Rodica Stănoiu, fostă ministră a Justiției, s-a stins din viață ieri, la vârsta de 86 de ani.
Aceasta a condus Ministerul Justiției în perioada 28 decembrie 2000 – 10 martie 2004, mandat care nu a fost lipsit de controverse.
Ministră a Justiției în cabinetul Năstase, în timpul mandatului său a fost dată undă verde înființării unui serviciu secret al Ministerului Justiției. În acea perioadă, justiția a fost profund politizată, în condițiile în care procurorii șefi erau numiți direct de ministrul Justiției, depinzând de acesta.
Abia în 2004, odată cu adoptarea legilor Justiției, s-a introdus procedura actuală de numire și revocare a șefilor principalelor parchete: ministrul Justiției propune, CSM avizează, iar președintele României decide.
Iar vremurile în care Rodica Stănoiu a condus Justiția sunt rememorate de Adrian Năstase, care admite că a prețuit-o și că a admirat-o, găsind totodată aspecte pozitive în activitatea acesteia, anume că „a avut o contribuție importantă în reformele din domeniul justiției, inclusiv în negocierile pentru Uniunea europeană la capitolul JAI”.
„Am întâlnit-o, prima dată, la Institutul de cercetări juridice, în 1974, când m-am angajat acolo. Ea lucra deja în institut, în departamentul de drept penal. 15 ani am lucrat în acel colectiv de 30 de cercetători – un fel de insulă separată oarecum de tumultul vieții politice de atunci. În acei ani, Rodica a ținut cursuri la universități din Canada și din Franța. Era întotdeauna elegantă și distinsă.
După Revoluție, am reușit să o conving să intre în politică și în felul ăsta a fost numită secretar de stat pentru probleme de familie în guvernul Văcăroiu. A continuat în calitate de senator iar, după alegerile din 2000, am propus-o pentru postul de ministru al Justiției în Guvernul pe care l-am condus. Au fost multe controverse legate de anumite momente din viața ei dar a fost o luptătoare și a reușit să le depășească.
O discuție intre noi nu era niciodată foarte simplă. Am avut destul de multe momente în care nu eram de acord cu ea dar am admirat-o pentru claritatea minții și pentru eleganța exprimării. Odată cu plecarea Rodicăi Stănoiu pleacă și o parte din viața mea, așa cum am trăit-o în ultimii 50 de ani.
Dumnezeu s-o odihnească și s-o ierte – dacă este cazul!”, scrie Năstase pe blog.
Rodica Stănoiu o fi fost convinsă de Năstase să intre în politică, fiind aleasă senator în legislatura 1996-2000, apoi numită ministră a Justiției, după care, din martie 2004, – consilier prezidențial pentru securitate națională, respectiv șef al administrației prezidențiale, de președintele Ion Iliescu.
La alegerile legislative din 2004 a fost aleasă din nou senator de Olt, din partea PSD, însă trei ani mai târziu, în 2007, a trecut la PC, partidul înființat de Dan Voiculescu. Același an în care în viața sa se mai înâmpla ceva.
Într-adevăr, românii au o vorbă: „Despre morți, numai de bine”. Dar dincolo de aceasta, Rodica Stănoiu rămâne unul dintre demnitarii dovediți ca fiind colaboratori ai Securității.
După mandatul de la Justiție, Rodica Stănoiu a fost acuzată că a făcut poliție politică din anul 1963 până în 1987 și că a semnat note informative sub pseudonimele „Sanda” și „Georgeta”.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității stabilea în februarie 2007 că aceasta fusese colaborator al Securității, decizia fiind confirmată definitiv de instanță.
Astfel, CNSAS a stabilit că între 1983 și 1985 Rodica Stănoiu a furnizat informații semnate cu numele „Sanda”, iar între 1986 și 1987, a semnat notele informative sub numele conspirativ „Georgeta”. Aceste note informative proveneau din perioada în care Rodica Stănoiu a predat la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Spiru Haret” din București.
