# Şefii ASE, implicaţi într-un scandal cu fonduri europene

_Published: 2014-01-07_

ASE a anunţat deschiderea proiectului Academia de antreprenoriat bazat pe cunoaştere (AAC), începând cu 1 iulie 2010. Nimic nu anunţa problemele care aveau să apară în final, din mai multe motive.
Renumele şi prestigiul partenerilor din proiectul manageriat de ASE erau incontestabile, toţi fiind de prim rang: Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Universitatea de Vest din Timişoara, Economic&Business Research Centre şi Uniunea Generală a Industriaşilor din România – UGIR 1903. Proiectul, era cofinanţat din belşug, din Fondul Social European, cu 18.981.745 de lei (din care 18.171.317 lei nerambursabili) şi a favorizat, în trei ani, formarea şi consilierea a 2.500 de cursanţi pentru iniţierea de afaceri.
În conferinţa prin care s-a anunţat deschiderea proiectului, prof. univ. dr. Pavel Năstase, devenit ulterior rectorul ASE, a evidenţiat că proiectul propunea o abordare nouă a conceptului de antreprenoriat, un model bazat pe cunoaştere, diferit de cel tradiţional, fundamentat pe investiţii. Grupul ţintă este format din angajaţi, manageri, întreprinzători, persoane care doresc să iniţieze afaceri pe cont propriu.
Proiectul, demarat cu surle şi trâmbiţe, a fost iniţial un succes. Cursanţii au fost atraşi de faptul că prelegerile nu erau ţinute doar de profesori – teoreticieni, dar şi de reprezentanţi ai adevăraţilor antreprenori, precum industriaşii de la UGIR 1903, una dintre confederaţiile patronale reprezentative din România. Ioan Cezar Corâci a fost însă singurul care a apucat să ţină prelegeri la Academia de antreprenoriat, condiţia fiind ca orice expert care se adresa cursanţilor trebuia fie să facă studii de piaţă sau sectoriale, fie să fie măcar doctorand. „Am ţinut prelegeri la Bucureşti, Timişoara şi Cluj Napoca, cu participarea şi a altor membri din UGIR şi a şefilor de filiale”, îşi aminteşte Corâci.

## Mizeria de la UGIR 1903

În scopul derulării proiectului, UGIR1903 a deschis conturi, destinate exclusiv acestui proiect, la Trezoreria sectorului 1.
Între

 timp însă, organizaţia a fost zuduită de un uriaş cutremur, o luptă

pentru putere şi diverse privilegii şi beneficii, care a dus la

pierderea credibilităţii acesteia. În numai doi ani, numele organizaţiei

 industriaşilor români a trecut, de pe buzele Guvernului, ale

sindicatelor şi ale reprezentanţilor societăţii civile, pe cele ale

poliţiştilor din tot Bucureştiul care nu mai prididesc să cerceteze şi

să verifice plângerile penale în

 care se toarnă reciproc grupările conduse de două persoane publice:

profesorul universitar doctor Ioan Cezar Corâci şi fostul şef al

Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS), generalul Marius Opran.

Opran l-a alungat pe Corâci din palat şi din conturile UGIR, dar acesta

din urmă se laudă că a câştigat mai multe procese în instanţă iar

reînscăunarea sa efectivă ar fi doar o problemă de timp.
Dar să ne

întoarcem către proiectul derulat cu ASE. Din cauza scandalului, Corâci

nu a mai putut continua să se implice în Academia de Antreprenoriat, iar

 UGIR 1903 a rămas partener doar cu numele. Mai rămăseseră însă de

returnat circa zece mii de euro (spun surse din ASE) din contul UGIR

1903 pentru serviciile (prelegerile) aferente care nu mai fuseseră

prestate de ASE. Surpriză însă, contul de la Trezoreria sectorului 1

fusese deja devalizat. Fapta constituie deturnare de fonduri, iar

legislaţia în domeniu, mai ales în cel al cheltuirii fondurilor

comunitare, este deosebit de aspră: ani grei de închisoare, atât pentru

făptaşi, cât şi pentru cei vinovaţi de complicitate.

