Denunţ Penal pentru şefa OMV

Echipa „Jurnal de Investigaţii” formulează un denunţ penal la adresa Marianei Gheorghe şi a altor membri din staff-ul OMV Petrom SA. Astfel, le cerem procurorilor să se pronunţe dacă Mariana Gheorghe s-a substituit autorităţilor statului român când a dispus asupra Muzeului Naţional al Petrolului, despre care avem cunoştinţă că este instituţie publică. În situaţia de mai sus, Mariana Gheorghe va trebui să explice de ce OMV continuă să administreze muzeul (cu o valoare imobiliară deosebită), deşi odată cu privatizarea şi-a pierdut dreptul de administrare.

La sfârşitul anului 2001, urmaşii proprietarului unei case impunătoare, monument istoric, cu zece camere, din centrul Ploieştiului (plus un teren de aproape 2.000 de metri pătraţi), au făcut o solicitare de restituire a imobilului. Proprietarul fusese expropriat în 1960, urmare a unor decrete şi acte abuzive ale statului comunist, iar clădirea a fost transformată, un an mai târziu, în Muzeul Republican al Petrolului.

Substituire de calitate

După zece ani în care solicitarea a strâns praful prin sertare sau s-a plimbat între instituţii, cererea lui Andrei-Grigore Alexandrescu şi a altor doi moştenitori ai fostului proprietar Ioan Constantin a primit un răspuns neaşteptat, de la OMV!
Pe 5 august 2010 au primit o decizie de respingere a notificării, dar nu din partea Primăriei Ploieşti, căreia i se adresaseră cu cererea de revendicare, nici măcar a Consiliului Judeţean Prahova, ci a … SC OMV Petrom SA. Deşi bulversaţi de antetul de pe scrisoarea expeditorului, mai ales că nimeni nu îi înştinţase vreodată, cum spune legea, despre „traseul” cererii de revendicare, oamenii au trecut peste nedumeriri şi au dat în judecată, la Tribunalul Bucureşti, compania austriacă. Nouă însă ni s-a părut ciudat faptul că tocmai OMV a răspuns la solicitare şi am căutat să desluşim mecanismele prin care a ajuns compania austriacă să dispună de clădirea care găzduieşte, de mai bine de 50 de ani, Muzeul Naţional al Petrolului. Decizia de respingere a notificării, semnată chiar de Mariana Gheorghe, managerul general al Petrom, dar şi de directorul serviciului juridic, nu conţine referiri asupra dreptului OMV de a dispune asupra Muzeului. Aici, Mariana Gheorghe menţionează doar ordonanţa de urgenţă prin care s-a înfiinţat SNP Petrom şi hotărârea judecătorească prin care s-a aprobat schimbarea denumirii în SC OMV Petrom SA. Astfel de acte nu dovedesc nici proprietatea, nici dreptul de folosinţă!

Muzeul este instituţie publică

Potrivit documentelor oficiale ale statului român, Muzeul Naţional al Petrolului este instituţie publică. Îl regăsim astfel în Legea 62/1992 pentru rectificarea bugetului de stat pe 1992 – „VENITURILE, SUBVENŢIILE ŞI CHELTUIELILE INSTITUŢIILOR PUBLICE – finanţate din veniturile extrabugetare şi subvenţii de la buget – (…) Cap.53.I «Cultură şi artă» – Muzeul Petrolului”.
Reapare, un an mai târziu, într-o ordonanţă de urgenţă (2/1993), tot ca instituţie publică, cu precizarea suplimentară „Începând cu data de 1 decembrie 1993, Muzeul Petrolului va fi finanţat din veniturile Regiei Autonome a Petrolului «Petrom» – Bucureşti”. Din 1993 încoace, statutul Muzeului nu se mai putea modifica decât prin Hotărâre de Guvern. Dacă nu există o astfel de HG, atunci Muzeul a rămas o instituţie publică”, ne-au confirmat surse din Ministerul Industriilor. Într-adevăr, nicio Hotărâre de Guvern şi nici un alt act normativ nu a mai schimbat statutul de instituţie publică, astfel încât edificiul care-l găzduieşte este domeniu public al statului.

