# Jaful de la SNIF, anchete în perpetuă pregătire

_Published: 2014-01-20_

**Recent, procurorii DNA au descins cu „mascaţii” la Ministerul

 Agriculturii, au făcut percheziţii şi au ridicat documente. La prima

vedere, părea a fi o fulminantă operaţiune anticorupţie, însă, cercetând

 mai atent, constatăm că acţiunea cade în derizoriu, pentru că

descinderile vizau o reclamaţie a unei angajate de la Agenţia Domeniilor

 Statului, care semnalase nişte mişculaţii cu bonuri de benzină şi

achiziţii de consumabile pentru xerox. O simplă găinărie în comparaţie

cu dosarele 35/P/2009 şi 401/P/2010, în care DNA cercetează fraudele

produse la SNIF şi ANIF de directorii acestor societăţi şi în care

ancheta bate pasul pe loc. **

[https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/W1siZiIsIjIwMTQvMDEvMjEvMTNfNDVfMzFfMzY2X2ZhY3NpbWlsX1JhcG9ydF9Db21pc2llLmpwZyJdXQ/facsimil%20Raport%20Comisie.jpg](https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/W1siZiIsIjIwMTQvMDEvMjEvMTNfNDVfMzFfMzY2X2ZhY3NpbWlsX1JhcG9ydF9Db21pc2llLmpwZyJdXQ/facsimil%20Raport%20Comisie.jpg)

Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (SNIF), al cărui

acţionar este Agenţia Domeniilor Statului, se află în administrare

specială.
Mai pe şleau, e în pragul falimentului. În 2010, când

reprezentanţii tuturor partidelor au încercat să descâlcească modul în

care a fost distrus sistemul de irigaţii, comisia parlamentară de

anchetă a ajuns la concluzia că de-a lungul anilor „SNIF a înregistrat

pierderi importante care însumate sunt apropiate de valoarea activului

net contabil”. Curtea de Conturi constata că SNIF era, de facto, în

insolvenţă. Numai către stat, societatea avea datorii de 100 milioane de

 lei, adică 23,6 milioane de euro, la acestea adăugându-se sumele

datorate diverşilor creditori. În patrimoniul SNIF erau 200 ha şi 350 de

 clădiri, multe fiind vizate de cele 148 de acţiuni de executare silită.

 Erau puse sub sechestru 61% din terenuri, 28% din construcţii şi 12%

din utilaje.
Şi Curtea de Conturi şi comisia parlamentară de anchetă

au ajuns la concluzia comună că cei care s-au perindat pe la conducerea

societăţii au trasformat SNIF într-o afacere imobiliară: „Pentru a

încerca o oarecare clarificare contextuală a sferei de interese

referitoare la ce a fost şi a rămas <miza SNIF>, precizăm că, la

sfârşitul anului 2010, SNIF exploata o suprafaţă de teren de incintă de

aproximativ două milioane de metri pătraţi, delimitată în peste 300 de

incinte amplasate în toate judeţele ţării, deţinea peste 350 de clădiri

şi peste 800 poziţii de construcţii speciale

 precum şi o gamă largă de utilaje şi mijloace de transport şi

echipamente de udare”, se spune în raportul Curţii de Conturi. „Membrii

Comisiei de anchetă din datele din teren şi din audieri au constat că

Ordinul 762/2007 de administrare specială nu a fost corect aplicat,

administratorul special şi ADS au manageriat păgubos SNIF, încercând,

prin modificarea Legii 138/2004 şi HG 1407/2004, să o transforme într-o

afacere imobiliară”, se spune în raportul comisiei parlamentare de

anchetă privind distrugerea sistemului de irigaţii.

