„La datoriile pe care le are Termoenergetica SA la ELCEN și este în prag de insolvență, în momentul în care n-ar mai plăti nici populația, ar putea duce la insolvența Termoenergetica. Și asta duce automat la insolvența ELCEN. Și asta poate duce ELCEN către faliment” – Ciprian Ciucu, Primar General al Capitalei, 26 Februarie 2026.
Logica absurdului: Plătești apa rece ca să nu „moară” furnizorul
Aceasta nu este o analiză economică, ci o mărturisire de neputință strigată de la tribuna Primăriei Generale. Într-o declarație care va rămâne probabil în istoria „manualelor de așa nu” în administrație, Ciprian Ciucu a stabilit un nou record de cinism: cetățeanul trebuie să devină sponsorul propriei suferințe.
Mesajul Primarului General este de o simplitate înfiorătoare: dacă bucureștenii decid să nu mai plătească facturi pentru un serviciu pe care nu îl primesc (sau îl primesc la parametri de bătaie de joc), întreg sistemul energetic se prăbușește. Practic, Ciucu ne spune că Termoenergetica și ELCEN mai există astăzi doar pentru că mii de oameni acceptă să fie păgubiți lună de lună.
Analiza unui nonsens: De când a devenit clientul „garantul” falimentului?
Într-o economie funcțională, relația este simplă: prestezi un serviciu, primești bani. Nu prestezi, nu primești. În „Republica Ciucu”, relația este inversată: „Dă-ne banii pe care nu-i merităm, pentru că dacă nu ni-i dai, dăm faliment și n-o să mai avem cum să nu-ți dăm căldură nici mâine.”
Este un șantaj instituțional mascat în transparență administrativă. Să recapitulăm „logica” de la PMB:
- Serviciul este la pământ: Conductele plesnesc, apa caldă e un lux, căldura e o loterie.
- Populația e la capătul răbdării: Oamenii refuză, pe bună dreptate, să plătească preț de lux pentru apă călâie.
- Verdictul Primarului: Populația este vinovată de iminentul faliment al sistemului.
Falimentul incompetenței, nu al cetățeanului
Domnule Primar General, falimentul este mecanismul natural prin care o structură ineficientă este forțată să se reformeze sau să dispară. A amenința populația cu „insolvența ELCEN” pentru a forța încasarea unor sume pe servicii fictive nu este management liberal, este sechestru pe buzunarul cetățeanului.
Dacă sistemul energetic al Capitalei în 2026 stă într-o „bătaie de vânt” a încasărilor de la populația înghețată, atunci problema nu este la cei care nu plătesc, ci la cei care conduc. Un sistem care are nevoie de „milă” sub formă de facturi nejustificate pentru a nu se prăbuși este deja, moral și funcțional, în faliment.
Bucureștiul nu este un ONG de subvenționat țevi sparte
Bucureștenii sunt clienți, nu salvatori de companii municipale. A cere plata „apei reci” sub amenințarea colapsului general este o capitulare administrativă. Dacă singura soluție pentru ca ELCEN să nu dispară este ca cetățeanul să tacă și să plătească frigul, înseamnă că „viziunea” administrativă a eșuat complet.
