Revolta care m-a cuprins după ce am citit articolul din „Lumea justiţiei”, referitor la documentul prin care Augustin Lazăr, actualul Procuror general, a respins eliberarea condiţionată a disidentului IULIUS FILIP, prelungindu-i cu încă doi ani detenţia pentru atitudinea ostilă faţă de regimul comunist, este imposibil de descris în cuvinte.
Am aşteptat însă prima reacţie a lui Augustin Lazăr pentru a fi sigur că el şi nu altcineva a semnat acele două documente publicate de „Lumea justiţiei”. Şi aceasta a venit. Întrebat de o jurnalistă dacă el este cel care a semnat acele două Procese verbale, Augustin Lazăr a „răspuns” îngîmfat: „Vorbiţi de manipulările unui site? Sînt manipulările unui site, dedicate campaniei”!
În loc să răspundă fără echivoc la aceste acuzaţii grave, printr-un simplu „DA” sau „NU”, Augustin Lazăr a preferat acest răspuns ambiguu, prin care, de fapt, confirmă că el este cel care a semnat cele două Procese-verbale în calitate de preşedinte al comisiei ce a decis ca disidentul Iulius Filip să mai stea doi ani în penitenciar deşi avea dreptul să fie eliberat condiţionat, suportînd torturi de neimaginat, aşa cum au fost prezentate în serialul „Memorialul durerii”, realizat de Lucia Hossu Longin!
Pentru cei care nu înţeleg rolul procurorului Augustin Lazăr în tortura fizică şi psihică a disidentului Iulius Filip, vă prezentăm cadrul legal de atunci, prevăzut de art. 27-28 din „Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor”:
Sursa si continuare cotidianul.ro
