# Mihai Chirica, boierul Moldovei _Published: 2019-08-09_ **Terapia cu funcții publice face bine, atât la bulendre, cât și la avere. Este cazul lui Mihai Chirica, primarul Iașiului. De la un inginer mediocru, care lucra la o firmă de construcții, a ajuns șef peste dulcele târg al Ieșilor. Nu și-a uitat originea, cel puțin din punct de vedere al recunoștinței față de cei care l-au propulsat, prin diferite tertipuri și negocieri cu ușile închise: firma la care a fost angajat este, acum, preferata contractelor cu statul din inima Moldovei.** Aventura lui Mihai Chirica în ”lumea bună” începe în anii 2000, când la putere era Constantin Simirad, fost primar al Iașiului. Poate că norocul a început să îi surâdă fix în momentul în care a fost fotografiat, în poziție umilă, în timp ce supraveghea modul în care firma Conest (la care era angajat inginer) lucra la casa lui Simirad. **Conest, firma de casă a Primăriei Iași** Cum a ajuns Mihai Chirica (de care râdeau colegii pentru celebra înscenare a unei spargeri eșuate la o magazine cu vopseluri din gestiunea sa) să fie desemnat diriginte de șantier la construcția vilei lui Simirad, rămâne un mister pentru noi. ![](https://zin.ro/wp-content/uploads/2019/08/chirica-pe-scarile-lui-simirad-2.jpeg)Chirica pe scarile lui Simirad În esență, este mâna dumnezeiască pusă pe creștetul nealintat de soartă al viitorului boier al Moldovei, care povestea, nu mai devreme de anul trecut, cum este un urmaș al Doinei Cornea și povestea prin emisiuni cum se lasă și el răstignit pe cruce, ca Iisus, în lupta cu PSD. Desigur, în timp ce consilierii locali ai PSD votează fix cum vrea Chirica în ședințele de consiliu local. Dar să revenim la începuturi. În 2002, la puțină vreme după ce inginerul Chirica a terminat de construit casa lui Simirad, a fost adus de acesta din urmă în funcția de inspector al Direcției Tehnice din Primăria Iași. **_Trecerea de la privat la stat a declanșat în Mihai Chirica o explozie de competență. Adunând toată priceperea posibilă la un loc, în doar cinci luni a devenit directorul general al Direcției Tehnice din cadrul Primăriei Iași. Totul, fără experiență în conducere, fără cursuri de specialitate de management. _** O ironie a sorții, pe care nici cei din DNA nu pot (inca? sau deloc?) s-o descifreze, face ca firma Conest să înceapă să câștige pe bandă rulantă contracte în Iași. Iată că sunt 17 ani de când firma la care a fost angajat actualul primar al Iașiului face legea în construcții. ”Beneficiind de o relație foarte bună cu primăria dar și cu alte instituții, CONEST a depășit în 2015 IASICON-ul în postura de constructorul nr. 1 al Iașului”, scriau, în luna februarie a acestui an, jurnaliștii de la **_topiași.ro._** **De neclintit** Timp de 10 ani, Mihai Chirica a fost de neclintit din funcția de director tehnic. Presa vremii e plină de articole în care se vorbea despre contractele ce curgeau gârlă pentru Conest ori despre terenurile bine cotate, vândute aceleiași firme la prețuri de lumea a treia. În tot acest timp, boierul nostru locuia într-un imobil al cărui proprietar era chiar Conest. Plătea chirie, desigur, așa a susținut Chirica în toți acești ani. I-a fost greu lui Mihai Chirica în acea funcție. Soarta l-a obligat ca, rând pe rând, să boteze și să cunune mai pe toți cei care făceau afaceri cu Primăria Iași, pornind de la patroni ai firmelor de taxi care obțineau licențe chiar de la el, până la cei care mulgeau banii ieșenilor, prestând transport public cu niște sicrie pe roți, aduse la Iași din orașe europene care deciseseră să le arunce la fier vechi. Marele baron Gheorghe Nichita, fost