# Marinarii români, păgubiţi cu milioane de euro de Autoritatea Navală

_Published: 2012-01-09_

**Au patalama la mână, dar nu este recunoscută. Pentru că

statul român nu aplică aşa cum trebuie o convenţie internaţională, mulţi

 dintre navigatorii români care vor să muncească în străinătate sunt

angajaţi pe posturi inferioare calificării lor. Chiar dacă au mulţi ani

de studii şi au susţinut examene riguroase, marinarii ratează joburi

plătite cu peste 10.000 de euro pe lună**

Mulţi dintre navigatorii români plecaţi la muncă în străinătate sunt

păgubiţi de stat cu milioane de euro, pentru că nu se pot angaja pe

funcţii de corespunzătoare calificării lor. Totul, din cauză că statul

român nu aplică aşa cum trebuie „Convenţia Internaţională privind

Standardele de Pregătire, Certificare şi Efectuare a Serviciului de

Cart” – STCW 78/1995.

Deşi au urmat mai mulţi ani de studii şi au susţinut examene mai

riguroase decât navigatorii din Rusia, Asia sau Africa, cei care au fost

 şefi mecanici sau ofiţeri de punte pe navele de pe Dunărea Maritimă sau

 din navigaţia costieră de pe Marea Neagră, nu pot ocupa aceleaşi

funcţii pe nave din Anglia, Olanda sau Germania. Autoritatea Navală

Română (ANR) Constanţa nu le echivalează certificatul de şef mecanic sau

 ofiţer maritim cu certificatele maritime limitate pentru navele de 750,

 3.000 şi 6.000 KW, aşa cum prevede Convenţia STCW.

 **Salarii de 12.000 de euro**

Mihai Dulgheru este unul dintre cei 5.000 de navigatori de pe Dunărea

 Maritimă care şi-au pierdut locurile de muncă din cauza crizei

iugoslave. A plecat în Anglia, în speranţa că îşi va găsi un loc de

muncă.

**Are certificatul de şef mecanic martitim nr 2.289/10.11.1999,

 eliberat de ANR Constanţa, brevetul de şef mecanic fluvial nr 11.461,

eliberat de Căpitania Portului Galaţi, şi carnetul de serviciu nr

2.217/07.02.2007, eliberat de ANR. **Primele contacte i-au dat

speranţe, pentru că un navigator cu studiile, experienţa şi atestatele

sale profesionale are un salariu de până la 10.000 lire sterline în

Anglia şi până la 12.000 euro în Franţa sau Germania.

**A aflat însă că astfel de joburi nu-s pentru români. Cauza

este că statul român nu le echivalează alor noştri certificatul de şef

mecanic maritim cu un certificat maritim limitat pentru nave de 3.000 KW

 sau 6.000 KW, aşa cum prevede STCW. **Dulgheru se prezintă la

interviuri, câştigă joburi cu salarii colosale, dar lucrurile se încurcă

 atunci când arată certificatul: „Săptămâna trecută am câştigat un

interviu pentru Marea Nordului, să lucrez ca technical superintendent.

Salariul era între 80.000 şi 100.000 de lire sterline pe an, plus alte

beneficii. Când le-am arătat certificatul mi-au spus <<ăsta-i

fals>>! La alte companii mi-au spus că certificatul e

<<strange>>, adică-i ciudat. Certificatul este cel eliberat

de ANR, care are obligaţia să aplice regula STCW. Englezii sunt

obişnuiţi să lucreze după STCW şi dacă văd că lipseşte ceva spun că e

fals”, spune navigatorul. După calculele sale, valoarea salariilor

pierdute în ultimii ani ar fi de 1,6 milioane de euro.

 **Reglementări internaţionale**

Competenţele navigatorilor sunt clasificate în baza Convenţiei STCW,

adoptată de Organizaţia Maritimă Internaţională în 1978 la Londra şi

modificată în 1995, la cererea SUA.

STCW stabileşte standardele de calificare pentru ofiţerii şi

personalul de pe navele comerciale maritime. Sunt standarde stabilite în

 funcţie de puterea echipamentelor de propulsie a navei, de 750 KW,

3.000 KW şi de 6.000 KW. Şi în navigaţie există grade de calificare, în

funcţie de studii, examene, atestate, dar şi în funcţie de tipul de

voiaj. Spre exemplu, e introdusă noţiunea de „voiaj de cabotaj”, care

înseamnă „navigaţie comercială de-a lungul coastei, transport naval de

mărfuri între porturi apropiate”.

STCW prevede studii superioare pentru ofiţerii mecanici şi de punte

de pe navele ce efectuează curse lungi, care traversează mări şi oceane.

 Pentru cei de pe navele mici, care fac voiaje de cabotaj, nu se pune

condiţia absolvirii unei universităţi navale, şefii mecanici având

studii medii şi cursuri de specializare la finalul cărora sunt examinaţi

 şi primesc certificat maritim limitat. O propulsie de 6.000 KW

echivalează cu o putere de 8.000 CP.

Convenţia STCW prevede la pct 9 din Secţiunea A-III/2 – „Cerinţele

minime obligatorii pentru certificarea şefilor mecanici şi a ofiţerilor

mecanici secunzi pe navele al căror motor principal dezvoltă a putere de

 propulsie de şi peste 3.000 Kw”, că cerinţele pot diferi pentru

ofiţerii mecanici de pe navele a căror instalaţie de propulsie

principală are puterea mai mică de 3.000 Kw şi care execută voiaje de

cabotaj, cu condiţia ca o asemenea restricţie să fie consemnată şi pe

certificat. De aici, formula de „certificat maritim limitat”.

