Pe 30 iunie 2012, AUIPUSP – Sector 1 a publicat anunţul privind
licitația pentru atribuirea contractului de achiziție publică pentru
întocmirea cărților tehnice pentru unitățile de învățământ aflate în
subordinea sa.
Valoarea estimată a contractului a fost stabilită la
17.560.000 de lei fără TVA, criteriul de atribuire fiind oferta cea mai
avantajoasă din punct de vedere economic, după preţ (pondere 70%) și
termen de execuție (pondere 30%).
Oferta mare „merge la sigur”
Urmare a unor contestaţii, deschiderea ofertelor a avut loc în
data de 17.09.2012, dar desemnarea câtigătorului a urmat o procedură
„selectivă”.
Mai direct, o parte dintre participanţi a acuzat că
autoritatea a făcut tot posibilul pentru a-i declara „necorespunzători”
din punct de vedere tehnic pe toţi participanţii, mai puţin pe acela
care cerea cei mai mulţi bani pentru efectuarea lucrării. Într-adevăr, a
câştigat licitaţia cea mai „scumpă ofertă, 17.550.000 de lei fără TVA
(cu doar zece mii de lei sub preţul maxim), cea depusă de asocierea SC
Modern CM SRL și SC Hachiko Design SRL, toţi ceilalţi patru participanţi
fiind respinşi pe criteriul tehnic.
„Trebuie menţionat că oferta
tehnică are doar un rol eliminatoriu, ea nu contează la final. În
această situaţie, nu cred că ar veni cineva cu preţul maxim decât dacă
este convins că va câştiga licitaţia”, ne-au declarat surse din Primăria
condusă de Andrei Chiliman.
„Moarte intelectualilor”
Unul dintre ceilalţi patru participanţi, asocierea condusă de
„Kappa – Metroul SA”, care cerea pentru lucrare numai 9,9 milioane de
lei (jumătate din „oferta câştigătorilor”), dar fusese eliminat la
„tehnic”, a cerut Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor
să anuleze decizia lui Vlad Roşca, să constate că îndeplineşte
condiţiile tehnice şi să dispună reînscrierea sa în licitaţie. Modul în
care fusese eliminată a fost, într-adevăr, cel puţin ridicol, după cum
veţi constata.
Una dintre cerinţele tehnice obligatorii era ca
ofertantul să prezinte contracte (cel mult cinci) de prestare a unor
servicii de proiectare în domeniul arhitectură și inginerie, încheiate
în cei trei ani precedenţi (2009, 2010, 2011), a căror valoare însumată
să depăşească 17 milioane de lei. Metroul SA a trimis 38 de facturi, a
căror valoare dovedea îndeplinirea criteriului de 17 milioane de lei.
Valoarea totală a contractului în baza
căruia „Metroul SA” încasase cele 38 de facturi depăşea 150 milioane de
lei. Răspunsul Autorităţii conduse de fostul ministru Roşca a fost
precum o lovitură de măciucă. „Contractul nu poate fi reținut ca
document valid pentru îndeplinirea cerinței minime de calificare privind
capacitatea tehnică, deoarece obiectul contractului descris în fiecare
din documentele menționate anterior (facturile transmise) nu face
obiectul prezentei proceduri”, a comunicat Autoritatea.
Pentru a
putea „traduce” răspunsul AUIPUSP, trebuie spus că „specialiştii” din
instituţia subordonată lui Chiliman au găsit o chichiţă penibilă – ei
doreau contracte de proiectare numai pentru construcții civile,
industriale și agricole, nu şi pentru proiectarea construcţiilor
inginereşti de mare anvergură. Altfel spus, proiectanţii de silozuri sau
de depozite erau buni proiectarea cărţilor tehnice la şcoli şi
grădiniţe, dar aceia care au prestat servicii de proiectare la metrou
sau la baraje nu o puteau face, chiar dacă aveau o calificare
profesională superioară.
Risipa bugetară, cu orice preţ
Argumentul instituţiei din curtea lui Chiliman, nu era doar
penibil, ci şi ilegal, deoarece nicio lege din România nu putea face o
astfel de deosebire.
CNSC a admis contestaţia şi a dispus
reînscrierea la licitaţie a celor de la Metroul SA. Acum este momentul
unui exerciţiu de logică şi să intrăm pentru o clipă în pielea lui Roşca
şi a subalternilor săi. Pornim de la ipoteza că o minte „creaţă”, dar
de bună credinţă, chiar a crezut că specialiştii marilor proiecte de
inginerie, nu-s buni, legal, să întocmească nişte biete cărţi tehnice
pentru şcoli şi grădiniţe, iar Vlad Roşca l-a crezut pe cuvânt sau s-a
temut să încalce legea. În momentul în care CNSC, un organ oficial al
statului, le-a transmis în scris că trebuie să-i primească
la licitaţie pe cei de la Kappa-Metroul, funcţionarii instituţiei
coordonate de Primăria lui Chiliman trebuia să chiuie de bucurie ca ar
putea face o economie de peste opt milioane de lei.
Se pare însă că
decizia CNSC i-a picat tare prost lui Roşca sau vreunui şef de-al
domniei sale, astfel încât AUIPUSP a atacat decizia CNSC la Curtea de
Apel Bucureşti!!! Cum nicio instituţie a statului nu le-ar fi reproşat
că au respectat decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a
Contestaţiilor, mai rămân două variante pentru oamenii lui Roşca: fie
sunt incompetenţi şi trebuie să-şi ceară transferul la „spaţii verzi”,
fie au alte interese, caz în care tare bine le-ar mai prinde să dea
ochii cu procurorii anticorupţie.
Vlad Roşca se dă după cireş
Curtea de Apel Bucureşti a respins însă acţiunea motivată aberant, cum am arătat mai sus, a AUIPUSP, astfel încât acesteia nu i-a mai rămas, logic, altceva de făcut decât să continue licitaţia cu amândoi ofertanţii şi să declare câştigătoare cea mai bună dintre ofertele de 9,9 milioane şi 17,5 milioane de lei.
Sursele noastre spun însă că este posibil să se încerce anularea întregii proceduri, cel mai probabil din cauza lipsei fondurilor. Cum Vlad Roşca a fugit ca de ciumă de un interviu cu reporterul Jurnalului de Investigaţii, i-am întrebat pe cei de AIIPUSP dacă au cunoştinţă despre o astfel de posibilitate, dar aceştia ne-au întărit suspiciunea, cu un răspuns în doi peri: „AUIPUSP Sector 1 este instituție de interes public în subordinea Consiliului Local al Sectorului 1 și nu are competențe privind debugetarea vreunei oferte”. În acest caz, spun sursele noastre din Primărie, nu se vor putea atrage fonduri europene pentru modernizarea şi amenajarea şcolilor şi grădiniţelor fără cărţi tehnice întocmite.
Când am întrebat despre consecinţele întărzierii licitaţiei pentru cărţile tehnice asupra atragerii de fonduri europene, am primit tot un răspuns nesimţit de la „specialiştii” lui Vlad Roşca: „Orice întârziere a unui proiect poate avea atât consecințe pozitive, cât și consecințe negative”. Ce consecinţe pozitive pot apărea prin pierderea banilor europeni rămâne să descopere procurorii DNA.