primar al Iașiului (da, cel care transformase Poliția Locală în serviciul de supraveghere al amantei) a fost și el orbit de performanțele directorului tehnic al primăriei. **Casele s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie** În acea perioadă, lui Mihai Chirica i-au crescut aripile. Odată cu ele, au apărut și casele. Discret. Un unchi devine deodată proprietar pe un imobil al primăriei, care se transformă subit într-o casă cu etaj. Mai apoi apare o altă casă, plus un apartament. Dar nu pe numele lui, pentru că e prea mult să tot schimbi declarațiile de avere de la o lună la alta. Funcționarul Chirica rămăsese sărac în acte, însă metamorfoza era evidentă. Costume mai pe măsura lui, pantofi frumoși, butoni de firmă, părul aranjat. Începuse să devină un simbol, se transforma, încet, într-un produs de marketing. Au apărut afacerile prin interpuși: cafenele selecte ori firma de administrare a scărilor de bloc, Urbica, concurența directă a firmei primăriei. Funcția publică a născut și dorința de afirmare în plan politic. Astfel, Mihai Chirica se înscrie în PSD Iași, iar Gheorghe Nichita îl numește direct șef de organizație peste municipiu. 2012 este anul cand devine viceprimar PSD. Altă ligă, aceleași metehne. Începe să se viseze primar. În paralel cu visul de preamărire politică a mai apărut o casă, pe numele firmei fratelui, cu activitate aproape 0, cu zero angajați. Casa, estimată la vreun sfert de million de euro, despre care însuși muncitorul său frate, angajat pe un salariu modest la Antibiotice, habar nu avea. **Scoateri din decor și recompense** În 2015 dispare din peisaj baronul Nichita. DNA îl scoate din decor, iar Chirica devine primar interimar. Prima recompensă se îndreaptă spre  Simirad. Îl aduce la primărie în funcția de consilier la cabinet. Tot atunci apare încă o casă, pe care o trece pe numele copiilor din a doua căsătorie. În 2016 este ales primar pe listele PSD. A fost pus candidat de către Liviu Dragnea, peste voința filialei locale a PSD, care îl considera vinovat pe Chirica de faptul că Nichita fost scos din peisaj de procurorii DNA. La opt luni de la alegeri, primarul Iașiului o ia razna. Lovește în Dragnea din toate pozițiile, are apariții la televiziunile naționale, în timp ce trece prin consiliul local mânării imobiliare de răsunet. Toate, cu ajutorul consilierilor locali PSD. În Primăria Iași, 20 de oameni încep să se ocupe doar de imaginea lui Mihai Chirica. Apar topuri mincinoase comandate, preluate pe nemestecate de media locală și națională. Amețeala puterii își pune accentul și apar marile derapaje verbale: se declară descendent al lui Ștefan cel Mare, se aseamănă cu Napoleon, se lasă răstignit pe cruce la Iisus Hristos, se declară urmaș al Doinei Cornea și spune, convins, că Iașiul este ”Dubaiul Estului”. În antiteză cu imaginea coafată și dată cu mult fond de ten, Iașiul devine cel mai poluat oraș al României și este fruntaș în top orașe poluate în Europa. Sub mandatul său nu începe nicio investiție majoră. Pe linia absorbției fondurilor europene e praf. Are buget de investiții de câteva ori mai mic față de Cluj și Oradea, dar nu reușește să îl cheltuiască nici măcar pe jumătate. **Bebeluș de 11 luni, afacerist de mic** În 2019 apare o altă casă, ce aparține tot Conestului. Aici, Chirica locuiește cu cea de-a treia soție. Este cumpărată la un preț ridicol de mic, pe numele noii soacre. ”Ultima vilă din Platoul Însorit, în care Mihai Chirica locuiește de ani de zile, este luată cu rate la dezvoltator pe firma soacrei sale, Lacta Han Prod. Contractul e din 2017, se va încheia în noiembrie 2020, vila costând 