Altă precizare e următoarea: „Candidaţii pentru certificare ca şef

mecanic şi ofiţer mecanic secund pe nave al căror motor principal

dezvoltă o putere de propulsie de şi peste 3.000 KW vor trebui să-şi

demonstreze capacitatea de a îndeplini, la nivel managerial, sarcinile,

îndatoririle şi responsabilităţile enumerate în coloana 1 din Tabelul

A-III/2”. În coloana 2 a aceluiaşi tabel sunt precizate cunoştinţele

teoretice şi practice pe care candidatul trebuie să le demonstreze în

exploatare. Sunt cunoştinţe şi operaţiuni deloc străine şefilor mecanici

 din navigaţia pe Dunărea Maritimă sau cea costieră de la Sulina la

Mangalia.

 **Africanii ne iau slujbele**

Convenţia STCW a fost ratificată de România abia în 2006, sub

presiunea intrării în UE. A fost emis Ordinul nr 1627/2006 al

ministrului Transporturilor pentru aprobarea criteriilor minime de

pregătire a personalului navigant maritim român si a sistemului de

recunoaştere a certificatelor de competenţă.

De aplicare se ocupă ANR Constanţa. Când se prezintă la interviul

pentru angajare la o companie de navigaţie, românii cu brevete de şef

mecanic sau ofiţer de punte pentru nave mici nu au acelaşi drepturi cu

omologii lor din alte ţări. Asta pentru că ANR nu le echivalează

certificatul cu certificatul maritim limitat pentru nave de 3.000 KW sau

 6.000 KW. conform STCW. Dacă e rus sau indonezian, candidatul la

interviu e angajat. Dacă e român, nu.

[https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/BAhbBlsHOgZmSSIuMjAxMi8wOS8zMC8xOV8yOF8wNF83NTVfbmF2aWdhdG9yaV9fMi5qcGcGOgZFVA/navigatori__2.jpg](https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/BAhbBlsHOgZmSSIuMjAxMi8wOS8zMC8xOV8yOF8wNF83NTVfbmF2aWdhdG9yaV9fMi5qcGcGOgZFVA/navigatori__2.jpg)

Este şi cazul lui Mihai Dulgheru**. „**Vin

 alţi navigatori din Asia sau din Africa, cu studii pe jumătate din cât

avem noi, şi ei pot fi căpitani sau şefi mecanici pe nave din Marea

Britanie, Germania, Olanda, iar noi suntem blocaţi, nu putem ocupa

astfel de posturi, din cauza sistemului corupt de la ANR Constanţa. Noi,

 cu studii mai aprofundate, putem lucra doar ca motorişti. N**oi,

navigatorii români de la Dunărea Maritimă, a trebuit să avem liceul de

12 sau 13 clase, după care cursurile perfecţionare maritimă de 10 ore pe

 zi, timp de trei luni, la Centrul de Perfecţionare, actualul Ceronav,

plus nouă luni de practică, după care dubla examinare la Centrul de

Perfecţionare şi Căpitania Portului, cu probele scris şi oral****„, spune Dulgheru. El preci****zează

 că marinarii străini au făcut doar nouă clase până la absolvirea

liceului şi au avut parte de o singură examinare, scris şi oral sau

numai oral, la Căpitănia Portului din ţara respectivă.**

Până şi Rusia îşi ajută navigatorii mai mult decât România, pentru ca

 aceştia să se poată angaja în flotele occidentale. „Celor din spaţiul

ex-sovietic, care au mai puţine studii decât navigatorii români, li se

recunosc certificatele. Spre exemplu, la ruşi, şefilor mecanici cu

studii medii le sunt recunoscute certificatele şi nelimitat, indiferent

de puterea de propulsie a navei, ca şi cum ar fi făcut facultatea”,

explică navigatorul român..

 **Academia Navală, cu forţa**

[https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/BAhbBlsHOgZmSSJBMjAxMi8wOS8zMC8xOV8yOF8wNF85ODJfQ29uc3RhbnRhX1BhdWxfQnJuel9fX1NlZnVsX0FOUl8uanBnBjoGRVQ/Constanta_Paul_Brnz_-_Seful_ANR_.jpg](https://ziaruldeinvestigatii.ro/system/images/BAhbBlsHOgZmSSJBMjAxMi8wOS8zMC8xOV8yOF8wNF85ODJfQ29uc3RhbnRhX1BhdWxfQnJuel9fX1NlZnVsX0FOUl8uanBnBjoGRVQ/Constanta_Paul_Brnz_-_Seful_ANR_.jpg)

În

 ultimii ani, navigatorul a făcut mai multe demersuri la Ministerul

Transporturilor. În luna mai a primit un răspuns de la minister prin

care i se spunea să se prezinte la ANR Constanţa pentru a-şi ridica

certificatul.

A luat avionul pe ruta Londra-Bucureşti, trenul de Constanţa şi s-a

prezentat la directorul ANR, Paul Brânză (fost coleg de facultate al

preşedintelui Băsescu şi vicepreşedinte al PDL Constanţa), care i-a spus

 însă că nu îi eliberează certificatul limitat, precizând că-l va obţine

 doar dacă urmează Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanţa.

„Prieteneşte mi-a spus că dacă îmi dă mie certificat maritim limitat,

trebuie să dea şi la alţii şi nu se mai duce lumea la facultate. Iar la

facultate, la Academia Navală, au al doilea loc de muncă cei de la ANR”,

 spune Dulgheru.

Navigatorul a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul de pe lângă

Galaţi plângerea 807/VIII/1/09.09.2011, solicitând cercetarea penală a

directorului Autorităţii Navale Române (ANR), Paul Brânză, pe care îl

acuză că i-a păgubit cu milioane de euro pe navigatorii români care nu

se pot angaja la companii străine de navigaţie prin refuzul echivalării

atestatelor profesionale.
