Şvaiţer de Vatra Dornei, fabrique en Pologne

Mai bine cu grecul decât cu francezii – aşa poate fi definită starea de spirit de la Vatra Dornei. La cinci ani după ce Dorna Lactate a fost preluată de francezii de la Lactalis de la fondatorul ei, Jean Valvis, salariaţii sunt la cuţite cu noii patroni, pe care-i acuză că nu au făcut decât să închidă secţii de producţie şi să refuze sistematic negocierea salariilor. Printre secţiile închise se numără şi cele producătoare de şvaiţer. Acum, şvaiţerul de Vatra Dornei se fabrică în Franţa.

Salarii mici, oameni mai puţini. Aceasta este reţeta succesului aplicată de ani de zile de francezii de la Lactalis în ceea ce priveşte unităţile de fabricare a produselor lactate din Vatra Dornei pe care le-au achiziţionat în 2008 de la omul de afaceri Jean Valvis.
Şi reţeta funcţionează ca unsă, din moment ce, anul trecut, societatea Dorna Lactate SA a obţinut un profit de 24,3 milioane de lei (aproape şase milioane de euro), potrivit cifrelor raportate la Ministerul Finanţelor. În spatele uşilor închise, situaţia nu este însă prea roz. În vreme ce majoritatea angajaţilor primesc salariul mediu pe economie, rând pe rând mai multe secţii de producţie au fost închise, iar tot mai multe produse sub brandul La Dorna sunt fabricate în Croaţia, Polonia sau Franţa.
Dar să începem “pe partea economică”, vorba lui Gigi Becali. De la preluarea societăţii, francezii au închis mai multe secţii de producţie, printre care secţia de brânzeturi topite Vatra Dornei şi fabrica de cottage cheese de la Orţoaia. Acesta din urmă era construită cu fonduri europene, prin programul Sapard. Francezii au aşteptat să se împlinească cei cinci ani de funcţionare, termen minim cerut de finanţatorii de la Bruxelles, apoi au închis fabrica şi au mutat toate utilajele în Polonia.
A urmat Fabrica de caşcaval Târgu Neamţ, care a fost închisă definitiv în luna iunie a acestui an. “În acest fel au fost disponibilizaţi peste 280 de salariaţi, fără respectarea prevederilor legale în vigoare, respectiv ale Contractului la nivelul ramurii”, se arată în scrisoarea trimisă de Federaţia Sindicatelor din Industria Alimentară Sindalimenta boss-ului cel mare al Lactalis, Emmanuel Besnier.

Non-competition agreement

Prin ricoşeu, au fost închise şi cele două secţii producătoare de şvaiţer. Când Jean Valvis a vândut afacerea, francezii nu au preluat şi secţiile de şvaiţer de la Sarul Dornei şi Neagra Sarului. În schimb, Lactalis închiria utilajele de la Valvis şi producea în continuare şvaiţer de Vatra Dornei. Până la un moment dat, când au renunţat la producţia locală a acestui sortiment, pe care acum îl importă, singurul element românesc fiind brandul.
“Secţiile erau operate de Lactalis. Eu nu am cum să reia producţia aici, pentru că am un non-competition agreement cu Lactalis”, a explicat, diplomatic, Jean Valvis pentru Jurnal de Investigaţii situaţia celor două secţii de producţie, care acum sunt în conservare.
Dacă Jean Valvis evită să arate cu degetul către actualii proprietari ai fabricilor construite de el, o face însă fostul vicepreşedinte al Dorna Lactate SA, Valeriu Steriu. “Poate că ar trebui modificată un pic legislaţia, văzut dacă nu pot fi sancţionaţi cei care fac astfel de lucruri. Pentru că nu vreau să ajung peste zece ani să mănânc La Dorna produs în Croaţia”, a declarat el pentru Jurnal de Investigaţii.