80.000 de euro, unul dintre cele mai bune prețuri de pe piață. Soacra plătește 1.700 euro/lună pentru ginerele său. Primarul practic primește toate vilele pe gratis, el având pe numele său doar un apartament și două terenuri, nefolosite vreodată. Unchiul Vasile i-a donat 39.000 euro, bani cu care și-a cumpărat prima vilă. Fratele Ioan i-a ținut pe firma Eurodesign Consulting o mașină Skoda Octavia și, mai nou, o vilă de 200.000 de euro la Frasin. Iar soacra, Maria Popa, prin firma sa, Lacta Han Prod, a cumpărat familiei un Mercedes GLE, dar și o jumătate de duplex pe Platoul Însorit. De fapt, aceasta-i acum dezvăluirea: casa în care locuiește primarul Mihai Chirica a fost cumpărată, în rate, de soacra sa, Maria Popa. Vânzător: firma de construcții Conest”, scriau jurnaliștii de la **_reporteris.ro_** În iunie 2019, o anchetă a celor de la **_reporteris.ro_** devoalează cea mai mare aroganță: bebelușul de 11 ani al lui Mihai Chirica are și el un imobil cumpărat cu banii jos, cu un alt sfert de milion de euro. ”Primarul abia și-a terminat vila secretă, de 200.000 de euro, de la Frasin, și a trecut la o nouă achiziție exorbitantă. A cumpărat 836 mp pe Sărărie, la 100 m de Bolta Rece, una din puținele suprafețe atât de mari care mai pot fi găsite în zona de case Centru-Copou. Tranzacția s-a făcut pe numele fiului său, care la acea dată avea 11 luni. Curator a fost mama primarului, de 74 de ani, și care are o pensie cumulată cu soțul său de 500 de euro. Copilul apare în autorizația de demolare a imobilului de pe această proprietate, o scăpare a celor din Primăria Iași, firul de la care a plecat investigația REPORTER. Chirica a refuzat să explice de unde are cei 250.000 de euro, iar mama sa a încercat să-l acopere: „Am strâns din pensie”. Achizițiile din ultimul deceniu ale lui Chirica se ridică la o valoare reală, în momentul achizițiilor de aproape 700.000 de euro, iar valoarea de piață, în acest moment, depășește 1 milion de euro. În tot acest timp, veniturile primarului au fost de 10 ori mai mici. Pe Sărărie, primarul va demola tot, după ce-a plătit 250.000 de euro, și va construi o nouă vilă, însemnând alte zeci sau sute de mii de euro. Trecerea unei afaceri de un sfert de milion de euro pe numele unui copil de 1 an îl face pe Mihai Chirica să fie un caz unic în rândul baronilor locali din România”, scrie jurnalistul Gabriel Gachi, editorul coordonator al publicației **_reporteris.ro_** **Ce spune Chirica despre casele lui** Într-un interviu ”servit” unei publicații locale, primarul Iașiului încearcă să se justifice. Totul e pentru binele copiilor și niciodată nu a avut în gând să își ascundă averea. E corect și transparent ca apa de izvor. > ”Toată averea mea a făcut dintotdeauna obiectul unei prezentări publice şi nu am făcut o împărţire a averii după criterii subiective, legate de ascunderea ei sau alte chestiuni de această natură. Pur şi simplu, bunurile pe care eu le-am deţinut şi le deţin ca şi bunuri personale sunt trecute în fişa de avere. Apartamentul din Iaşi, de pe Bulevardul Independenţei, terenul de la Bârnova şi terenul de la Neagra Şarului, din judeţul Suceava, aceste bunuri vin din anii 2004, 2008, 2011, înainte de a fi în funcţie de demnitate publică. Casa în care locuiesc fetele mele provine dintr-o căsătorie anterioară şi făcut obiectul unei hotărâri judecătoreşti de partaj, iar eu, în consens cu fosta soţie, am decis să o dăm celor doi copii ai noştri, celor două fete. În ceea ce priveşte ultima declaraţie de avere, a fost la fel, foarte transparentă, pentru că sursele de venit au fost declarate în perioada 2017-2018 şi bunul