Nicușor Dan, primarul general al Bucureștiului, vine cu o idee aparent simplă: un referendum care să schimbe repartizarea bugetelor între Primăria Generală și sectoare, dublată de o centralizare a autorizațiilor de construire. În teorie, scopul ar fi eliminarea haosului administrativ din Capitală, punând capăt problemelor care lasă Bucureștiul ancorat într-o birocrație perpetuă. Realitatea, însă, este mult mai încurcată. Vom crea un „monstru” dacă acest referendum va trece și va fi aplicat în forma propusă.
„Administrația eșuată” a lui Nicușor Dan: promisiuni, scuze și lipsa rezultatelor, dar…referendum
Înainte de a-i oferi și mai multă putere, să analizăm bilanțul lui Nicușor Dan. De la preluarea primului mandat, principalele sale promisiuni au rămas în aer. Problema termoficării, în plină iarnă, continuă să afecteze zeci de mii de locuințe. Bucureștenii îngheață în case, iar soluția propusă de Nicușor Dan sunt reparații „programate”, care se tot amână și dau capitala pe mâna frigului an de an. Termoenergetica, în loc să devină salvarea rețelei de termoficare, este un eșec costisitor care „mănâncă” bugetul primăriei fără rezultate.
Dincolo de termoficare, rămâne problema traficului. Se vorbea despre parcări subterane, piste de biciclete, soluții pentru decongestionarea intersecțiilor majore. După primul mandat, Bucureștiul este același furnicar haotic, cu benzi marcate pe jumătate, fără alternative reale și eficiente pentru transport și fără vreun plan concret implementat. Fiecare an în plus de stagnare amplifică problemele, iar fiecare nouă propunere de „modernizare” rămâne blocată între rapoarte și justificări.
Referendumul: între centralizare și concentrarea riscurilor
Referendumul propus de Nicușor Dan prevede ca bugetul orașului să fie gestionat mai degrabă de Primăria Generală, nu de sectoare, iar eliberarea autorizațiilor de construire să fie a unui singur om. Iar acest om să fie nimeni altul decât Nicușor Dan! Această idee, la prima vedere, ar rezolva aparent conflictele între primarul general și primarii de sector, mai ales când vine vorba de planificare urbană sau de atribuirea bugetelor pentru proiectele mari. Însă există și reversul medaliei.
Într-un oraș ca Bucureștiul, unde corupția administrativă și interesele de culise își fac loc pe toate palierele, o astfel de măsură ar concentra o putere uriașă în mâinile unui singur om. Fără mecanisme eficiente de control și transparență, centralizarea riscă să ducă la abuzuri și la decizii luate arbitrar, departe de interesele reale ale cetățenilor. Un astfel de sistem nu doar că nu va soluționa problemele structurale, ci le va acutiza, întrucât această distribuție a resurselor financiare nu ține cont de nevoile specifice fiecărui sector.
În plus, istoria recentă a mandatului lui Nicușor Dan arată o incapacitate cronică de a implementa măsuri coerente și eficiente pentru București. În loc să se ocupe de problemele stringente, primarul alege lupte sterile, propunând referendumuri costisitoare ca soluție pentru haosul de la nivelul autorizațiilor. A încerca să rezolvi o problemă prin suprapunerea altor complicații birocratice este echivalent cu a trata o rană infectată doar acoperind-o.
Nicușor Dan și mitul competenței: un exemplu de „impotență administrativă”, dar…referendum
Un alt capitol la care primarul Bucureștiului a eșuat este atragerea fondurilor europene. În loc să exploateze oportunitățile oferite prin programele UE pentru dezvoltare urbană, Nicușor Dan a rămas captiv în neputința administrativă a unui mandat fără rezultate palpabile. În mod paradoxal, edilul continuă să se autodefinească drept „reformatorul” Capitalei, în ciuda unui bilanț care demonstrează opusul: lipsa proiectelor majore finalizate și o gestionare bugetară tot mai deficitară.
În acest context, a-i oferi și mai multă putere ar fi ca și cum a-i da unui copil puterea lui Superman! Primarul Capitalei a demonstrat că nu poate face față provocărilor Bucureștiului, iar o centralizare a autorizațiilor sub Primăria Generală riscă să creeze un colaps al funcționării urbane.
Și totuși…referendum?