Secţii moderne, închise

Steriu nu înţelege deciziile francezilor de a închide secţiile de la Saru Dornei şi Târgu Neamţ, despre care îşi aduce aminte că erau modernizate, cu utilaje noi. El a adăugat că este o practică a multinaţionalelor de a închide secţii din România şi de a aduce apoi produsele din import, amintind şi de intenţia celor de la Friesland de a închide fabrica Napolact de la Cluj Napoca. “Din fericire, acolo, cu ajutorul presei, am reuşit să împiedicăm închiderea fabricii. Nu acelaşi lucru se întâmplă însă în ceea ce priveşte Dorna Lactate”, a mai spus Steriu.
Paradoxal, la Vatra Dornei tensiunile dintre sindicat şi conducere au luat amploare după înlocuirea managerului francez Wilfried Lebas cu un director autohton, Radu Dorel. Văzând că nu o scot la capat cu managementul local, sindicaliştii au apelat recent la ultima soluţie – să le scrie directorilor de la Paris, pentru a-i informa ce se întâmplă în Bucovina.
Odată cu problemele create de francezi din punct de vedere economic, au apărut şi disensiunile sociale. “Apelăm la dvs. fiindcă de o bună perioadă de timp în companiile pe care le deţineţi în România (Dorna SA şi Dorna Lactate), s-a creat o stare de tensiune între o parte din reprezentanţii conducerii (managerul general şi managerul de resurse umane) şi reprezentanţii sindicatului, angajaţii societăţilor, situaţie greu de stăpânit. Aceasta provine în mare parte de la absenţa contractului colectiv de muncă la nivelul societăţii, tergiversarea negocierilor, care dureaza încă din anul 2009, nerespectarea prevederilor Contractului de ramură care sunt minime şi obligatorii, nivelul foarte mic al salariului net lunar (200 de euro), care nu a fost negociat niciodata de la preluarea firmei, neplata în multe situaţii a orelor suplimentare etc. Încercările noastre nu au reuşit să sensibilizeze atitudinea managerului general Radu Dorel şi a managerului de resurse umane, Petruţa Milea”, se arată în scrisoarea semnată de preşedintele Sindalimenta, Dragoş Frumosu.

S-au înţeles mai bine cu expatul

El continuă, arătând că fostul director general, expatul Wilfried Lebas, a arătat toată disponibilitatea de a negocia contractul colectiv de muncă. “Între timp a plecat din România şi lucrurile nu s-au mai finalizat. Cu actuala conducere au fost mai multe încercări nereuşite de a negocia, însă intenţionat se amână semnarea contractului, probabil pentru a face economii care sunt realizate prin plata unor salarii mici şi prin neplata orelor suplimentare sau a altor drepturi. Din anul 2008, de când a fost preluat Grupul LaDorna, nu s-a făcut nici o majorare de salarii (cu execepţia majorării salariului minim pe economie, impusă de lege)”, se mai menţionează în scrisoare.
Sindicaliştii se simt trataţi discriminatoriu faţă de colegii lor din alte ţări, argumentând că salariaţii de la fabricile din Polonia şi Croaţia deţinute de grupul francez Lactalis nu au astfel de probleme: “Un exemplu este contractul colectiv de muncă de la firma Dukat din Croaţia, care este postat pe site-ul Dukat. Acolo, salariaţilor le sunt respectate toate drepturile şi li se plătesc salarii decente”.
Liderul sindical face apel şi la o atitudine mai fermă a Inspecţiei Muncii, instituţie căreia i se cere să sancţioneze neregulile mai drastic atunci când ele sunt depistate. “Singura amendă primită de la Inspecţia Muncii Suceava a fost dată către Lactalis acum doi ani de zile, iar valoarea ei a fost ridicolă, de numai 300 de lei”, ne-au precizat surse sindicale.
Referitor la aceste tensiuni dintre sindicat şi administraţie, Jean Valvis a comentat, în acelaşi stil diplomatic: “Eu nu am avut sindicat. Oamenii nu au simţit nevoia să facă sindicat. Aveam eu grijă de ei…”.
Lactalis, un gigant transnaţional

Producătorul francez Lactalis a avut o cifră de afaceri de 15,7 miliarde de euro la nivelul anului 2012. Multinaţionala a achizitionat în 2008 grupul LaDorna, format din Dorna, Dorna Lactate şi Dorna Helas, companie de distribuţie înfiinţată în Grecia, de la omul de afaceri Jean Valvis, în cadrul unei tranzacţii estimate la aproximativ 80 milioane de euro. Achiziţia grupului LaDorna a însemnat pentru Lactalis încheierea a patru ani de încercări de a intra pe piaţa românească. În 2012 societatea Dorna Lactate SA a raportat un profit de 24,3 milioane lei. Grupul Lactalis are 55.000 de angajaţi, în 35 de ţări. Cele mai populare branduri internaţionale ale Grupului Lactalis sunt President, Galbani, Parmalat şi Santal. Reprezentanţii grupului LaDorna au refuzat să răspundă la întrebările adresate de Jurnal de Investigaţii.