Biserica Evanghelică restaurează de mântuială monumente UNESCO

Pe bani europeni, Biserica Evanghelică din România restaurează de mântuială nouă lăcaşe de cult, clădiri de patrimoniu. Ţigle de plastic, pereţi tencuiţi necorespunzător, mortar cu o compoziţie îndoielnică – acestea sunt numai câteva dintre aspectele semnalate în mai multe rapoarte întocmite de specialişti în restaurare şi care sunt prezentate în exclusivitate de Jurnal de Investigaţii. Calitatea lucrărilor a fost criticată şi de cel care a restaurat Palatul Buckingham, Sir Hendry Rumbold, dar şi de reprezentantul Fundaţiei Prinţului Charles în România, John Munro.

Peste cinci milioane de euro au fost aruncate de Biserica Evanghelică din România în cea mai mare operaţiune de reabilitare şi restaurare a Bisericilor fortificate din Transilvania, unele declarate monumente UNESCO, proiect început la mijlocul anului trecut.

Deşi lucrările trebuie derulate numai de specialişti, astfel încât orice intervenţie să păstreze patina timpului, şantierele sunt populate de muncitori necalificaţi, nemonitorizaţi, care aruncă din mistrie şi cancioc cu var “Made in Turkey” şi chiar ciment “îndoit” pe alocuri cu pământ galben. Primele rezultate se văd cu ochiul liber în cazul Bisericilor de la Criţ şi de la Mesendorf, din judeţul Braşov, unde unele ţigle vechi de sute de ani au fost sparte şi înlocuite cu unele nou-nouţe, din plastic.

Se lucrează la nouă biserici

Proiectul, denumit „Tezaure Fortificate Redescoperite – Dezvoltare Durabilă a Regiunii Centru prin punerea în valoare a potenţialului turistic al reţelei de biserici fortificate săseşti din Transilvania”, dispune de finanţare europeană de aproximativ patru milioane de euro şi de cofinanţare a statului român de un milion de euro.

Potrivit paginii de prezentare, proiectul se desfăşoară în judeţele Sibiu, Alba, Mureş şi Braşov, beneficiarul direct fiind Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România, care a hotărât ca, într-o primă fază, din 18 biserici, la nouă să înceapă lucrările.

Bisericile fortificate care au intrat în reabilitare sunt Biserica Evanghelică Fortificată Archita, comuna Vânători, judeţul Mureş; Biserica Evanghelică Fortificată Apold, comuna Apold, judeţul Sibiu; Biserica Evanghelică Cloaşterf, comuna Saschiz, judeţul Mureş; Biserica Fortificată Buneşti, comuna Buneşti, judeţul Braşov, Biserica Evanghelică Fortificată Mesendorf, comuna Buneşti, judeţul Braşov, Biserica Evanghelică Fortificată Criţ, comuna Buneşti, judeţul Braşov; Biserica Evanghelică Fortificată Dealu Frumos, Comuna Merghindeal, judeţul Sibiu; Biserica Evanghelică Fortificată Netuş, comuna Iacobeni, judeţul Sibiu şi Biserica Evanghelică Fortificată Stejăriş, Comuna Iacobeni, judeţul Sibiu.

Lucrări necorespunzătoare

Probleme privind calitatea lucrărilor din proiect s-au identificat încă din luna iulie 2011 la bisericile fortificate din comunele Mesendorf şi Criţ, din judeţul Braşov.

Ele au fost semnalate într-un raport oficial, semnat de arhitecta proiectului din Mesendorf, Letiţia Cosnean, dar şi de Karl Helwig, reprezentantul beneficiarului, şi de Olimpiu Precup, inginer

constructor specializat în monumente. În cadrul inspecţiei de şantier s-a constatat execuţia foarte proastă a rostuirii, adică a tencuirii dintre pietre sau a cărămizilor din zidărie, a structurii de lemn a acoperişului cu aspect de provizorat, dar şi distrugerea unui număr mare de bucăţi de ţiglă veche de pe acoperişuri şi înlocuirea lor cu ţiglă nouă. Comisia a făcut recomandări precise către echipele de lucru, arătând cum trebuie să procedeze în continuare, astfel încât deficienţele să fie înlăturate, însă multe probleme nu au fost rezolvate nici până în ziua de astăzi.

Potrivit raportului, comisia a verificat rostuirea executată pe porţiuni de zidărie de piatră (zidurile de incintă), convenindu-se următoarele aspecte: “Este necesară o rostuire mai atentă, care să nu depăşească sau să înglobeze suprafata pietrelor; pentru porţiunile deja executate se va realiza curăţarea pietrelor şi evidenţierea clară a muchiilor prin metode care să nu deterioreze faţa vizibilă a pietrei. Compoziţia şi constituţia mortarului de rostuit este mult diferită faţă de original. La pipăire, mortarul folosit avea o duritate mare, iar culoarea deschisă contrasta cu zidul original”. Autorii raportului au mai constatat că pe unele porţiuni zidul istoric era clădit exclusiv cu pământ galben sau cu un procentaj dominant al acestuia în compoziţia mortarului.

