# Dosarul „Rostock”, bariera olandeză pentru intrarea în spaţiul Schengen. Statul român este executat silit de „fantoma” consorțiului RWRC _Published: 2015-11-10_ **Tribunalul Galați se va pronunța joi, 12 noiembrie, în dosarul 2378/121/2015, al cărui obiect este procedura de „exequator” prin care Consorțiul Rostock Wreck Remouval (RWRC), care a scos la suprafață epava navei „Rostock” a declanșat procedura de executare silită a statului român pentru suma de 12 milioane de euro. Este suma pe care Tribunalul de la Zurich a stabilit că statul, prin Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați, ar trebui s-o achite cu titlu de daune pentru că lucrările de scoatere a epavei ar fi fost mai complexe decât se estimase inițial. Procesul de la Tribunalul Galați are loc după intense demersuri ale Guvernului Olandei ca România să plătească cele 12 milioane de euro, printre aceste „demersuri” fiind și amenințarea că Ţara Lalelelor nu va fi de acord cu aderarea României la Spațiul Schengen. Între timp, au ieșit la iveală unele manevre prin care consorțiul a câștigat procesul de la Zurich, dar și faptul că RWRC, care cere executarea statului român, nu mai există!** Consorțiul RWRC este format din compania olandeză Multraship (Muller Maritime) BV, societatea Titan Maritime din SUA și Deltacons Tulcea. La începutul lui 2006 a scos la suprafață epava și a încasat valoarea din contract, cinci milioane de euro. După câteva luni, s-a adresat Camerei Internaționale de Comerț de la Paris, cerând plata a 7,5 milioane de euro, reprezentând costuri suplimentare. În 2009, RWRC și-a ridicat pretențiile la 12,5 milioane de euro, iar în 2012 Tribunalul de la Zurich a obligat la plata acestei sume. Hotărârea arbitrală a Tribunalului de la Zurich are 238 de pagini. Decizia a fost luată cu 2 la 1 de instanța formată de trei arbitri, elvețianul Daniel Wehrli (președinte), olandezul Jan M. van Dunne și arbitrul român Victor Tănăsescu. Arbitrii din Elveția și Olanda au votat pentru acordarea despăgubirilor, arbitrul român n-a fost de acord și a votat împotrivă, depunând o opinie separată. Avocatul care a reprezentat AFDJ, Adrian Rațiu, de la Casa de avocatură „Rațiu & Rațiu”, nu a recunoscut nici un moment pe parcursul procesului autoritatea Tribunalului de la Zurich, întrucât potrivit contractului joint-venture încheiat de AFDJ și RWRC pe 23 august 2004, litigiul trebuia judecat de arbitri desemnați de Camera de Comerţ şi Industrie a României. **Olanda ne amenință cu blocarea aderării la Schegen** [https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/W1siZiIsIjIwMTUvMTEvMTAvMTNfMzRfMzBfNjEzX0xpbGlhbm5lX1Bsb3VtZW4uanBnIl0sWyJwIiwidGh1bWIiLCIyMjV4MjU1PiJdXQ/Lilianne%20Ploumen.jpg](https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/W1siZiIsIjIwMTUvMTEvMTAvMTNfMzRfMzBfNjEzX0xpbGlhbm5lX1Bsb3VtZW4uanBnIl0sWyJwIiwidGh1bWIiLCIyMjV4MjU1PiJdXQ/Lilianne%20Ploumen.jpg) În ultimii doi an, Guvernul Olandei a făcut demersuri energice pentru a determina statul român să plătească cele 12,5 milioane de euro consorțiului RWRC. În mai 2014, a făcut o vizită la București ministrul Comerţului Exterior din Olanda, Lilianne Ploumen, care a discutat cu ministrul Transporturilor de la acea vreme, Dan Șova, despre interesul Portului Rotterdam de a investi în zona de sud a Portului Constanţa. Dar asta nu a fost tot. Potrivit comunicatului oficial, ministrul olandez „i-a cerut sprijinul ministrului Dan Şova în achitarea datoriei rezultate din litigiul între consorţiul RWRC şi AFDJ Galaţi, referitor la contractul ”. În martie 2015, ambasadorul Olandei la București, Matthijs van Bonzel, declara într-un interviu că aderarea României la Spațiul Schengen „nu este susţinută de Parlamentul olandez pentru că Parlamentul nu consideră că România a implementat toate cerinţele iniţiale pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene”, adăugând că o altă nemulţumire a parlamentarilor olandezi e aceea că statul român nu a plătit daunele companiei olandeze care în urmă cu şapte ani a recuperat epava unei nave eşuate. Adică Rostock. **De fapt, lucrările au fost întârziate