La data de 8 mai 2008 Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat asocierea dintre Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Asociaţia Spaţiu Urban Bucureşti (ASUB), care cuprindea un grup de 14 birouri de arhitectură. Scopul asocierii, aprobată de CGMB în unanimitate (35 de voturi) a fost cel de realizare a proiectului TransCentral Urban Bucureşti (TUB) (care prevede organizarea centrului Bucureştiului pe camere şi realizarea unei uriaşe alei pietonale, de 6 km.. Potrivit primarului general de atunci, Adriean Videanu, “scopul final al acestei activităţi este cel al asumării de către comunitate (cetăţeni, administraţie locală, specialşti, dezvoltatori, alte părţi interesate) a proiectului TUB ca proiect viabil şi coerent de dezvoltare urbană pentru zona centrală a municipiului Bucureşti”.
Un an mai târziu, la data de 15 septembrie 2009, edilii municipiului Bucureşti au cumpărat de la ASUB planul director al proiectului TUB pentru suma de 399.000 RON (100.000 euro). Serviciile de urbanism au fost cumpărate prin negociere, fără publicarea unui anunţ de participare, motivul oficial fiind că serviciile puteau fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive legate de protejarea unor drepturi de exclusivitate. Gheorghe Pătraşcu, arhitectul şef al Capitalei a confirmat acest lucru: “L-am achiziţionat prin încredinţare directă, deoarece este vorba de drepturi de autor. Nu puteam face licitaţie pe ideea lor”.
La data de 19 februarie 2010 oamenii lui Sorin Oprescu au anunţat organizarea unei licitaţii deschise pentru realizarea unui Plan Integrat de Dezvoltare Urbană (PIDU), necesar, chiar obligatoriu pentru accesarea fondurilor europene (Planul Operaţional regional Axa 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor). Proiectul a cărui realizare a fost scoasă la licitaţie se numea PIDU – TUB, edilii neascunzându-şi, nici cu această ocazie, intenţia fermă de a urma linia proiectului TUB, al cărui contract de vânzare – cumpărare era şi consemnat în caietul de sarcini. Suma maximă în care trebuiau să se încadreze ofertanţii era de 819.000 RON, câştigătorul urmând a fi declarat cel care avea cea mai bună ofertă financiară.
Uite TUB-ul nu e TUB-ul
Licitaţia trebuia să aibă loc la data de 13 aprilie 2010, dar la data de 25 martie, Primăria municipiului Bucureşti a anunţat anularea procedurii de licitaţie, motivul invocat fiind că nu ar fi fost stabilite un algoritm de calcul şi o metodologie de punctare clare. Astfel că, la data la care ar fi trebuit să aibă loc licitaţia, subordonaţii primarului Oprescu au revenit cu un nou anunţ pentru realizarea PIDU (proiect obligatoriu, reamintim, pentru accesarea fondurilor europene).
Noul anunţ avea însă o serie de surprize! In primul rând nu s-a mai solicitat doar întocmirea PIDU ci şi elaborarea documentaţiilor tehnico-economice pentru proiectele individuale prin care planul urma să fie implementat. A doua mare surpriză a fost scoaterea proiectului Transcentral Urban Bucureşti din documentaţia de licitaţie, fostul PIDU-TUB numindu-se acum doar PIDU. Apoi şi suma pe care s-a arătat dispusă primăria să o cheltuie din banii bucureştenilor a crescut şi ea spectaculos – de la 800.000 ron până la peste 6 milioane de euro. Mai mult, a fost schimbată şi metoda de atribuie – de la cea mai bună ofertă financiară (cel mai mic preţ) la cea mai bună ofertă tehnico – economică, cea tehnică fiind punctată de patru ori mai bine decât cea financiară (80% faţă de 20%). Metoda de punctare este cu atât mai curioasă în vremuri de criză, deoarece ea „permite” câştigarea licitaţiei sau concursului cu cel mai mare preţ posibil, preţ de plată pentru contribuabil. Ceea ce s-a şi întâmplat consorţiul desemnat câştigător pentru PIDU urmând să primească din buzunarul locuitorilor Capitalei (dacă licitaţia va fi declarată legală) toţi cei 27 de milioane de lei puşi la bătaie de Sorin Oprescu.
