlalţi consilieri eventualele vicii şi apoi să voteze proiectul, dar nu după bunul lor plac.
Consilierii au găsit însă o metodă, cât se poate de originală, de a se asigura că un PUZ nu se aprobă, dacă nu „se doreşte” acest lucru. Dar nu şi legală. Consilierii ies, pur şi simplu din sală, sau nu votează în niciun fel. Prin această metodă, se ajunge la situaţia în care votează mai puţin de 27 de consilieri, care, evident, nu pot da 28 de voturi favorabile. „În repetate rânduri, colegi de-ai mei au preferat să iasă din sală, în grup, iar PUZ-ul a fost respins din lipsă de cvorum”, ne-a confirmat, sub rezerva anonimatului, unul dintre consilierii generali. Iar aici nu este vorba de o ieşire la ţigară sau la toaletă, ci de un „sport” organizat, care să aibă drept consecinţă „respingerea” proiectelor „nedorite” (neşpăguite?) chiar dacă acestea îndeplinesc toate condiţiile legale.
O apă şi-un pământ
În mod normal, metoda nu ar trebui să aibă niciun rezultat. Regulamentul de organizare şi funcţionare a CGMB spune: „dacă în sala de şedinţe nu este întrunit cvorumul legal, preşedintele de şedinţă amână votarea până la întrunirea acestuia”. Altfel spus, niciodată nu va putea rămâne nevotat un proiect de hotărâre prin lipsă de cvorum deoarece preşedintele constată că nu sunt 28 de voturi în total, deci nu e cvorum. Dacă, Doamne Fereşte, preşedintele „nu observă”, îl trage de mânecă secretarul consiliului, persoana Desemnată să verifice respectarea legii. Dacă şi acesta este lovit de orbul găinilor, atunci mai poate îndrepta anomalia când întocmeşte şi semnează procesul verbal al şedinţei. Nimic din toate acestea nu se întâmplă. Oficialii consiliului, dar şi stenogramele şedinţelor arată că au fost multe astfel de cazuri în care numărul consilierilor prezenţi a „scăzut” iar hotărârile au fost respinse din cauza absenţei acestora din sală.
Grupul infracţional în acţiune
Un exemplu elocvent al metodei organizate de încălcare a legii este şedinţa din 17 decembrie 2010 (vezi grafic). La punctul 10 de pe ordinea de zi, „Aprobarea depunerii candidaturii Bucureştiului pentru Jocurile Olimpice din 2020”, au votat 39 de consilieri. Numărul votanţilor a rămas aproape acelaşi şi la punctul 17 de pe ordinea de zi – „Constituirea Comisiei speciale pentru întocmirea listei bunurilor care alcătuiesc domeniul public”, pentru care au ridicat mâna 38 de consilieri. Peste câteva minute, când s-a cerut vot nominal, la un PUZ de la numărul 30 de pe ordinea de zi, au răspuns „prezent” 42 de consilieri, pentru ca la votul imediat următor să participe la vot doar 23 dintre aceştia. După încă câteva minute, a venit şi punctul culminant, votarea Planului Urbanistic Zonal „Splaiul Unirii 92 – 96”. Spun punctul culminant, deoarece aici au votat doar 14 consilieri (unul „pentru” şi 13 abţineri). Oare cât de greu i-a fost lui Călin Murg, preşedintele de şedinţă, să constate că trebuia să întrerupă şedinţa cât timp în sală erau 14 consilieri din minimul de 28? Dar secretarului consiliului? Manevra şi complicităţile ar putea fi demontată poate, de procurorii care să constate că erau suficienţi consilieri dar nu au votat, cdeoarece la votul de la primul punct de pe ordinea suplimentară (numărul 46 în grafic) au votat 33 de consilieri.
Verdictul TMB – dispariţie ilegală
Şmecheria fusese constatată şi de judecătorii de la Tribunalul Municipiului Bucureşti cu trei luni înainte. Pe 13 septembrie 2010, judecătorii s-au recunoscut nevoiţi să oblige CGMB să aprobe un PUZ în cartierul Primăverii apreciind că aleşii din CGMB au comis „exces de putere” când au „manevrat” să nu votezeze un PUZ cu toate actele în regulă, după metoda descrisă anterior. „Este de netăgăduit împrejurarea că instanţa de contencios administrativ nu se poate substitui dreptului de apreciere al autorităţii publice în general, principiu aplicabil şi în cazul reglementării în materie urbanistică însă în cauza de faţă nu este în discuţie un refuz motivat de soluţionare a unei cereri, pe considerente de legalitate sau oportunitate, rezultând din procesele verbale ale şedinţelor din 25 şi 29 septembrie 2009 că nesoluţionarea cererii reclamantei este urmarea refuzului unor consilieri din cadrul autorităţii pârâte de a participa la şedinţele C.G.M.B. în scopul eludării dispoziţiilor art. IV din O.G. nr.27/2008, făcând astfel imposibilă dezbaterea proiectului, ceea ce constituie evident un exces de putere (…) Exercitarea dreptului de apreciere presupunea votul pentru, împotrivă, sau abţinerea, urmând ca voinţa autorităţii publice deliberative (CGMB – n.n.) să fie reprezentată de votul exprimat”, au constatat judecătorii Tribunalului Municipiului Bucureşti. Dealtfel, după verificarea probelor, magistraţii au decis că documentaţia pe care „consiglieirii” nu au vrut să o voteze întrunea cerinţele legale, că manifestarea consilierilor generali este „exces de putere” şi a obligat CGMB să aprobe PUZ-ul.