## Pe „ritmuri” de vals

Am întrebat conducerea (în fapt), a UGIR 1903, ce s-a întâmplat cu

banii solicitaţi înapoi de ASE şi cum s-a putut ca aceştia să fie

cheltuiţi în alte scopuri decât cele prevăzute în proiectul cu finanţare

 eurpeană.
Marius Opran ne-a răspuns, în scris, că nu deţine niciun

document privind derularea contractului cu ASE şi că Cezar Corâci s-ar

fi autorecomandat, ilegal, drept expert din partea UGIR. „S-a decis ca

UGIR să-şi asume riscul de a returna imediat către ASE suma comunicată

de aceasta, (…) pentru a elimina orice posibilă acuză de deţinere în

cunoştinţă de cauză a unor foloase necuvenite”, ne-a comunicat Opran.

Cum noi aflasem deja, „pe surse”, că banii europeni ar fi fost cheltuiţi

 pentru plata utilităţilor de la Palatul UGIR, fapt confirmat, cu

jumătate de gură – „aşa ceva am auzit şi eu” şi de către Robert Şova,

prorectorul ASE, am programat o întâlnire cu Marius Eugen Opran în

biroul lui din Palatul UGIR din Piaţa Romană.
Am

 discutat, mai bine de două ore, ca la vals – doi paşi înainte, unul

înapoi. Noi voiam să aflăm ce s-a întâmplat cu banii din proiectul

european, el ţinea cu tot dinadinsul să ne povestească despre

conflictele sale în justiţie cu Ioan Cezar Corâci. Am reuşit,

încet-încet, să mutăm conversaţia în zona care ne interesa – a banilor

din proiectul derulat cu ASE utilizaţi de UGIR 1903 pentru plata

utilităţilor. Şi, da, Opran a confirmat (ulterior ne-a dat şi dovada) că

 au fost cheltuiţi pentru plata facturilor la electricitatea, apa şi aşa

 mai departe consumate în Palatul UGIR.

## Generalul Opran şi ordonanţa Adamache

Opran nu a reuşit însă să ne lămurească cine a semnat pentru

scoaterea din bancă a sumelor respective – în total vreo 30.000 de lei

plus taxe sau penalităţi. Am insistat şi Opran l-a chemat, în mai multe

rânduri, pe unul dintre cei care are drept de semnătură la bancă, Adrian

 Adamache, care s-a jurat pe toate cele că nu el a scos banii. Atunci

cine? Aflăm că mai există o persoană cu drept de semnătură, Ioana

Mădălina Ariton, despre care ni se spune că este o apropiată a lui

Corâci. Povestea nu pare a sta în picioare: de ce şi-ar fi pus Corâci

omul de încredere să scoată bani din bancă pentru a plăti facturile de

la Palatul UGIR, ocupat de Opran, duşmanul lui de moarte?
Într-un

final, după ce am studiat zeci de acte şi de dosare, scoase când din

servieta lui Opran, când aduse de Adamache, reuşim să dăm peste ceea ce

ne interesa – dovada scrisă că banii au fost cheltuiţi pentru plata

utilităţilor. Scria negru pe alb în procesul verbal al unei şedinţe de

la UGIR 1903. I-am cerut să ne facă o copie, sarcină care i-a fost

repartizată aceluiaşi Adamache. Până s-a întors cu originalul şi cu

copia, ne-a încercat temerea că Opran nu ne va mai da documentul, de

teamă că i-ar putea da muniţie adversarului. Ni l-a dat. „Nu se ştia ai

cui bani erau la

 vremea aceea, se credea că aparţin UGIR-1903. Din ei au fost făcute

plăţi către utilităţi: gaze, energie electrică etc”, se arată în

documentul pe care vi-l prezentăm în facsimil. Aviz Departamentului de

Luptă Anti-Fraudă (DLAF) şi organelor de anchetă.

## Tăinuitorii din Piaţa Romană

Se pune, bineînţeles întrebarea care ar putea fi vina ASE în toată

povestea de mai sus. „Responsabilii unui proiect finanţat european sunt

obligaţi să înştiinţeze autorităţile despre orice neregulă legală, mai

ales în cazul unei eventuale deturnări de fonduri”, ne-au declarat surse

 juridice. Or, cu toată transparenţa pe care a manifestat-o, în discuţia

 pe care am purtat-o la sediul ASE, prorectorul Robert Şova nu a putut

să ne explice de ce nu au denunţat deturnarea fondurilor, ci s-au

mulţumit, doar, să ceară banii înapoi. Va fi interesant să aflăm toate

acestea după ce se vor termina verificările dispuse deja de DNA şi de

DLAF.