Revenind la concursul propriu-zis, este esenţial să subliniem dispariţia proiectului TUB din caietul de sarcini. Apelăm la logica cititorilor: renunţând la introducerea obligatorie a TUB în proiectul PIDU, oamenii lui Oprescu şi-au asumat (cel puţin la prima vedere) riscul de a pierde cei 400.000 de lei plătiţi pentru TUB la sfârşitul anului trecut. Dacă ar fi ieşit câştigător un PIDU care făcea imposibilă aplicarea TUB atunci cei 400.000 de RON plătiţi pentru planul director TUB ar fi fost bani aruncaţi pe fereastră, nu-i aşa? Greu de înţeles ce-a fost în mintea arhitectului şef când a scos TUB-ul din caietul de sarcini…
Doar dacă nu cumva proiectul câştigător ar conţine şi pe cel al TUB!? Asta da inginerie – ar însemna că toţi cei 400.000 de RON ar mai fi plătiţi încă o dată prin victoria în cadrul licitaţiei! Chiar dacă o astfel de faptă ar antrena şi alte cheltuieli, cele ale investigaţiei DNA, atâtea milioane de lei (27 mai precis) par a merita un astfel de risc.
Juriul fantomă şi un succes anunţat
Cum ofertantul declarat câştigător al licitaţiei este tocmai ASUB, asociaţia care a vândut planul TUB municipiului Bucureşti şi care a semnat şi acordul din mai 2008 cu CGMB, suspiciunea părea a fi cu atât mai plauzibilă. Mai mult, surse din cadrul juriului care a analizat ofertele tehnice ale participanţilor (ASUB şi un consorţiu al cărui lider este Proiect Bucureşti) ne-au mărturisit, sub protecţia anonimatului, că ingineria s-a şi produs. „Oferta tehnică a ASUB conţine nenumărate similitudini cu proiectul TUB, cumpărat deja de municipiul Bucureşti”, ne-au declarat sursele. Dar cine au fost membrii juriului? Dacă dăm citire ordonanţei de urgenţă 34/2006 (privind achiziţiile publice) atunci observăm că era obligatorie publicarea componenţei juriului încă de la anunţul de licitaţie. Atunci oricare dintre participanţii la licitaţie ar fi putut verifca criteriile obligatorii pentru un membru al juriului: „persoane fizice independente faţă de concurenţi, cu pregătire profesională şi experienţă relevantă în domeniu, precum şi cu probitate morală recunoscută” (art. 134). Adică urbanişti, arhitecţi, ingineri de trafic, peisagişti, economişti specializaţi (cu experienţă) în accesare de fonduri europene.
Oprescu a încălcat însă legea încă de la publicarea anunţului de participare, trecând la rubrica „Numele membrilor juriului selectaţi „Numirea juriului se va face ulterior prin Dispoziţia Primarului General al Capitalei”. Aşa s-a ajuns ca nici componenţa juriului să nu mai fie cuşer – , ne-a profesorul Sandu Alexandru, preşedintele Registrului Urbaniştilor din România şi membru al juriului din care au făcut parte, din profesiile cerute, doar arhitecţi şi urbanişti la care se mai adaugă istoricul Răzvan Theodorescu şi Sorin Ioniţă, preşedintele „Transparency International. Nici vorbă de ingineri de trafic, peisagişti sau economişti. Care au putut studia proiectele (2200 de pagini) care cum au putut, 6 sau 8 sau 10 ore în total (Sandu Alexandru ne-a mărturisit că el a studiat documentaţia circa 8 ore cumulat (în medie, două pagini pe minut!).„Unii membri ai juriului mi-au făcut impresia că nu prea aveau ce căuta pe acolo”
Minciunile arhitectului şef
Posibilitatea premeditării licitaţiei în favoarea proiectului ASUB, cel care a ieşit câştigător, în cele din urmă i-a scăpat arhitectului şef al Capitalei, într-un interviu acordat hotnews.ro la începutul lunii iulie 2010, înainte de anunţarea câştigătorului. El dădea ca sigură atunci integrarea TUB în noul PIDU, proiect despre care recunoştea că Primăria l-a cumpărat pentru 100.000 de euro!!! Confruntat cu gafa pe care a făcut-o, Pătraşcu a răspuns Comisiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor că întregul interviu ar fi fost o reluare a altuia acordat de domnia sa în urmă cu un an. Fals în declaraţii! La data la care Pătraşcu susţinea că a acordat cu adevărat interviul (iunie – iulie 2009), nu avea cum să ştie că a cumpărat TUB –ul cu 100.000 de euro, acţiunea având loc abia la 15 septembrie 2009!
