Ion Iliescu și Petre Roman sunt din nou împreună. Ca inculpați, în dosarul cunoscut drept „Mineriada din 13 – 15 iunie 1990”.
Informația a fost făcută publică de Ministerul Public, cu mențiunea că cei doi sunt acuzați de infracțiuni contra umanității.
La acel moment, Ion Iliescu era președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României, în timp ce Petre Roman era prim-ministru al Guvernului provizoriu al României, iar procurorii arată că, din cauza acțiunilor acestora, au murit prin împușcare 4 persoane, au fost violate 2 persoane, au fost vătămate fizic sau psihic un număr total de 1.311 persoane, iar alte 1.211 persoane au fost persecutate prin privarea nelegală de libertate.
Anterior, în dosar au fost cercetați pentru aceeași infracțiune și Gelu-Voican Voiculescu – viceprim-ministru al Guvernului provizoriu al României, Virgil Măgureanu – director al Serviciului Român de Informații, Adrian Sârbu – consilier al prim-ministrului Guvernului provizoriu, Miron Cozma – liderul de sindicat la minerilor, gl. (r) Vasile Dobrinoiu – comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne și gl. (r) Petre Peter – comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne.
„Începând cu data de 13 iunie 1990 a fost pusă în practică o acțiune represivă împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.
Acțiunea represivă a avut caracterul unui atac generalizat și sistematic, în cadrul căruia au murit prin împușcare a 4 persoane, au fost violate 2 persoane, au fost vătămate fizic sau psihic un număr total de 1.311 persoane. De asemenea, un număr total de 1.211 persoane au fost persecutate prin privarea nelegală de libertate.
Astfel, în dimineața zilei de 13 iunie 1990, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la unitatea militară 0575 Măgurele a Ministerului de Interne, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.
Conform hotărârii luate de către factorii politici, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, care s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele aflate în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii, împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor.
Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.
S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane.
Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.
În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție, locuințele principalilor lideri politici din opoziție și sedii ale publicațiilor de presă independente și ale unor instituții de învățământ. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului, sub pretextul că aceștia au legătură cu manifestațiile din Piața Universității.
Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în unitatea militară 0575 Măgurele și în incinta Școlii Militare Superioare de Ofițeri de la Băneasa, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990.
Cazarea civililor aduşi de pe străzile Bucureştiului s-a realizat în condiţii total improprii, în garaje, atât bărbaţi, cât şi femei, minori şi bătrâni. Aceste persoane s-au aflat în permanență sub pază militară, nefiindu-le permis să ia legătura cu rudele sau cu altcineva din exterior, fără a primi asistență medicală adecvată și fiind supuse la tratamente înjositoare și degradante (inclusiv prin simularea unor execuții colective sau prin gazarea colectivă prin eliberarea gazelor de eșapament în spațiile de deținere)”, precizează procurorii.