**Ce trebuia să facă Poliţia**

În raportul de 166 de pagini, comisia menţionează că, deşi fraudele

de la SNIF au fost scoase la iveală de numeroase rapoarte de control,

anchetele penale au stagnat: „Situaţia economică a SNIF denotă

managementul păgubos, fapt arătat şi de notele de control ale Corpului

de Control al Ministerului Agriculturii. Deşi s-au făcut constatări, nu

s-au luat măsurile care se impun”. Camera Deputaţilor a adoptat

Hotărârea nr. 9/14.04.2010, care aproba raportul comisiei şi prin care,

la art. 2, solicita Poliţiei şi Parchetelor anchetarea jafului de la

SNIF: „Camera Deputaţilor solicită Curţii de Conturi, Ministerului

Finanţelor, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Inspectoratului General al

 Poliţiei Române, Ministerului Agriculturii şi Guvernului României să

analizeze concluziile şi propunerile formulate de Comisia de anchetă şi

să ia măsurile ce se impun, potrivit competenţelor ce le revin”, se

spune în hotărâre.

Pe vremea Guvernului Boc nu s-a întâmplat nimic. Nici USL nu a făcut

nimic. DNA instrumentează de ani buni dosarele 35/P/2009 şi 401/P/2010,

care, deşi vizează infracţiuni comise în 2007 de cei care au condus SNIF

 şi ANIF, nu au depăşit încă faza actelor premergătoare. Recent, la

cererea celor din sistemul de irigaţii, senatorul de Galaţi Paul Ichim

(PNL) a reluat cererea de fi anchetat jaful de la SNIF: „Printre

persoanele consemnate în respectivul raport găsim foşti şi actuali şefi

de instituţii din domeniu. Raportul Curţii de Conturi nr.

40076/4.02.2011 consemnează aceste ilegalităţi la SNIF, fapt întărit şi

de rapoarte ale corpului de control al primului-ministru din 2004 până

în 2012, dar şi cele ale corpului de control al Ministerului

Agriculturii din 2004 în 2012. Interesant este că unul dintre personaje,

 Valentin Apostol, este menţinut în funcţie de actualul ministru al

Agriculturii, prin decizia semnată în februarie 2013”, ne-a declarat

senatorul Ichim.

**Ieri director, azi patron**

[https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/W1siZiIsIjIwMTQvMDEvMjAvMTZfNTlfMjhfMzI5X3BhdWxfaWNoaW0uanBnIl1d/paul%20ichim.jpg](https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/W1siZiIsIjIwMTQvMDEvMjAvMTZfNTlfMjhfMzI5X3BhdWxfaWNoaW0uanBnIl1d/paul%20ichim.jpg)

Un

 caz tipic pentru modul în care a fost distruse sistemele de irigaţii şi

 de îmbunătăţiri funciare este cel de la SNIF Galaţi, unde instalaţii de

 irigat, macarale, buldozere, excavatoare, ateliere, magazii au fost

preluate la preţuri subevaluate de firma unui fost director.
Afacerea

 a pornit de la o datorie de 177.879 de lei pe care o avea SNIF către

TCF Dab SRL Dăbuleni, societate care prestase servicii pentru SNIF Dolj.

