Cazul consilierului local Cristian Mihălăchioiu nu este o banală dispută administrativă. Este o demonstrație despre cum se face politică atunci când lanțul deciziilor este format din USR.
Cristian Mihălăchioiu este exclus din PMP printr-o procedură care pare să fi călcat în picioare propriile norme interne, ca și cum regulile ar fi fost opționale atunci când miza politică devine urgentă. Andrei Nistor, un prefect care a acționat ca și cum totul trebuia închis înainte să apuce cineva să respire. Cu ajutorul lui ordinul de vacantare a venit fulgerător. Mandatul a fost declarat încetat fără ezitare. Părea că totul s-a rezolvat rapid și definitiv. Doar că, în joc, a intrat instanța și a schimbat ritmul.
Nu vorbim doar despre articolul 204 din OUG 57/2019. Pare că nu mai vorbim despre lege, ci despre frică. Frica de un vot în Consiliul Local Sector 5. Pentru că despre asta este vorba: dacă PMP își dă mâna cu USR la Sectorul 5, ce îi oprește să o facă și mai sus? Într-un loc unde fiecare mână ridicată poate schimba jocul, frica devine motorul deciziilor.
Acolo nu pare să existe interesul cetățeanului, ci interese de grup. Autoproclamatul bloc USR–PMP este convins că doar ei știu ce este bine pentru oameni, chiar și atunci când „binele” lor înseamnă sacrificarea interesului real al cetățeanului. Nu contează dezbaterea, nu contează nuanțele. Contează un singur lucru: ca grupul USR–PMP să aibă dreptate. Două partide care se completează perfect atunci când miza este controlul.
Iar când cineva iese din rând, devine problemă.
Dar cine este prefectul Andrei Nistor
Andrei Nistor este prefectul municipiului București. Numit politic. Provenit din USR. Reprezentant al Guvernului în teritoriu, cu atribuții clare de control al legalității.
Pe hârtie, rol tehnic.
În realitate, poziție cu impact politic direct.
Este absolvent al Facultății de Științe Economice, Finanțe și Bănci din cadrul Universității Ecologice. Distinsa Universitate Ecologică. Parcursul său profesional a fost însoțit de episoade care au ridicat sprâncene, de la emoțiile bine cunoscute din jurul bacalaureatului până la certificatul de patiser autorizat în Franța, detaliu care a ajuns să fie mai comentat decât orice capitol din CV-ul administrativ.
Iar dintr-o dată, acest traseu l-a recomandat direct în funcția de prefect, o poziție care, cel puțin până acum, pare să-i fi adus mai degrabă controverse și ghinion decât liniște instituțională. Gestionarea ninsorii din februarie a fost marcată de un episod de Cod Roșu și de critici publice privind experiența sa, a întărit această percepție. Funcția pe care o ocupă Andrei Nistor este prea complexă pentru pregătirea sa, il depășește.
Factual, prefectul are competența de a constata încetarea mandatului unui ales local conform art. 204 din OUG 57/2019.
Dar, într-un sistem în care prefectul este numit politic, cine chiar mai crede în decizii „sterile” și „neutre”? Mai ales când ele au talentul de a redesena echilibrul unui consiliu local exact acolo unde doare. Coincidență administrativă sau fler politic? Depinde pe cine întrebi.
Cine este Cristian Mihălăchioiu
Cristian Mihălăchioiu a fost ales pe lista Alianței Dreapta Unită. Mandatul lui nu a fost unul independent. A fost parte a blocului USR–PMP, din partea PMP.
Ruptura a apărut când a participat la lansarea Partidului Naționalist Reformarea României – Piedone, organizată organizată în luna august la Sala Palatului. PMP-ul nu a putut suporta această ”trădare” și a ripostat cu ce a avut la îndemână! Cu prefectul, adică.
Într-un consiliu polarizat, asta nu e un gest banal. Ei au fost convinși că este un semnal.
A urmat excluderea din PMP. Contestată în instanță.
Excluderea: regulă încălcată sau pedeapsă politică?
Un detaliu esențial: Statutul PMP nu conține o interdicție explicită privind participarea la evenimente organizate de alte formațiuni politice.
Cu alte cuvinte, nu exista o regulă clară care să spună: „nu ai voie”.
Excluderea s-a bazat pe interpretarea normelor privind disciplina și loialitatea.