Expertiza întăreşte că e domeniu public

Expertiza tehnică făcută în dosarul Alexandrescu împotriva OMV vine să confirme acest fapt, chiar dacă indirect.
Dorel Avram, autorul raportului de expertiză din dosar, a trecut şi el „ca gâsca prin apă” peste problema proprietarului, dar a făcut referire, în câteva rânduri, la faptul că OMV are drept de administrare a clădirii. Afirmaţia întăreşte faptul că muzeul este proprietate publică, deoarece „dreptul de administrare vizează numai bunurile din proprietatea publică, care potrivit art 135 alin (5) din Constituţie, pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice, excluzându-se din categoria titularilor dreptului de administrare persoanele juridice cu capital privat”, ne-au declarat specialişti în drept. Aceasta înseamnă că OMV Petrom, societate cu capital majoritar privat, nu are niciun drept de administrare asupra Muzeului Naţional al Petrolului, instituţie publică.
Angajaţii muzeului ne-au confirmat că OMV nu deţine acte în regulă asupra clădirii. „Nici nu ştiţi cât de greu ne este să obţinem, din lipsa actelor, un certificat de urbanism sau o autorizaţie de construire. Ştim sigur doar că imobilul este revendicat, dar OMV nu este proprietar şi nici prea multe acte nu sunt”, ne-a spus un salariat al muzeului, sub rezerva confidenţialităţii.

Transparenţă numai în reclame

„Jurnal de Investigaţii” a solicitat OMV Petrom să răspundă în ce calitate îşi arogă dreptul să refuze sau să accepte o revendicare pentru instituţia publică „Muzeul Naţional al Petrolului”.
Am întrebat-o, oficial, pe Mariana Gheorghe, dacă deţine vreun titlu de proprietate asupra clădirii şi terenului, dacă OMV deţine vreun act sau document legal prin care să se fi schimbat statul de „instituţie publică a muzeului” şi dacă este titularul unui drept de administrare asupra muzeului, dar întrebările au rămas fără răspuns.. Refuzul de a răspunde la câteva întrebări precise, chiar dacă incomode, de către o companie multinaţională care afirmă că militează pentru transparenţă, normalitate şi legalitate, înseamnă, de obicei, că are ceva de ascuns. Este adevărat, într-un fel este să vorbeşti de transparenţă atunci când promovezi, pe bani grei, reclamele prin care dai lecţii, zice-se, cu „ţara lui Andrei” şi altfel este să manifeşti transparenţă atunci când trebuie să răspunzi unor întrebări reale ale presei.
Ca urmare, echipa „Jurnalului de Investigaţii” formulează un denunţ penal împotriva Marianei Gheorghe, managerul general al OMV Petrom, şi a celorlalţi oficiali ai companiei care s-au manifestat ca stăpâni sau arendaşi (au emis acte de dispoziţie) ai Muzeului Naţional al Petrolului, instituţie publică a României. Le cerem procurorilor să verifice, la rândul lor, caracterul de „instituţie publică” a Muzeului Naţional al Petrolului, caz în care să stabilească dacă staff-ul OMV Petrom a acţionat abuziv, şi să stabilească în ce măsură se fac aceştia vinovaţi de înşelăciune, atunci când au dispus asupra muzeului, faptă prevăzută de art. 215 Cod Penal („Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani). Le vom mai cere procurorilor să verifice dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de fals şi de uz de fals sau pentru alte fapte de natură penală.

Muzeul, gestionat pe sponci

Muzeul a fost înfiinţat în 1961, la un an după alungarea, de către comunişti a proprietarilor casei. Înfiinţarea muzeului a fost motivată de sărbătorirea centenarului industriei petroliere româneşti în 1957. Clădirea muzeului este monument istoric de importanţă zonală. Patrimoniul a crescut de la 800 de piese în 1961, la peste 8.000 în 1994. Muzeul valorifică documente privind istoria petrolului din ţara noastră şi aspecte legate de geologia zăcămintelor şi de petrochimie: unelte şi lămpi de miner din secolul al XIX-lea; felinare cu petrol din Bucureşti – primul oraş din lume iluminat cu petrol, în 1859; utilaje de foraj din lemn sau metalice din secolul al XIX-lea; utilaje de foraj rotativ; machete de distilerii şi rafinării (prima distilerie românească, din 1859, de la Ploieşti, a lui Teodor Mehedinţeanu); panouri exemplificând sistemul de solventare selectivă cu dioxid de sulf inventat de Lazăr Edeleanu şi aplicat în întreaga lume; istoricul fabricării parafinei, uleiului, benzinelor; hărţi geologice, mostre mineralogice, produse finite din petrochimie, diplome, medalii, fotografii. Deţine bunuri culturale clasate în Tezaurul patrimoniului cultural naţional. O parte dintre acestea sunt expuse în curtea muzeului, supuse intemperiilor, riscul degradării acestora fiind deosebit de ridicat. Aviz Ministerului Culturii!