„Poporul și țara ți-au dat cartonaș roșu!”
Cristian Popescu Piedone își începe mesajul cu o referire la cele 162 de zile care au trecut de când Ilie Bolojan a pierdut susținerea populației.
„Acum 162 de zile, poporul și țara ți-au dat cartonaș roșu! Nu ți l-au acordat, omule! Ți l-au dat! De tot!”, scrie Piedone, folosind o metaforă sportivă pentru a exprima ceea ce consideră a fi respingerea lui Bolojan de către români.
Tonul postării devine apoi tot mai incisiv, Piedone acuzându-l pe Bolojan de aroganță și de indiferență față de dificultățile economice ale populației.
„Înfumurat, te-ai cocoțat pe sufletele și pe viețile poporului!”, afirmă acesta.
Cursul euro, motorina și scumpirea alimentelor, în centrul acuzațiilor
O parte importantă a mesajului vizează evoluția prețurilor și diminuarea puterii de cumpărare.
Piedone îl acuză că în perioada asociată conducerii lui Ilie Bolojan, cursul euro a crescut de la 5 lei la 5,4 lei, iar prețul motorinei a depășit 11 lei pe litru, față de aproximativ 8 lei anterior.
Dincolo de carburanți și cursul valutar, fostul edil invocă scumpirea produselor de bază și a cheltuielilor necesare familiilor.
„Ai scumpit și pâinea și laptele copiilor și iaurtul și ghiozdanul de școală!”, îi reproșează Piedone.
Acesta recurge și la o formulare ironică pentru a amplifica mesajul: „Ai scumpit, Ilie, și apa de ploaie care se duce-n canal!”
„I-ai scumpit poporului speranța!”
Dincolo de acuzațiile economice, cea mai puternică formulare a postării privește efectele sociale și psihologice pe care Piedone le atribuie guvernării.
„Și cel mai rău, Ilie, i-ai scumpit poporului speranța!”, scrie acesta.
Mesajul continuă cu o metaforă prin care autorul sugerează că așteptările românilor ar fi fost înlocuite de povara dificultăților cotidiene.
„În loc de aripi în visuri, Ilie, i-ai atârnat poporului un BOLOVAN!”, afirmă Piedone, realizând un joc de cuvinte pornind de la numele lui Bolojan.
Piedone îi cere lui Bolojan să plece: „Du-te!”
„Pleci azvârlit de popor și de țară! Pleci direct în istoria cea rea a țării!”, susține Piedone, anticipând în termeni categorici sfârșitul carierei politice a celui criticat.
Mesajul se încheie într-o notă sarcastică:
„Du-te! Nu ține telefonul deschis! Că nu te va mai căuta nimeni! Pentru restul veștilor… există antinevralgic și cutia poștală!”
