# Austriecii de la OMV, obligaţi să respecte proprietatea românilor _Published: 2013-11-21_ Înainte de intrarea în Monteoru, cum vii dinspre Buzău, un drum la dreapta te conduce spre „mina de petrol”, un loc unic în Europa. Aici, extracţia ţiţeiului se face prin puţuri şi galerii adânci de 240-320 m, prin care ţiţeiul se scurge liber până într-un puţ principal, de unde este pompat către suprafaţă. Dincolo de mină, pe deal, se află pădurea bântuită de blestemul petrolului. Zeci de sonde împung verdele pădurii în care conductele şerpuiesc printre copaci şi rezervoare, ori străbat deşertul poienilor rezultate din defrişările făcute pentru a face loc exploatării ţiţeiului. „Jurnal de Investigaţii” a făcut o anchetă jurnalistică de amploare, privind modul în care OMV Petrom înţelege să repecte legea în pădurea de la Sărata Monteoru. Reporterii noştri au descoperit, la faţa locului, că multe dintre sondele austriecilor de la OMV Petrom scot ţiţeiul românesc din străfundul pământului fără ca, la suprafaţă să respecte nici legea, nici instituţiile statului, nici proprietatea privată a cetăţenilor români. Am dezvăluit că, în loc să plătească proprietarului pădurii pentru folosirea acesteia şi pentru dezastrul ecologic (bani grei, în toată lumea civilizată), OMV extrage aici ţiţeiul ca în Vestul Sălbatic, după legea celui mai puternic. Legislaţia românească în vigoare obliga Petrom să semneze un contract cu noii proprietari, pentru ca să mai poată folosi terenurile afectate în mod direct de exploatările petroliere (articolul 6 din Legea petrolului – 238/2004). De regulă, contractul este unul de închiriere, dar poate fi şi de vânzare-cumpărare, concesiune, asociere sau schimb de terenuri. Nici vorbă de aşa ceva – de şase ani, de când pădurea a intrat în proprietate privată, austriecii au refuzat să încheie orice fel de contract cu proprietarii români. „M-au chemat la negocieri în 2008, dar nu pentru ca să îmi facă vreo propunere financiară şi să încheiem vreun contract, ci doar să îmi spună că nu-mi recunosc dreptul de proprietate, atestat prin documentele emise de autorităţile române”, ne-a declarat Mihail Istrate, unul dintre proprietarii pădurii. În tot acest timp, petrolul românesc a produs profituri pentru OMV, fără ca aceştia să plătească chirie pentru zecile de hectare de teren afectate de exploataţie. OMV Petrom a ales astfel să nu recunoască dreptul de proprietate, consfinţit prin titlurile de proprietate privată. ## Profit cu pumnul în gură Autorităţile statului, care i-au pus în posesie pe urmaşii lui Monteoru, erau singurele în drept să conteste, legal, titlurile de proprietate ale proprietarilor privaţi, dar nu au făcut-o niciodată, ba chiar au încheiat şi contracte de pază a pădurii cu aceştia. Mai mult, chiar Petrom a cerut şi a folosit avizul proprietarului (sfârşitul anului 2007) atât pentru ridicarea unei noi sonde (nr. 677), iar ulterior şi pentru diverse operaţiuni de toaletare forestieră, în zona reţelei electrice. Atunci când a venit vorba despre încheierea contractului care să dea OMV dreptul de folosinţă a terenului, reprezentanţii colosului austriac au hotărât să nu plătească niciun ban pentru dreptul de a folosi sondele în zonă şi au cerut în instanţă nulitatea titlurilor de proprietate ale cetăţenilor români. Este o „inovaţie” în drept ca un terţ, un chiriaş, mai ales un rău-platnic, să conteste proprietarul, mai ales când nimeni altcineva nu o face. Ca atare, „Jurnal de Investigaţii” a semnalat comportamentul magnaţilor OMV ca fiind simlar cu acela al exploatatorilor cu care ne speriau comuniştii în manualele de dinainte de 1989. „Oare la fel se fac afacerile şi în Austria sau oriunde în Europa, cu japca? Parafrazând unul dintre cunoscutele sloganuri ale OMV, România, <<ţara lui