de RWRC** [https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/W1siZiIsIjIwMTUvMTEvMTAvMTNfMzVfMjZfMTMxX2hvdGFyX3JlYV9hcmJpdHJhbGFfYV9UcmlidW5hbHVsdWlfZGVfbGFfWnVyaWNoXzg0OXg2MTgucG5nIl0sWyJwIiwidGh1bWIiLCIyMjV4MjU1PiJdXQ/hotar%C3%A2rea%20arbitrala%20a%20Tribunalului%20de%20la%20Zurich%20%20849x618.png](https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/W1siZiIsIjIwMTUvMTEvMTAvMTNfMzVfMjZfMTMxX2hvdGFyX3JlYV9hcmJpdHJhbGFfYV9UcmlidW5hbHVsdWlfZGVfbGFfWnVyaWNoXzg0OXg2MTgucG5nIl0sWyJwIiwidGh1bWIiLCIyMjV4MjU1PiJdXQ/hotar%C3%A2rea%20arbitrala%20a%20Tribunalului%20de%20la%20Zurich%20%20849x618.png) Metoda prin care cei de la RWRC se oferiseră să scoată epava era aceea cu „lanțuri tăietoare”. Acestea sunt trecute pe sub corpul epavei de către scafandri, cu ajutorul lor este tăiată epava bucată cu bucată și e scoasă pe mal. Pentru că nu fuseseră aduse în țară „lanțurile tăietoare” s-a încercat tăierea epavei cu sudură oxiacetilenică. Au încercat să obțină aprobarea acestei metode, dar nu și-au dat acordul nici AFDJ, nici consultantul. Şi totuşi, RWRC a încercat să taie astfel epava. Metoda nu a dat rezultate, pentru că epava era plină de aluviuni solidificate, ca o masă de beton. În plus, din cauza gazelor formate într-un compartiment, s-a produs o explozie în care și-a pierdut viața un scafandru. După patru luni, cei de la RWRC și-au dat că nu merge și au trecut la metoda din contract, cu „lanțuri tăietoare”. Lucrările de ranfluare (scoatere la suprafață) a epavei „Rostock” au fost finanțate dintr-un credit de 76 milioane de euro obținut de la Banca Europeană de Investiții (BEI). La cererea BEI, AFDJ Galați a încheiat cu RWRC un contract de tip „fidic”, utilizat în construcții, în care între antreprenor și beneficiar se interpune consultantul, în cazul de față consorțiul Louis Berger. Însă Louis Berger nu avea experți în ranfluarea epavelor și a subcontractat acest serviciu unei companii din Olanda, reprezentate de Johann Mauritzius Hoptzak, expert în ranfluări. Astfel, Hoptzak a devenit „sub-consultant” al AFDJ. **Un memorandum care spulberă pretențiile RWRC** [https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/W1siZiIsIjIwMTUvMTEvMTAvMTNfMzVfNTJfOTM3X21lbW9yYW5kdW1fMl8yNjI5eDIxMTQuSlBHIl0sWyJwIiwidGh1bWIiLCIyMjV4MjU1PiJdXQ/memorandum%202%202629x2114.JPG](https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/W1siZiIsIjIwMTUvMTEvMTAvMTNfMzVfNTJfOTM3X21lbW9yYW5kdW1fMl8yNjI5eDIxMTQuSlBHIl0sWyJwIiwidGh1bWIiLCIyMjV4MjU1PiJdXQ/memorandum%202%202629x2114.JPG) Arbitrul olandez și cel elvețian de la Tribunalul de la Zurich au luat decizia de a obliga statul român la plata daunelor de 12,5 milioane euro fără să țină cont de un document foarte important, anexă la contract, prin care erau plafonate cheltuielile neprevăzute la un milion de euro. Este vorba de „Memorandumul de înțelegere încheiat între AFDJ și RWRC”, prin care cele două părți au convenit, pe lângă prețul de 4.999.999 euro pentru scoaterea epavei și plafonarea cheltuielilor neprevăzute. „Prețul Contractului va fi stabilit prin adăugarea la Prețul Ofertei, depuse de Consorțiu, a Sumei pentru Cheltuieliu Neprevăzute, de 1.000.000 Euro (un milion euro) (…) Această Sumă de Cheltuieli Neprevăzute constituie de asemenea limita maximă pentru toate pretențiile la care Consorțiul pentru Ranfluarea Rostock ar putea avea dreptul pe parcursul executării Contractului”, se spune în Memorandum. În timpul procesului, cei de RWRC au aplicat o „strategie” să-i spunem incorectă pentru a nu folosi un termen jignitor. L-au adus ca martor exact pe „omul AFDJ”, olandezul Johann Mauritzius Hoptzak. Avocatul AFDJ a cerut respingerea măturiei acestuia, pentru că olandezul avea o clauză de confidențialitate cu Administraţia. Arbitrii i-au ignorat cererea. Hoptzak a dat în fața curții de arbitraj o declarație împotriva AFDJ, afirmând că ar fi fost de față la o discuție dintre reprezentanții RWRC și AFDJ, în cadrul căreia Administraţia ar fi renunțat la Memorandumul ce plafona cheltuielile neprevăzute. Nu există nici un document care să dovedească renunțarea la Memorandum, acesta își păstra