# Rechizitoriul în Dosarul Revoluției. De ce este acuzat concret Ion Iliescu

_Published: 2019-04-19_

**Procurorii care au întocmit rechizitoriul în Dosarul Revoluţiei arată că,

din 22 decembrie 1989, la nivelul României a fost declanşată o amplă şi

complexă acţiune de inducere în eroare, care a dus la instaurarea unei psihoze

a terorismului.**

„Probatoriul

administrat a demonstrat că, începând cu orele 18:30 ale zilei de 22 decembrie

1989 a fost declanşată la nivelul întregii ţări o amplă şi complexă acţiune de

inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), unică în istoria naţională.

Consecinţa acestei situaţii a fost instaurarea la nivelul întregii populaţii a

României a unei psihoze a terorismului. Inducerea în eroare a reprezentat

principala cauză a numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări fizice sau

psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept

internaţional şi distrugerea unor bunuri de patrimoniu”, se arată în

rechizitoriul Dosarului Revoluţiei.

Anchetatorii arată că în

timpul Revoluţiei au fost folosite cu succes toate tehnicile de dezinformare.

„Demonizarea i-a privit pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, anturajul imediat

al acestora, dar şi acele forţe dispuse (chipurile) a-i apăra pe aceştia

(cadrele DSS, în principal). Divizarea s-a făcut pe deplin resimţită prin

crearea începând cu 22.12.1989 a două tabere aparent oponente. Pe de o parte,

se situau poporul, Armata şi CFSN, iar pe de altă parte, elementele

securist-teroriste, loiale fostului preşedinte”, potrivit rechizitoriului.

Procurorii susţin că

psihoza teroristă instaurată a influenţat cvasiunanimitatea opiniei publice,

aceasta fiind indusă în sfera iraţionalului, consecinţele acestei stări fiind

deosebit de grave. Prin modul de propagare al dezinformării – TVR, Radio şi

presa scrisă, ţinta psihozei teroriste au constituit-o civilii, se arată în

rechizitoriu, dar şi militarii , pe întregul teritoriu al României. În această situaţie,

efectele dezinformării s-au regăsit în numeroase cazuri de foc fratricid,

consecinţele fiind survenirea de decese, răniri şi distrugeri de bunuri

materiale, mai arată procurorii militari.

„22 decembrie 1989,

TVR, în direct, aprox. orele 19:30, Iliescu Ion, în spatele căruia s-a aflat,

stând în picioare, Voiculescu Gelu Voican a afirmat : “Aşa cum aţi văzut, ne-am

întâlnit în Comitetul Central, am comunicat cu oamenii din piaţă (…) În

momentele în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, o

grupă din unităţile securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe

Ceauşescu, ascunsă undeva prin subsoluri, în nişte tuneluri care comunicau

între sediu şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi când era piaţa

plină de lume au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului central

unde se aflau oameni de bine care se constituiau în această structură nouă.

Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolţite care loveşte până şi înainte

de moarte (…) şi care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime

pe altarul luptei pentru eliberare naţională (…) Vreau să fac apel la cei care

se află în faţa sediului Comitetului Central (…) încă nu a fost lichidat

nucleul acesta de bezmetici, încă se trage (…) trebuie lichidat acest nucleu de

sinucigaşi (…) În sediu se află gral Guşă şi alţii care vor rezolva situaţia

(…) Apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul palatului,

ca să poată pătrunde armata (…) Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de

sinucigaşi şi de terorişti.”(…)”, potrivit sursei citate.

Anchetatorii îl acuză pe fostul preşedinte Ion Iliescu

că a contribuit direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea acestei

psihoze terorist-securiste. „Iliescu Ion îi numeşte pe atacatori ca fiind

securişti, bezmetici, sinucigaşi, terorişti. Prin aceste afirmaţii neverificate

a fost dezinformată opinia publică şi s-a contribuit în mod decisiv la

instaurarea psihozei securist-teroriste, dorindu-se a se demonstra că militarii

fostei securităţi sunt ostili Revoluţiei (aşadar poporului român şi armatei

române) şi noii conduceri a statului. Sunt bine probate numeroasele situaţii de

foc fratricid între cadrele MApN şi cadrele DSS, survenite începând cu noaptea

de 22/23.12.1989. Trebuie subliniat din nou că această afirmaţie a fost făcută

de persoana care se bucura de autoritate totală (Iliescu Ion) şi care era

privită la nivelul întregii societăţi ca fiind noul lider politic”,

potrivit sursei citate.