Andrei>> este <<ţara nimănui>>, am consemnat în urmă cu mai puţin de un an, în ancheta intitulată „România, feuda OMV”. ## Sondele OMV, în afara legii Neavând niciun contract cu proprietarii (închiriere, concesiune, asociere etc), nu avea nici drept folosinţă a sondelor de pe terenul acestuia – aşa prevede legea. Mai mult, de la 31 decembrie 2008, OMV Petrom SA nu mai avea nicio aprobare legală de ocupare temporară a terenului. Pe 30 noiembrie 2012, reporterii de la „Jurnal de Investigaţii” au putut constata, la faţa locului, că OMV pusese de curând în funcţiune sonde care până atunci fuseseră închise. Faptul că unele dintre sonde erau puse recent în funcţiune ne-a fost confirmat de către proprietar. Două dintre sonde aveau schela proapăt vopsită la faţa locului, pe iarbă fiind încă numeroase pete de la vopseaua albastră folosită pentru schelă (foto). Am întrebat autorităţile cu privire la legalitatea punerii în funcţiune a sondelor şi mai ales a ocupării terenului. Şeful Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare (ITRSV) Focşani ne-a confirmat în scris atât faptul că sondele austriecilor extrag ilegal ţiţeiul cât şi că punerea în funcţiune a noi sonde de către OMV s-a făcut în afara legii. Sesizaţi de noi, şefii Romsilva ne-au declarat, sub semnătură, că vor porni o serie de controale, în toată ţara, pentru a verifica modul în care OMV înţelege să respecte legile din România. ## Avocaţii au minţit instanţa Pe 9 octombrie 2013, judecătorii au pus stavilă abuzurilor conducerii OMV Petrom, respingând, irevocabil, acţiunea prin care [OMV](https://www.omv.ro/ro-ro) contesta titlurile proprietarilor români. Magistraţii Tribunalului Buzău s-au pronunţat în acest sens după ce judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu s-au lăsat păcăliţi de o serie de argumente mincinoase prin care avocaţii OMV – Petrom au încercat să determine instanţa supremă să strămute procesul de la instanţa din Buzău, pe motiv că judecătorii de acolo ar fi fost influenţaţi de ancheta noastră din „Jurnal de investigaţii”?! Bineînţeles, se pune întrebarea, în ipoteza celor de la OMV, de ce ar fi fost influenţaţi doar judecătorii din Buzău, din moment ce publicaţia noastră are distribuţie naţională? Ei bine, aici este manipularea, putem spune chiar tentativa de înşelătorie a avocaţilor concernului austriac. Ei au prezentat publicaţia noastră drept una de largă circulaţie, dar locală, din Buzău adică! Spunem că manevra avocaţilor OMV este o tentativă de a-i înşela pe judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din următoarele motive: 1. Redacţia „Jurnal de Investigaţii” a trimis, în repetate rânduri, mai multe adrese oficiale către OMV Petrom (facsimile), în care am solicitat punctul de vedere faţă de toate problemele ridicate în cuprinsul articolelor; 2. Redacţia „Jurnal de investigaţii” a trimis adrese oficiale la sediul central al OMV, la Viena, în care solicitam să se intervină pe lângă conducerea OMV din România, pentru a manifesta transparenţă şi a răspunde întrebărilor de interes public pe care le-am adresat companiei; 3. Redacţia „Jurnal de Investigaţii” a realizat o emisiune pe această temă la „Naşul TV”, în cadrul căreia am insistat, din nou, pentru un punct de vedere; 4. Reporterul „Jurnal de Investigaţii” a sunat-o personal pe purtătoarea de cuvânt a OMV Petrom şi i-a solicitat să răspundă problemelor ridicate de noi. Toate demersurile noastre, prin antet sau prin datele de contact, arătau, fără urmă de îndoială, că redacţia noastră este în Bucureşti, nicidecum locală, deci avocaţii OMV au încercat să inducă în eroare instanţa supremă, probabil cu rea intenţie. Judecătorii au putut însă citi unul dintre articolele noastre aşa-zis „locale” şi au respins cererea de strămutare a OMV.