Fără scăpare
Problemele gangsterilor din Consiliul General sunt însă cu mult mai grave iar consecinţele se răsfrâng asupra tuturor bucureştenilor. Sunt numeroase cazurile în care votează suficienţi consilieri, dar planurile de urbanism sunt respinse, chiar dacă au toate avizele. Pentru fiecare astfel de PUZ, care nu a trecut de votul CGMB, trebuia dată o hotărâre de respingere, care să poată fi atacată în contencios! Mai mult, hotărârea de respingere a PUZ trebuie să fie motivată, potrivit legii, acest fapt fiind de natură să nu permită nimănui să respingă o hotărâre după bunul plac.! Asta cer şi judecătorii şi legea – o hotărâre motivată, mai ales că, de regulă, toate PUZ-urile care intră la vot au toate avizele legale. Nu este legal să se respingă nicio hotărâre pentru că aşa este pohta vreunui consilier sau numai pentru că acesta nu vrea să voteze şi iese din sală! Or, la CGMB nu s-a emis NICIODATĂ măcar o hotărîre de respingere a unui PUZ! Repet, instantele cer deja CGMB aceste hotărâri, motivate, iar Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu le poate prezenta, pentru că acolo, nu s-a respectat legea niciodată. Din fericire, consiliile locale ale altor ora;e româneşti au ţinut mai mult să aplice legea decât s-o ocolească şi au emis hotărârile de respingere, aşa cum o cere legea.
Un singur PUZ – zece milioane de euro
Consecinţa indolenţei şi a intereselor consilierilor CGMB este catastrofală. Pe 1 Februarie 2012, mai rămăseseră circa 100 de PUZ-uri neaprobate şi fără vreo hotărâre de respingere. De la această dată nu mai pot fi adoptate decât PUZ-urile iniţiate de către autoritatea publică (ziua de 1 februarie a fost, potrivit OUG 7/2011, „dată de decădere”). Toţi cei care sunt beneficiarii celor 100 de PUZ-uri rămase neaprobate pot obţine bani frumoşi în instanţă drept despăgubiri. SC Profit SRL, firmă cu acţionari greci, al cărei PUZ a fost votat „la mişto”, de numai 14 consilieri, avea în plan construirea unui spital, a unui hotel şi a unor clădiri de birouri şi de locuinţe. Investitorii au anunţat deja că intenţionează să ceară daune în instanţă. Unele suse spun că suma solicitată ar putea depăşi, numai în acest caz, 10 milioane de euro. Banii urmează a fi plătiţi de bucureştenii care i-au votat pe consilierii care au âncălcat legea! Repet, sunt 100 de PUZ-uri de care administraţia locală şi-a bătut joc iar decontul, probabil de sute de milioane de euro, va fi achitat de către contribuabili.
Vinovaţi şi vinovăţii
Vinovaţi sunt, în egală măsură, toţi consilierii generali, sinistrele personaje de pe urma cărora va trebui să plătim despăgubiri de zeci de milioane de euro, pentru că nici nu au respectat legea, nici nu au cerut să fie respectată. O menţiune specială i se cuvine lui Tudor Toma, secretarul general al municipiului Bucureşti şi lui Călin Murg, preşedintele care ar fi capabil să conducă o şedinţă de consiliu chiar şi cu sala goală. În rest e treaba Parchetului să afle cine şi-a cumpărat un apartament la Monte Carlo sau în alte paradisuri, pe numele cui şi mai ales cu ce bani sau ce consilier are sediile firmelor chiar în locaţiile unde nu s-au mai aprobat PUZ-uri. E treaba ANI să afle cine. Un mic indiciu – i-am pronunţat deja numele. Sorin Oprescu, primarul Capitalei – este vinovat şi el în mare măsură! Banii câştigaţi în procese (unii cer sau vor cere chiar şi peste zece milioane de euro pentru un PUZ!) vor fi plătiţi din bugetul Municipiului Bucureşti. Oprescu, primarul general este ordonator principal de credite! El ştie de încălcările legii, dar tace. El a semnat expunerile de de motive, arhitectul şef Gheorghe (Puiu) Patraşcu a semnat sute de avize de oportunitate, iar Oprescu a fost în multe dintre şedinţele în care s-au întâmplat măgăriile, dar nu l-a interesat!!! Surse apropiate ne-au spus că doctorul plănuieşte să dea vina pe consiliul local şi pe PDL, atunci cînd vor veni sentinţele, în loc să fi demersurile necesare să rezolve situaţia!