Tradus direct: ești vinovat pentru că nu aveai cum să fii altfel. Ai ieșit din rând. Iar în logica de bloc, asta este suficient pentru condamnare.
În lipsa unei interdicții explicite, sancțiunea arată mai degrabă ca o reacție politică decât ca aplicarea strictă a unei reguli precise. Într-un sistem de bloc, disciplina contează mai mult decât litera statutului.
Ordinul prefectului: legal, dar oportun?
După excludere, prefectul a emis Ordinul nr. 747/05.12.2025 prin care a constatat încetarea mandatului.
Legea spune că mandatul încetează dacă alesul își pierde calitatea de membru al partidului pe lista căruia a fost ales, iar legalitatea hotărârii nu este contestată.
Problema? Excluderea fusese contestată în instanță.
Cu toate acestea, ordinul a fost emis.
Instanța de contencios administrativ a suspendat executarea ordinului, constatând existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Asta înseamnă un lucru simplu: există o aparență serioasă de nelegalitate.
Rapiditatea nu este ilegală în sine. Dar într-un consiliu unde majoritatea se poate răsturna la un singur vot, sincronizarea dintre excludere și ordin nu poate fi ignorată.
E greu să vorbești despre „simplă procedură” când efectul este eliminarea imediată a unui vot incomod.
Eliminarea unui consilier imprevizibil
Adevărata miză nu este cine i-ar fi luat locul.
Miza este dispariția unui consilier care nu mai era perfect aliniat.
În Consiliul Local Sector 5, disciplina de bloc este regulă de supraviețuire politică. Un vot care scapă de sub control înseamnă risc.
Eliminarea unui actor perceput ca imprevizibil înseamnă reducerea riscului. Consolidarea taberei. Stabilitate internă.
Aceasta nu este o acuzație penală. Este o descriere a unui mecanism politic elementar.
Iar ceea ce a făcut Mihălăchioiu a fost, în ochii celor din PMP, un act de adevărată trădare. Nu o simplă abatere. Nu o opinie diferită. Trădare.
În logica asta, verdictul vine înaintea judecății. Iar politica nu iartă deviațiile.
Suspendarea ordinului și ce urmează
Instanța a suspendat ordinul prefectului. Nu l-a anulat, dar a spus clar că există o problemă suficient de serioasă încât executarea să fie oprită.
Dosarul de fond este în curs.
Dacă ordinul va fi anulat, vom avea o decizie administrativă cu impact politic direct emisă prematur.
Dacă va fi confirmat, interpretarea prefectului va primi girul instanței.
Indiferent de rezultat, episodul deja a produs efecte politice.
Drept administrativ sau reglare de echilibru?
Cazul Mihălăchioiu stă exact la intersecția dintre lege și interes politic.
Există un text legal. Există o competență formală.
Dar există și un consiliu local în care fiecare vot contează.
Întrebarea reală nu este dacă prefectul avea atribuții pe hârtie.
Întrebarea este dacă, într-un sistem în care funcția de prefect este ocupată politic, putem vorbi cu adevărat despre separarea dintre aplicarea rece a legii și interesul politic imediat. Pentru că, atunci când cel care aplică legea vine dintr-un partid și acționează într-un context în care acel partid are mize directe, suspiciunea devine inevitabilă.
Orice decizie, oricât de bine fundamentată juridic, va fi privită prin filtrul apartenenței politice. Iar când efectul concret al acelei decizii este schimbarea unui echilibru fragil de putere, discuția nu mai este doar tehnică. Devine politică în toată regula.
Instanța va tranșa legalitatea.
Dar ce se întâmplă dacă ordinul prefectului este desființat de instanță? Vorbim despre o simplă greșeală sau despre reflexul bine cunoscut al USR, acela că ei și numai ei trebuie să aibă dreptate, indiferent de costuri?
Ce faci când patiserul-șef școlit în Franța ajunge prefect și începe să interpreteze legea fie după cum i se șoptește politic, fie, la fel de grav, după propria convingere că el știe mai bine? Dacă instanța invalidează ordinul, atunci USR ar trebui să aibă demnitatea de a-i retrage sprijinul și funcția. Dar poate cer prea mult. Într-un partid în care infailibilitatea pare regulă internă, demnitatea riscă să rămână doar un cuvânt frumos.
