România riscă să piardă una dintre puținele redute care mai produc soiuri românești adaptate climei locale. La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, 13 specialiști încearcă să mențină în viață cercetarea agricolă, în condiții salariale pe care le consideră „sub limita demnității profesionale”.
Dintre cei 13, șase sunt doctori în științe agricole, trei sunt doctoranzi, iar ceilalți se află în proces de specializare. Pentru toți, doctoratul a însemnat ani de muncă directă în teren.
„Doctoratele noastre nu s-au scris în bibliotecă. S-au scris în câmp, pe ploaie, pe vânt, la 42 de grade în solar. Cu experimente care nu știu ce este weekendul.”
Un doctorat în cercetarea agricolă presupune cel puțin cinci ani de experimente, calcule statistice și riscul permanent ca o cultură să fie compromisă într-o singură noapte de grindină.
Salarii sub nivelul pieței
Datele prezentate de colectiv arată diferențe semnificative față de mediul privat:
- Asistent cercetare: 2.986 lei
- Cercetător: 3.100 lei
- CS III: 3.300 lei
- Cu doctorat: 3.900 lei
- După noile reguli de salarizare: 3.593 lei
În paralel, pentru un post în vânzarea semințelor din import, salariul pornește de la aproximativ 5.000 lei.
„În cercetare produci soiuri românești. În comerț vinzi soiuri străine. Economia a decis deja ce merită mai mult”, afirmă cercetătorii.
Sporul de doctorat, justificat lunar
Pe lângă nivelul salarial, cercetătorii reclamă și procedurile birocratice. Pentru acordarea sporului de doctorat este necesară depunerea unui raport lunar justificativ.
Potrivit acestora, activitatea zilnică din stațiune presupune deja muncă științifică avansată, iar condiționarea sporului este percepută ca o formă suplimentară de presiune administrativă.
Miza: securitatea alimentară
Stațiunea din Buzău dezvoltă soiuri adaptate condițiilor pedoclimatice din România, rezistente la boli și stres climatic. Specialiștii avertizează că pierderea resursei umane din cercetare ar însemna dependență tot mai mare de material genetic importat.
„Fără fotosinteză nu există mâncare. Fără finanțare nu există cercetare.”
Într-un context european în care securitatea alimentară devine prioritate strategică, cercetătorii susțin că subfinanțarea cercetării agricole reprezintă un risc pe termen lung.
Pentru moment, la Buzău, 13 specialiști continuă să producă genetică românească. Întrebarea care rămâne este dacă statul român va considera această activitate o investiție strategică sau un cost bugetar dispensabil.