„În lipsa unor studii de fundamentare de specialitate (analize de laborator) la etapa proiectului tehnic pentru stabilirea compoziţiei precise a mortarelor/tencuielilor s-a propus testarea pe teren a unor eşantioane de mortar cu compoziţie diferită (ex.: procent mai mare de pământ galben sau var etc.) care să se apropie atât în duritate, cât şi în cromatică cu mortarul original”, se mai arată în raport.

De asemenea, arhitecţii au atras atenţia asupra aspectului de clădire nouă pe care îl creează învelitoarele realizate exclusiv din ţiglă nouă, în cazul bisericii Saschiz, sau a anexelor bisericii de la Criţ. “S-a discutat pe marginea aspectului dorit de acoperiş cu patina originală şi, cu acest prilej, am redefinit conceptul de intervenţie minimală al proiectului, cu accent pus pe reparaţie, dar şi pe dorinţa unor intervenţii minim invazive vizual asupra ansamblului. Se doreşte din partea arhitecţilor găsirea unei modalităţi optime pentru realizarea unui acoperiş trainic, dar care să păstreze patina monumentului istoric”, se menţionează în documentul citat.

Specialiştii precizează că este de preferat utilizarea ţiglelor cu neregularităţi şi culori diferite, care contribuie la farmecul monumentului. „Astfel, se doreşte mai degrabă o garanţie a intervenţiei mai mică de 30 de ani, cât ar asigura realizarea unui acoperiş integral din ţigle noi de tip solzi, performante ca sistem de prindere şi etanşeitate, dar cu un aspect industrial şi se preferă realizarea unei combinaţii între elementele vechi şi noi cu necesitatea unei întreţineri constante minime în viitor”, se precizează în raport.

„Urecheaţi” de Buckingham

Felul în care sunt reabilitate bisericile-cetăţi din România a ajuns şi la urechile specialiştilor în restaurare de la Palatul Buckingham.

Sir Hendry Rumbold, cel care a primit titlul din partea Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, după ce a depus o muncă de restaurare de peste 25 de ani a Palatului Buckingham, a întocmit, alături de colaboratorul său John Munro, nimeni altul decât reprezentantul Fundaţiei Prinţului Charles în România, un raport extrem de critic, principala concluzie extrasă fiind aceea că bisericile sunt realmente într-un mare pericol. „Am văzut în experienţa mea profesională multe cazuri de restaurări inadecvate ale unor clădiri istorice, dar niciuna dintre acestea nu m-a şocat aşa cum a reuşit lucrarea de reabilitare a bisericii de la Criţ. Sunt extrem de îngrijorat că procesul de pseudorestaurare poate duce la afectarea valorii istorice a monumentelor. Din vasta mea experienţă, pot spune clar că materialele care sunt folosite în aceste proceduri nu ajută la procesul de restaurare, ci din contră, le accelerează degradarea”, a concluzionat restauratorul John Munro.

Metehne româneşti

Unul dintre specialiştii care au lucrat cu Sir Hendry Rumbold, Monica Popovici, ne-a precizat faptul că ceea ce se întâmplă în România în acest proiect se învaţă la cursurile de începători în ale restaurării, la capitolul „aşa nu”.

Ea a precizat că la începutul proiectului din România s-a oferit ca, prin intermediul Fundaţiei Prinţului Charles din România, Mihai Eminescu Trust, să monitorizeze buna derulare a operaţiunilor de la bisericile fortificate, ofertă declinată însă de conducerea Bisericii Evanghelice.

La fel a procedat conducerea Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice şi faţă de intervenţia noastră, instituţia nedorind să aducă nicio precizare faţă de situaţia relatată. Consistoriul a rămas insensibil şi la alte solicitări. „Am cerut Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice în repetate rânduri să-mi răspundă la întrebări privind neregulile – ceea ce nu au făcut. Printre nereguli am menţionat şi conflictul de interese în care se afla reprezentantul bisericii de pe şantierele Mesendorf şi Criţ, dl. Karl Hellwig, care, printr-o firmă sau fundaţie proprie, are personal angajat pe şantiere, cu toate că ar trebui să supervizeze în acelaşi timp lucrările. În paralel cu acele lucrări, Hellwig îşi renovează casa proprietate personală din comuna Criţ”, ne-a declarat Hans Hedrich, preşedintele organizaţiei Sighişoara Durabilă, implicată în monitorizarea proiectului derulat de Biserica Evanghelică. Agenţia de Dezvoltare Regională a refuzat să ne pună la dispoziţie documentaţia proiectului, invocând o clauză de confidenţialitate.