D”Se binecuvântează cultura aceasta, prin această apă sfințită, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh! Amiiiiin!”. Și se închină cu toții, de la oamenii din sat, la deputați, senatori, prefect, primar, ambasadori, copii zgribuliți aduși de primar să cânte; și ministru al agriculturii. Unde? În comuna Băneasa, din județul Giurgiu. Mai exact, în fața brazdelor pe care s-a plantat sparanghel, primul sparanghel românesc de după Revoluție.
Sunt 170 de hectare, cumpărate de un cetățean german, care și-a dorit să-și extindă afacerile și în România. Și-a dorit să intre și în atenția autorităților locale și centrale, într-o țară în care avem cea mai mare producție la hectar pentru orice pe hârtie ori datorită investitorilor străini. A investit, totuși, două milioane de euro, bani proprii.
Omul a primit atenție. Una nedorită, întrucât tare bine știm să ne facem de râs. Întregul eveniment s-a transformat într-un circ penibil, cu un neamț năucit, care nu înțelegea ce se întâmplă de e atâta lume care fuge și cade pe brazde, cu preoți care sfințeau ogoarele, cu ambasadori care vorbeau public despre efectele afrodisiace ale sparanghelului (Cord Meier-Klodt, ambasadorul Germaniei la București și Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Berlin) și reprezentanți ai autorităților locale, dornici să se cațere pe investiția omului, chiar dacă nu au mișcat un deget pentru afacerea lui.
La final a fost și ministrul Petre Daea care, încălțat în cizme de cauciuc, a alergat pe tarlaua comunei Băneasa, însoțit de o ceată de reporteri și cameramani.
Ce a făcut? A mâncat pâine cu sare, a dat mâna cu primarul, a avut un discurs năucitor, arătându-ne (a câta oară?) ce conexiune specială are el – de data aceasta – cu brazdele țării.
Totul, pe ritmurile muzicii house, care răsuna dintr-o stație adusă în mijlocul câmpului. Nu știm de ce, dar stația a murit imediat după sfințirea brazdelor. În mijlocul câmpului se mai aflau mese pe care erau șampanie, sucuri, apă, băutură, coșuri cu sparanghel și… WC-uri ecologice.
De ce sparanghel? ”Pentru că este o legumă șparanghelul”
Adrian Rusu este reprezentantul român al lui Joseph Jacobs, omul a cărui familie are afacerea cu sparanghelul de 70 de ani. Ne explică, într-o română stâlcită, cum e cu ”șparanghelul” românesc.
Redăm declarația lui mai jos, fără vreo modificare:
“Astăzi vom oficializa deschiderea sezonului de șparanghel 2019. Este cea mai mare cultură de sparanghel din România, care este momental. Noi avem aproximativ 170 de hectare de șparanghel, sparanghel alb și verde. Prețul șparanghelului variază. De la zi la zi. Sunt din diferite țări șparanghel care intră în România, dar șparanghelul va pleca de la noi cu un aproximativ un 20 de lei pe kilogram. Piața de desfacere este interesat pentru culturile de șparanghel, hipermarketuri și diferite restaurante”
Dar de ce a ales să cultive sparanghel și nu altceva?
”Pentru că sparanghelul este legumă. Este o legumă care pe piața românească nu prea este cunoscută, dar românii consumă în cantitate foarte mare șparanghel”, ne lămurește Adrian Rusu.
Care sunt beneficiile acestei plante?
Tot de la afacerist aflăm că ”sparanghelul are diferite vitamine, detoxifică corpul în totalitate și diferite beneficii. Sparanghelul se poate consuma cu pește, somon, la grătar, supe de sparanghel și diferite rețete. Șparanghelul are foarte multe rețete”.
Trecem peste mulțimea adunată, care l-a așteptat pe ministrul Agriculturii o oră și jumătate. Petre Daea a venit pregătit să taie primul sparanghel crescut în pământ românesc și ne-a explicat cum stă treaba cu agronomii. Desigur, a recunoscut că nu se dau subvenții pentru această plantă; însă puțină publicitate nu strică, fie ea și negativă.
”Am venit direct în câmp, să văd sparanghelul, pentru că un agronom, când intră în teren, când ajunge în câmpul de cultură, e ca medicul, se duce în primul rând la patul bolnavului. Iată, odată venit sparanghelul, poate că cei care sunt acolo se gândesc să vină după această îndemânare pe care au cultivat-o aici. Bine v-am regăsit pe toți ceilalți la locul faptei, aici unde ați sădit sămânța de interes, întorcând brazda țării. Pentru un agronom care are misiunea de a da socoteală țării în domeniul agriculturii, întoarcerea brazdei este o bucurie imensă. Pentru că, întorcând-o, înseamnă că sub ea este ceva. Și din această brazdă întoarsă iese mâncarea atât de necesară pentru existența umană”, ne lămurește Petre Daea.
La final, toată lumea s-a mutat la petrecere, la un restaurant din apropiere. Gata încă o zi de lucru, încă o nouă panglică tăiată, un nou ogor sfințit, o cultură de sparanghel. Și încă un moment al României. Unul penibil.
