Începutul
De câteva luni, spațiul public este inundat de advertoriale care ridică în slăvi compania Eco Sud SA. Titlurile plătite sună triumfal: „compania campioană a investițiilor”, „cea mai mare capacitate din Europa”, „instalație ultramodernă”. Din păcate, aceste texte nu sunt articole jurnalistice, ci simple comunicate de PR, publicate contra cost.
Ca jurnalist, am fost și eu contactat cu o ofertă financiară pentru a publica materialul. Am pus însă o condiție minimă, firească: să văd cu ochii mei instalația de la Vidra, să verific dacă funcționează, să fac fotografii. Răspunsul Eco Sud? Tăcere. Din acel moment, contactul s-a întrerupt.
Această experiență personală devine premisa scepticismului: dacă totul este atât de spectaculos, de ce accesul presei este blocat?
Cine proclamă „campioana investițiilor”?
Advertorialele preluate de diverse publicații repetă aceeași formulă: Eco Sud SA, compania campioană a investițiilor în infrastructura de mediu și reciclare. Întrebarea e simplă: există un clasament oficial care să confirme această „campioană”?
Autoritățile din România — ANRSC, ANPM, Consiliile Județene care gestionează SMID-urile finanțate cu sute de milioane de euro — nu au publicat niciodată un tabel comparativ al investițiilor. Avem proiecte la Cluj, Iași, Oradea, Mureș, toate cu finanțări de zeci sau sute de milioane de euro din fonduri europene. Fără comparație transparentă, superlativul rămâne doar un voit abuz de marketing.
50 de milioane de euro – cifră sau legendă?
Comunicatul vorbește despre o investiție de 50 de milioane de euro în instalația TMB de la Vidra. Este plauzibil ca ordin de mărime. O stație de tratare mecano-biologică poate costa între 10 și peste 100 de milioane de euro, în funcție de capacitate, tehnologie data de fabricașie, nouă sau second hand.
Dar unde este documentul oficial? Unde e auditul care arată exact costurile? În lipsa unui raport financiar, suma rămâne o simplă afirmație. În timp ce proiectele SMID publice vin cu cifre clare (la Cluj vorbim de peste 300 de milioane lei doar în faza II), la Vidra avem doar un număr aruncat într-un advertorial.
„Cea mai mare capacitate din Europa”? Unde sunt dovezile?
Eco Sud susține că instalația de la Vidra ar avea cea mai mare capacitate din Europa. Afirmația este spectaculoasă, dar poate deveni repede și ridicolă dacă din nou nu ai un termen de comparație și o pui sub lupă.
În Germania, Spania sau Italia există TMB-uri operaționale de zeci de ani, cu capacități anuale de sute de mii de tone. Rapoartele Comisiei Europene și ale Eurostat arată rețele întregi de instalații performante. Dacă Vidra ar fi liderul european, ar fi menționată în rapoarte internaționale, nu doar într-un advertorial locală.
Până la proba contrarie, această frază rămâne un balon de PR, fără nicio bază factică.
Tehnologie ultramodernă sau vocabular de PR?
Comunicatul descrie stația TMB de la Vidra ca pe un laborator SF: separatoare optice cu inteligență artificială, bio-tratare aerobă, membrane care elimină mirosurile.
E adevărat, aceste tehnologii există și sunt folosite în multe țări europenee. Dar nu sunt unice, nici „inegalabile în Europa”. Sunt echipamente standard pe piața de profil. Să prezinți ca revoluție ceea ce este normalitate tehnologică e o strategie clasică de publicitate. Să nu încerci măcar să convingi curioșii că este cum spui, asta nu poate fi decât un mare semn de întrebare despre bunele tale intenții.
Transparență zero: de ce presa nu are acces la Vidra
Aici e ruptura dintre PR și realitate. Dacă instalația e într-adevăr operațională și spectaculoasă, de ce nu este deschisă vizitelor presei?
Când am cerut acces, condiționând publicarea advertorialului de o vizită, răspunsul a fost refuzul tăcut. De ce? Dacă totul ar funcționa impecabil, ar fi în interesul Eco Sud să organizeze tururi ghidate pentru ONG-uri, presă, ori, până la urmă chiar și pentru persoanele interesate, să arate fotografii oficiale, să publice date de performanță.
Faptul că accesul e blocat justifică scepticismul.
Un ochi sceptic ar putea demonta legenda
Advertorialele merg pe premisa că publicul va consuma pasiv superlativele. Dar un ochi critic — fie jurnalistic, fie civic — poate demonta legenda.
Când spui „cea mai mare din Europa” fără să arăți date, când promiți „inegalabil” fără comparații, când blochezi presa de la verificare, nu faci decât să ridici suspiciunea că realitatea e mai puțin spectaculoasă.