 Societatea din Dăbuleni şi-a recuperat uşor banii, vânzând creanţa

firmei Ultimex Trading SRL Galaţi, administrată de Dan Masgras, care a

fost director al SNIF Galaţi pe la sfârşitul anilor 2000. Următoarea

mişcare a lui Masgras a fost executarea silită a societăţii pe care o

condusese. Ultimex Trading SRL a obţinut o hotărâre judecătorească

irevocabilă pe baza căreia a executat silit SNIF Galaţi, preluând

sediile cu tot ce era în ele, cu hale industriale şi utilaje. Cele mai

importante erau în Galaţi, unde SNIF deţinea patru proprietăţi, pe

strada Traian nr 454 şi nr 391, pe strada Gara nr 8, şi pe strada

Sulfinei nr 1. Numai valoarea celor 3,5 ha de teren intravilan este

evaluată la două milioane euro.
SNIF mai avea alte 27 de clădiri, în

 centrele unor comune din judeţul Galaţi. Teoretic, Masgras nu putea

executa SNIF Galaţi, pentru că activele SNIF erau puse sub sechestru de

către ANAF. Numai că activele SNIF Galaţi nu erau înregistrate la

Oficiul de Cadastru şi, ca atare, nu puteau fi nici grevate de sarcini,

datorită sechestrului ANAF. Aşa că firma lui Masgras a executat SNIF

fără probleme.
Cel care conducea la vremea aceea SNIF Galaţi, Viorel

Buzea, a ameninţat că va depune o plângere penală, pentru că executorul

judecătoresc Dumitru Viţelaru a subevaluat bunurile. „Executorul nici nu

 a trecut pe la societate să vadă utilajele şi clădirile. La mijloc sunt

 interese imobiliare. Se vând depozite de 1.575 de metri pătraţi cu doar

 66.315 lei. I-am făcut plângere penală”, spunea Buzea. “Evaluarea a

fost făcută

 de doi experţi. Ei au fost împiedicaţi să intre în societate şi au

făcut evaluarea prin comparaţie cu bunuri similare. Este un risc pe care

 conducerea societăţii şi l-a asumat când nu le-a permis accesul în

societate” – a venit replica executorului.
Cel care a dat tunul,

fostul director al SNIF Galaţi, a respins acuzaţiile cu nonşalanţă,

aruncând pisica în curtea directorilor SNIF de la Bucureşti: „Dacă în

loc să-şi dea salarii uriaşe plăteau datoriile, nimeni nu îi mai

executa. Eu pur şi simplu am deschis o uşă cu o cheie potrivită. Nu este

 adevărat că aş avea vreun interes imobiliar. Creanţa a fost scoasă la

vânzare şi societatea mea a cumpărat-o. Ce nu mai poate fi folosit este

vândut la fier vechi. Trebuie recuperată o parte din datorie”, a

declarat Masgras. Acum, SNIF Galaţi nici nu mai există, atribuţiunile

fiind preluate de SNIF Brăila.

**Un miliard de dolari, furat cu căruţa**

Şi statul pune umărul la distrugerea sistemului de irigaţii, prin

ANAF. Sunt cazuri în care organizaţiile utilizatorilor de apă pentru

irigaţii (OUAI) au intrat în faliment şi ANAF le-a executat silit,

scoţând la licitaţie instalaţiile.
Recent, ANAF a scos la licitaţie

încă o parte din activele OUAI Vameş, din zona comunei Piscu, judeţul

Galaţi, după ce anterior fuseseră licitate instalaţiile din zona

localităţilor Şendreni, Braniştea şi Vameş. Aşa au dispărut instalaţiile

 de irigat de pe un segment de 40 km din Lunca Siretului. În urma

executării silite, statul nu se alege cu mare lucru. Spre exemplu,

clădirea Staţiei de Pompare SPP 22 a fost vândută la preţul de 5.998

lei, iar cei 22.972 m de reţea de conducte îngropate, cu 7,9 lei/m.
La

 Galaţi a fost distrus Barajul Covurlui, în care la sfârşitul anilor 80

se investise un milliard de dolari. Urma să fie pus în funcţiune în

1992, dar

 Guvernul a oprit lucrările în 1990. În acea perioadă, roiau pe acolo

căruţele hoţilor de fier vechi. Au fost furate conducte, aproape o mie

de utilaje imobilizate pe şantier pentru eventualitatea reluării

lucrărilor, barăci şi până şi calea ferată construită pe şantier pentru

transportul pământului excavat. Au fost furate şi locomotivele şi

vagoanele. La Barajul Covurlui fusese excavată cavitatea unui un lac de

acumulare cu suprafaţa de 1.000 ha şi adâncimea de 50 m, ce urma să

asigure irigarea a 60.000 ha. Imensa cantitate de apă adusă din Dunăre

prin Canalul Magistral Lunca era zăgăzuită de un baraj de 80.000.000 mc

de pământ. După ce a fost furat tot ce era din fier, a rămas peisajul

hâd al dealulrilor răscolite de buldozere, acoperite de buruieni.