valoarea juridică, dar numai pe baza simplei declarații a lui Hoptzak, olandez ca și cei de la Multraship, arbitrul olandez și cel elvețian au votat pentru obligarea statului român la plata celor 12,5 milioane de euro. Cel care s-a opus a fost arbitrul român Victor Tănăsescu, care a ținut cont de Memorandum, dar asta nu a mai contat. **„Exequator” la Tribunalul Galați** Pe 4 iunie 2015, cu o săptămână înaintea prescrierii, RWRC a deschis acțiune la Tribunalul Galați, începând procedura „exequator”, de recunoaștere a hotarârilor străine, pentru ca ulterior să poată începe executarea statului român. Surse din AFDJ ne-au declarat că partea olandeză a continuat presiunile. Recent, după ce dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Galați, Ministerul Afacerilor Externe a cerut, prin Ministerul Transporturilor, un punct de vedere al conducerii AFDJ, probabil ca urmare a unei noi intervenții a Guvernului Olandei. În dosarul 2378/121/2015, instanța a rămas în pronunțare, sentința urmând să fie dată joi, 12 noiembrie. Faptul că decizia Tribunalului de la Zurich a fost bazată pe argumente incorecte nu mai contează, pentru că nu se mai discută pe fond. La ultimul termen, avocatul AFDJ, Adrian Rațiu, a spus că prima încălcare a legii din acest caz este că RWRC a depus plângere la Curtea de Arbitraj de la Paris, deși în contractul AFDJ-RWRC se spune clar că eventualele litigii vor fi judecate de arbitri desemnați de Camera de Comerț a României: „Noi nu am recunoscut niciodată competența Tribunalului de la Zurich”. Consorțiul RWRC a fost constituit pe baza legislaţiei din Marea Britanie. Din contractul de consorțiu depus la dosarul de la Tribunalul Galați rezultă că acest consorțiu a fost constituit cu unicul scop declarat ca cele trei firme să participe la licitația pentru acordarea contractului de lucrări pentru ranfluarea epavei „Rostock”. Potrivit avocatului Adrian Rațiu, pe baza legii britanice, consorțiul nu are calitate de persoană juridică, fiind, prin raportare la legea românească, un fel de asociere în participațiune constituită ocazional, într-un anumit scop. Consorțiul are două organisme de conducere, unul de decizie, numit „consiliul de supraveghere”, compus din câte un reprezentant al fiecărei firme și care ia prin vot toate deciziile importante cu privire la contract, și un organ executiv, numit „administrator de consorțiu”, care are un mandat limitat de administrare, pentru îndeplinirea anumitor acte cu privire la contractul de lucrări, atribuțiunile sale fiind să comunice cu beneficiarul lucrărilor, adică AFDJ, și cu consultantul. El nu poate introduce acțiuni în instanță. La dosarul de la Tribunalul Galați nu există nici un document prin care „consiliul de supraveghere al RWRC să i se fi dat mandat pentru începerea acțiunii de exequator. **Dacă RWRC nu mai există, cum poate fi parte în proces?** Avocatul AFDJ a pledat că din investigațiile sale rezultă că RWRC nu mai există, litigiul fiind continuat doar de Multraship BV din Olanda și, în atari condiții, acțiunea trebuie respinsă de Tribunalul Galați. „Am fost surprins că vorbind cu un reprezentant al fimei Deltacons, care este unul dintre cei trei membri ai consorțiului și întrebând <> mi-a răspuns <>. La acest moment, dat fiind că acest consorțiu s-a constituit în anul 2004, nu se știe dacă mai există sau a încetat, respectiv firma americană, firma românească, în ce stadiu se află? Mai există, mai sunt înregistrate? Au dat mandat expres? Deoarece consorțiul s-a făcut pentru aceste lucrări care s-au terminat în anul 2006 este posibil să nu mai existe de mult acest consorțiu. În consecință, neexistând un vot al organului deliberativ, al consiliului de supraveghere, nu există calitatea de reprezentant pentru niciunul dintre cei trei avocați, pentru că, încă o dată, nu am văzut semnături decât din partea unei singure firme din trei. Nu există nicio dovadă a consiliului de supraveghere în sensul că s-a dat un mandat și eu îndrăznesc să afirm că celelate două firme din consorțiu, cea americană și cea română, nici nu știu nimic de acest litigiu”, a spus Adrian Rațiu.