Ce ar trebui să vedem, dar nu vedem
- Rapoarte de performanță: cât deșeu intră zilnic, cât se reciclează efectiv, cât ajunge totuși la depozit.
- Fotografii și filmări independente din instalație.
- Acces pentru presă și ONG-uri de mediu.
- Documente financiare auditate care să confirme investiția reală.
Absența acestor elemente face ca „minunea de la Vidra” să rămână o poveste spusă, nu o realitate demonstrată.
Încă un detaliu de context: cronologia
Eco Sud a anunțat oficial această „minune tehnologică” abia în februarie 2025. Or, rapoartele europene (Eurostat, CEWEP, Zero Waste Europe) se bazează pe date consolidate cu 1-2 ani în urmă. Prin urmare, chiar dacă instalația funcționează, nu are cum să apară încă în statisticile europene.
Dar lipsa din rapoarte nu scuză abuzul de superlative. Din contră, tocmai pentru că e o investiție recentă, ar fi fost normal ca firma să ofere acces presei pentru verificări directe.
Așteptarea rapoartelor europene
Până la apariția unor rapoarte europene oficiale, toate aceste afirmații rămân doar vorbe în comunicate plătite. Aștept, cu răbdare, ca Eurostat și Comisia Europeană să publice datele consolidate unde, cu siguranță, Vidra va apărea alături de marii campioni ai tratării deșeurilor din Spania, Germania sau Italia. Doar atunci, și numai atunci, îmi voi cere scuze public pentru scepticismul meu. Până atunci, rămâne ceea ce este: un exercițiu de PR servit presei românești pe bani.
Final
Eco Sud SA își clădește imaginea prin advertoriale costisitoare, dar evită confruntarea cu verificarea independentă. Investiția de la Vidra probabil există, dar dimensiunea și performanțele rămân neclare. Superlativele absolute — „campioană a investițiilor”, „cea mai mare din Europa” — nu au suport în documente publice, oficiale. Iar dacă acestea există ar trebui făcute publice. Măcar pe site-ul ecosud
Până când accesul presei va fi permis și datele vor fi trnsparente, rămâne loc doar pentru scepticism. Iar scepticismul nu e o vină, ci datoria minimă a jurnalismului.
Eco Sud SA proclamă la Vidra cea mai mare stație din Europa. Să vedem, însă, unde se plasează în realitate, comparativ cu alte instalații MBT/TMB recunoscute și documentate în Europa. Iată un tablou care arată proporțiile.
Infobox — Capacități MBT / TMB în Europa (repere comparative)
| Locație / Instalație | Țara | Capacitate estimată / declarată | Observații / tip instalație | Sursa |
|---|---|---|---|---|
| Eco Sud Vidra | România | ≈ 1.250 tone/zi (≈ 450.000 t/an) – cifră declarată în comunicate | Instalație TMB nou anunțată (februarie 2025); lipsă dovezi independente, fără rapoarte europene încă | presa online România |
| Hanovra (AHA Hannover) | Germania | ~ 200.000 t/an | MBT complet, operare de la 2000 (mecanic) + 2005 (biologic) | books.vivis.de |
| Valdemingómez (Madrid) | Spania | ~ 1.220.000 t/an (total complex) | Cel mai mare hub spaniol: sortare, MBT, AD, compostare | madrid.es |
| Ecoparc Barcelona | Spania | ~ 350.000 t/an | Linie MBT/AD într-un hub metropolitan | pocacito.eu |
| Essex MBT | Regatul Unit | 375.000–420.000 t/an | Una dintre cele mai mari instalații MBT britanice | taimweser.com |
| Ennigerloh MBT | Germania | ~ 100.000 t/an (fracție fină) | MBT + compostare aerobă | task36.ieabioenergy.com |
| Gardelegui (Álava) – Valoriza | Spania | ~ 300.000 t/an | Instalație MBT regională | valorizasm.com |
| Austria (rețea MBT) | Austria | ~ 660.000–800.000 t/an (mai multe stații) | Capacitate autorizată națională | eionet.europa.eu |
| Polonia (rețea MBT) | Polonia | ~ 5–11 mil. t/an (autorizate, utilizare variabilă) | Peste 150 instalații raportate | epe.pwr.edu.pl |
| Franța (MBT bio-fracție) | Franța | ~ 306.000 t/an (bio-waste extras prin MBT) | Date parțiale, dar confirmă MBT operațional | eea.europa.eu |
În documentele oficiale, UE tratează TMB/MBT ca o formă de pre-tratare a deșeurilor reziduale, nu ca soluție finală de gestionare. Eurostat precizează că tratarea mecano-biologică și sortarea sunt etape intermediare, raportate împreună cu alte fluxuri, iar rezultatul final (reciclare, compostare, incinerare, depozitare) se contabilizeză separat. Cu alte cuvinte, TMB e recunoscut ca proces util, dar nu este considerat „finalitate” în statistici europene.
