Acesta a fost titlul care a apărut sâmbătă, 14 ianuarie 1940, pe prima pagină a ziarului Universul. Aducerea în actualitate a acestui subiect are valenţe multiple. Una, şi poate cea mai evidentă, este aceea a profesionalismului cu care „se dădeau lovituri de presă” în urmă cu mai bine de şaptezeci de ani. O altă dimensiune a interesului public o reprezintă perspectiva istorică asupra mecanismului nazist de propagandă. Însă, dimpreună cu aflarea unor adevăruri într-adevăr senzaţionale, lectorul acestui material va avea de-a face cu o poveste captivantă: spioni, trafic de influenţă şi „şpăgi” de sute de mii de lire sterline date pentru apariţia unor materiale de propagandă în presă. În fine, foarte interesant poate fi şi faptul că România ocupă un loc aparte în toată această poveste cu iz de film, marca James Bond. Mai trebuie menţionat şi că am încercat să păstrăm, pe cât posibil, formulele de exprimare şi limbajul folosit de presa anului 1940, astfel încât să se transmită savoarea epocii, într-o manieră accesibilă cititorului contemporan.
Propaganda nazistă era pregătită să investească sume serioase pentru a
câştiga dacă nu simpatia, măcar un oarecare sprijin din partea
populaţiei ţărilor cu care urma să intre sau se afla deja în conflict
armat.
Una dintre metode a fost mituirea ziariştilor. De fapt, aşa
cum se va vedea, a marilor proprietari de presă. Unul dintre aceştia a
fost lordul Rotherme, care deţinea Daily Mail, Weekly Dispatch precum şi
40% din acţiunile ziarului Daily Express. Cotidianul Times era deţinut
de fratele său, Lordul Northcliff, cel al cărui nume a devenit
emblematic pentru propaganda pro-germană. În „intimitatea” lordului
Rotherme pătrunde celebra spioană germană Ştefania de Hohenlohe,
principesă, care intermediază transferul a 300.000 de lire sterline, cu
promisiunea încă unei tranşe de 600.000 către principele Ferdinand de
Lichtenstein. Întreaga discuţie este purtată în jurul apariţiei unor
articole care să pregătească opinia internaţională în legătură cu
ocuparea de către cel de-al treilea Reich a coridorului polonez Danzig.
„Mogul” britanic în solda lui Hitler
Iată ce scria ziarul Universul: „În ziarele domnului Rotherme au
apărut articole în acest sens (referitor la coridorul Danzig – n.red)
Germania credea, fără îndoială, că va putea recupera aceşti bani într-un
război în care ar fi ieşit învingătoare. Câteva ziare influente engleze
o susţineau. O temută spioană, prinţesa de Hohenlohe, era intermediară.
Prinţul de Lichtenstein era amestecat în această afacere.” (…) „Se
înţeleg acuma atacurile lordului Rotherme contra tratatului de la
Versailles şi celebra sa campanie în favoarea Ungariei. Totul a fost dat
pe faţă de articolul pe care îl publicăm. Iată o telegramă adresată
principesei Hohenlohe, datată 20 iunie 1927 (semnată cu pseudonimul
MAILMAN – n.red): Am primit instrucţiuni de la vicontele Rotherme de a
vă face cunoscut că un articol lăudând Ungaria, conform dorinţelor dvs.,
va apare mâine”.
În alte telegrame, date publicităţii de Universul,
lordul îi scrie principesei „îmi lipseşte zâmbetul d-tale Girlie” şi
„Aurul soseşte. Fii binecuvântată”.
Însă evenimentele spectaculoase
le reprezintă publicarea unei ciorne, în care, e adevărat, protagoniştii
nu sunt specificaţi, dar care are drept argument suprem o telegramă.
Iată mai întâi ciorna: „Subsemnatul…recunosc obligaţia fără rezervă de
a plăti suma de 300.000 de lire sterline lui…după ce va apare primul
articol privitor la propaganda pro-germană Northcliff, în privinţa
coridorului polon”.
Şi iată şi cu adevărat senzaţionala lovitură de
presă. Telegrama: „Londra, 23 ianuarie 1931. Asum, prin prezenta,
obligaţia de a plăti fără rezervă,
suma de 300.000 de lire sterline prinţului de Lichtensteina doua zi
după apariţia în Daily Mail a articolului inaugurând propaganda
pro-germană Northcliff pentru redarea coridorului polonez. Dacă
coridorul polonez va fi redat Germaniei după data de 30 de luni de la
data acestei scrisori se va plăti o sumă de 600.000 de lire sterline
aceleiaşi persoane şi la aceeaşi adresă”. Banii provin din fondurile de
propagandă naziste pe filiera organizată cu minuţiozitate de principesa
Hohenlohe. Unde urmau să ajungă e limpede, cristal.
Întâlnirea de la Timişoara
Iată alte dezvăluiri de mare impact ale aceluiaşi articol de presă:
„Îndărătul principesei stau în umbră persoane ciudate. Mai întâi, şeful
propagandei lordului Rotherme pentru socoteala Ungariei. Acesta a reuşit
să obţină încrederea serviciilor noastre. El este acela care, în cursul
iernii trecute, după ce a avut grijă să publice, anonim, ca alibi
preventiv, un articol elogios despre regele Alexandru al Iugoslaviei, în
„Revue de deux Mondes”, a uneltit, la Timişoara, întrevederea secretă
între contele Bethlen şi regele Carol, pe care lordul Rotherme voia să-l
lanseze pe o cale nespus de periculoasă: aceea a uniunii personale cu
Ungaria”.
Cotidianul Universul afirma cu amărăciune: „Dovada e
făcută că Germania a cheltuit cu nemiluita, ea care nu avea bani să
plătească despăgubirile. (…) Câte ziare străine au fost cumpărate ca
să-i apere politica şi ca să obţină sprijinul revendicărilor ei?”