cumpărat cu banii deţinuţi a fost trecut în declaraţia de avere din 2019, aşa cum s-a prezentat în perioada prevăzută de lege. Deci 2017, 2018 ca sursă de venit şi 2019 ca şi bunuri achiziţionate şi nu a fost decât una dintre cele mai transparente modalităţi de punere a averii pe masă, cum se spune, pentru un demnitar public. Mai ales că am şi depus şi am obţinut certificat de urbanism pentru demolarea casei existente pe acel teren, nici pe departe o vilă, şi am cerut publicarea certificatului de demolare pentru că aşa mi s-a părut corect”, a declarat Mihai Chirica jurnaliștilor de la ”Ziarul Evenimentul” din Iași. **Totuși, de ce a trecut casele pe numele copiilor? ** ”Pentru că ele au fost achiziţionate prin decizia părinţilor ca să rămână copiilor, pentru că a făcut obiectul unui partaj pentru divorţ… Fosta soţie s-a recăsătorit şi bunurile au rămas protejate ca şi bunuri ale copiilor, pentru că şi eu sunt o persoană vulnerabilă în faţa divinităţii şi trebuia să am conştiinţa împăcată că în urma mea nu îmi rămân copiii pe drumuri, motiv pentru care am renunţat la partea care mi se cuvenea în favoarea copiilor, ceea ce mi se pare corect din punct de vedere al unui părinte”, mai spune Chirica. **Eșecuri marca Mihai Chirica** În Iași se circulă la orele de vârf bară la bară, în fiecare zi, an de an, chiar dacă Mihai Chirica se laudă cu implementarea unui sistem de management al traficului, care a costat nu mai puțin de 10 milioane de euro. Ce s-a întâmplat de la implementarea lui? Timpi crescuți de așteptare în trafic, deoarece proiectul tehnic avizat de Comisia de Circulație din cadrul primăriei a fost făcut pe genunchi. ”Sistemul integrat de management al traficului a costat aproximativ 71 milioane lei. Primăria a decontat din fonduri UE aproximativ 25 milioane de lei. Așadar, 46 milioane de lei au fost cheltuiți de la bugetul local pentru implementarea sistemului de management al traficului. 10 milioane de euro pentru un proiect care conduce la poluare, timpi crescuți de așteptare în trafic și nervi”, susține deputatul PNL Marius Bodea. **Cel mai grav este că acest sistem a transformat Iașiul într-unul dintre cele mai poluate orașe ale Europei.** ”Din momentul implementării sistemului de management al traficului, la toate stațiile de măsurare a calității aerului din oraș au crescut valorile care indică poluarea cu PM10 – particulele de praf în suspensie. În 2016 au fost înregistrate 70 de depăşiri, în 2017 calitatea aerului a înregistratat valori de peste 5 ori peste limita maximă admisă ajungând până la 183 de depășiri la particulele de praf în suspensie. În lunile ianuarie – martie 2018, în Iaşi s-au înregistrat 60 de depăşiri la poluarea aerului cu particulele în suspensie, PM10, în cele 4 staţii din municipiu care măsoară calitatea aerului. Acest lucru este alarmant, în condiţiile în care maxima admisă anuală de către Comisia Europeană este de 35 depăşiri”, declara același în vara anului trecut. Apoi Chirica, mai ales că se trage din Ștefan cel Mare, cum singur povestea în conferințele de presă, a vrut să cinstească trecutul României Mari. Și a reușit. A reușit să facă de râs toată Moldova, să o înscrie în primele pagini ale ziarelor naționale. A hotărât să construiască un catarg de câteva zeci de metri, în vârful căruia să fluture, mândru, drapelul național. Toată această aventură a costat bugetul Iașiului aproape 800.000 de lei, cam cât o vilă cochetă undeva prin Spania, la malul mării. La asta mai adăugăm că anul trecut, Chirica a avut Unirea lui, refuzând să colaboreze cu șeful Consiliului Județean, Maricel Popa, din cauză că sunt certați.